Acţiune în constatare. Sentința nr. 701/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 701/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 15368/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 701/2014
Ședința publică de la 14 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamantul C. M. I., cu domiciliul în mun. C., .. 17, .. 1, . cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul asistat de avocat D. G., lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța se consideră competentă în soluționarea cauzei, având în vedere domiciliul reclamantului, obiectul acțiunii și dispozițiile art. 269 Codul Muncii și art. 95 pct. 1 și 131 Noul Cod de Procedură Civilă.
Avocatul reclamantului solicită încuviințarea probelor cu actele depuse la dosar și audierea martorului C. G..
Instanța încuviințează probele cu actele depuse la dosar și audierea martorului C. G., ambele solicitate de avocatul reclamantului, după care, conform dispozițiilor art. 312 Noul Cod de Procedură Civilă, procedează la audierea martorului încuviințat, sub prestare de jurământ, iar a cărui declarație a fost consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în cauză.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii, acordarea grupei de muncă cu procentul de 100 % conform Ordinului nr. 50/1990 pentru perioadele 19.10._77 și 07.12._01 până la abrogarea acestui ordin, eliberarea unei adeverințe privind grupa de muncă, fără cheltuieli de judecată, depunând practică judiciară la dosar și adeverința eliberată de către unitate pentru martorul audiat în cauză.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr de mai sus, reclamantul C. M. I. a chemat în judecată pe pârâta . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul unității pârâte se încadrează în grupa a II – a de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele 19.10._77 și 07.12._09, conform Ordinului MMPS nr. 50/1990, Anexa II,pct. 41, 69, 79, cu obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței din care să rezulte încadrarea în grupa a II – a de muncă, în procent de 100%, conf. 40 alin 2 lit h din Codul Muncii.
În fapt, a arătat că în perioadele 19.10._77 și 07.12._01 a fost salariat al pârâtei în funcția de lăcătuș mecanic montator de întreținere, iar activitatea pe care a desfășurat-o, prin operațiile de lucru efectuate și condițiile de lucru, se încadrează în grupa a II a de muncă .
Pârâta nu a încadrat activitatea sa în grupa a II a de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului 50/1990, art 35 NCPC si dispoz. Art 40 alin 2 Codul muncii.
În scop probator, a depus la dosarul cauzei în copie următoarele: cartea de identitate, carnetul de muncă.
La sesizarea instanței în vederea complinirii cererii, conform art 194-197 NCPC, reclamantul a depus o cerere la data de 25.11.2013 prin care a menționat numele martorului ca fiind C. G..
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta a arătat că reclamantul a fost angajat în cadrul Fabricii Aparataj Electric, Atelierul linie înaltă Tensiune lucrând ca lăcătuș montator până la data de 01.11.1988 când trece la Atelierul de Întreținere, ca lăcătuș mecanic de întreținere, lucrând în condiții de muncă ce nu se încadrau în cele prevăzute de anexa 7 A al CCM Aparataj Electric E..
Pârâta a depus la dosarul cauzei în copie: Anexa 7A, tabelul cu personalul încadrat în grupe de muncă din 1997.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu există justificare temeinică și legală din partea pârâtei să nu îl încadreze în grupa a II a de muncă pentru perioadele menționate în acțiune.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, în cauză fiind audiat sub prestare de jurământ martorul C. G., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
S-a depus la dosar în copie adeverința nr 858/2013 .
La ultimul termen de judecată reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită acordarea grupei de muncă cu procentul de 100 % conform Ordinului nr. 50/1990 pentru perioadele 19.10._77 și 07.12._01,respectiv până la abrogarea acestui ordin
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând și prevederile legale în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unității pârâte, cu contract pe durată nedeterminată, în perioadele 19.10._77 și 07.12._01, menționate în acțiune.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă, la data de 19.10.1974 reclamantul a fost angajat pe durată nedeterminată în funcția de lăcătuș montator până la 18.06.1977, când a fost încorporat. Din data de 07.12.1978, conform mențiunilor din carnetul de muncă, reclamantul a fost reîncadrat tot ca lăcătuș, fărăsă existe vreo mențiune cu privire la schimbarea de funcție până la data de 04.05.1989 când se menționează că a fost lăcătuș de întreținere .
Din declarația martorului C. G., rezultă că reclamantul a ocupat în fapt funcția de lăcătuș și lăcătuș mecanic de întreținere pe perioadele deduse judecății, acesta relatând că au lucrat împreună din 1979 la Fabrica Aparataj Electric . A menționat că reclamantul a desfășurat și 8,10 sau 12 ore pe zi, activitatea de lăcătuș în condiții grele de muncă, folosind substanțe toxice, precum diluant, whitespirt, tricloretilenă,cositor ,pastă decapantă, atmosfera fiind încărcată de gaze toxice.
A relatat că, în hala în care își desfășura activitatea reclamantul existau mai multe ateliere, fără a exista un sistem de ventilație corespunzător; vara se lucra la temperaturi ridicate, iar iarna în condiții de temperatură scăzute, la locul de munca zgomotul produs fiind foarte mare.
Martorul a menționat unor colegi care lucrau ca lăcătuși montatori și lăcătuși mecanici din cadrul Secțiilor construcția mecanică, ARALDIT I și II, galvanizare, unitatea le-a acordat grupa a II-a de muncă din proprie inițiativă.
Declarația martorului se coroborează cu mențiunile din tabelul cu personalul încadrat în grupe de muncă din 1997(f.52-56)unde se menționează că lăcătușii de la secțiile menționate de către martor au fost încadrați de către unitate în grupa a II a de muncă.
Din probele administrate în cauză, se reține că pe toată perioada dedusă judecății, reclamantul a ocupat funcția de lăcătuș montator și lăcătuș mecanic de întreținere.
Din proba testimonială administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, reiese că reclamantul a realizat operațiuni de degresare chimică cu solvenți organici și cu soluții alcaline, utilizând materiale de risc foarte, aliaje de lipire care prin încălzire degajau fum toxic.
Din declarația martorului, care a fost coleg de muncă cu reclamantul, având aceeași meserie în cadrul aceluiași atelier, rezultă faptul că activitatea desfășurată în condițiilor descrise se exercită pe tot parcursul programului de lucru.
Mai mult martorul, a arătat că pentru perioada 1979-2001 în care a lucrat ca lăcătuș mecanic la secția RMU și AIT, Fabrica Aparataj, unitatea i-a recunoscut grupă de muncă, iar pentru restul perioadei prin hotărâre judecătorească, acest aspect rezultă și din adeverința nr 858/2013 depusă la dosar .
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Împrejurarea că locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat în anexele la contractul colectiv de muncă nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamant un caracter inadmisibil, întrucât Ord. 50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 69, 79 din Ordinul 50/1990, care prevede ca activitatea de ,,degresare chimica cu solventi organici sau cu solutii alcaline", se incadreaza in grupa a II a de munca.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere și faptul că numeroși colegi ai reclamantului, care au avut meseria de lăcătuș și care lucrau în aceleași condiții ca și acesta au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța va admite acțiunea precizată în sensul că va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 19.10._77 și 07.12._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. nr.50/1990, anexa II pct 69 și 79, în procent de 100%.
In baza, dispozițiilor art. 40 alin 2 lit. h din C. muncii, va obliga pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul C. M. I., cu domiciliul în mun. C., .. 17, .. 1, . cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80 ,jud D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 19.10._77 și 07.12._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct. 69, 79 în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2014.
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier M. Ș.
Red.jud.E.V./24.02.2014
4x
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
