Acţiune în constatare. Sentința nr. 2244/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2244/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 169/63/2014
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2244/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat M. C. și martorul H. M., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 269 alin. 2 C. muncii, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății și legal investită.
Reclamantul, prin avocat, depune la dosarul cauzei precizare la acțiune, reclamantul prezent personal arată că înțelege să renunțe la capătul de cerere având ca obiect încadrarea activității în grupa a II-a de muncă formulat împotriva . perioada 01.04.1996 – 01.04.2001 și insistă în judecarea cauzei în contradictoriu cu .>
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu un martor astfel cum au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Instanța deliberând încuviințează reclamantului proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor ca fiind utile soluționării cauzei.
Instanța procedează la audierea martorul H. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, să se constate că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada vizată prin acțiune se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, Anexa II, pct. 69, 3, 160, precum și obligarea pârâtei la eliberarea către reclamant a unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cererii de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.01.2014 sub numărul_ pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâtele . și I.C.M.E.T.C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată în cadrul S.C.E. SA C. în perioadele 21.08._75 și 22.02._96 și în cadrul I.C.M.E.T.C. în perioada 01.04._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct.3 pct. 42 și pct. 69.
În fapt, a arătat că în perioadele 21.08._75 și 22.02._96 a fost salariatul pârâtei S.C.E. SA C., având funcția de electrician până în anul 1980, și din acest an în meseria de bobinator, iar începând cu data de 01.08.1991 a avut meseria de pregătitor-completator. A precizat că în exercitarea meseriilor menționate a efectuat operații de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline, a lucrat cu material electroizolant, bandă de sticlă impregnate în rășină, șnur poliesteric foarte periculos, aliaje de lipit care prin încălzire degajă fum toxic, azbest și sticlă. Reclamantul a mai arătat că se lucra într-o hală imensă ,de aproximativ 250-300 m. p., în condiții de frig iarna și căldură excesivă vara, de zgomot puternic.
În drept, a invocat prevederile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct.3, pct 42 si pct.69, în procent de 100%.
În scop probator a atașat la cerere în copie: cartea de identitate, carnetul de muncă.
La data de 05.02.2014, pârâta S.C. E. SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A învederat că reclamanta a fost salariata unității pârâte, în perioadele 21.08._75 și 22.02._96, în meseria de bobinator și primitor-distribuitor în cadrul Diviziei Transformatoare – Sectia Pregatiri, Atelierul - bobinaj, loc de muncă ce nu a fost încadrat în grupa a II-a. Simpla solicitare nu este un motiv suficient pentru acordarea automată a grupelor de muncă, ci este necesar să se parcurgă procedura prevăzută de actul normativ.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă.
În scop probator, pârâta a atașat la întâmpinare, în copie, următoarele acte: Anexa nr.7 la CCM pe anul 1996 privind condițiile de muncă la Divizia Trafo E. și tabelul nominal cu personalul încadrat în grupă de muncă.
Reclamanta, prin apărător, la termenul din data de 15.04.2014 a depus completare la cererea initială, în sensul că întelege să solicite și obligarea unităților pârâte la eliberarea unei adeverințe, în conformitate cu dispozitiile art.40 alin 2, lit h din C.Muncii, din care să rezulte că activitatea desfăsurată de reclamantă în perioadele mentionată în actiune a fost lucrată în conditii de muncă de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, ca temei de drept al cererii invocând dispozitiile Ordinului nr. 50/1990 pct 3 si anexa 2, pct 69 si pct 79 ,coroborat cu dispozitiile pct.160 din acelasi ordin.
La solicitarea reclamantului, în cauză a fost audiat martorul H. M., a cărei depoziție a fost consemnată și atașată la dosar.
La termenul de judecată din data de 15.04.2014, reclamantul a învederat instanței că înțelege să renunțe la capătul de cerere având ca obiect încadrarea activității în grupa a II-a de muncă formulat împotriva . perioada 01.04.1996 – 01.04.2001.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Având în vedere că la termenul de judecată din data de 15.04.2014, reclamantul a învederat instanței că înțelege să renunțe la capătul de cerere având ca obiect încadrarea activității în grupa a II-a de muncă formulat împotriva . perioada 01.04.1996 – 01.04.2001, instanța ia act de această renunțare.
În perioadele 21.08._75 și 22.02._96, reclamantul a fost salariatul pârâtei S.C. E. SA C., având funcția de electrician până în anul 1980, din 1980 având funcția de bobinator, iar din data de 01.08.1991 având meseria de pregătitor-completator, desfășurându-și activitatea în cadrul Diviziei Transformatoare – Sectia Pregatiri, Atelierul – bobinaj, conform mențiunilor din carnetul de muncă.
În această calitate, potrivit depoziției martorului audiat H. M., coleg de serviciu cu reclamantul în perioada 1975-1996, rezultă că până în anul 1991 a lucrat în aceeași meserie de bobinator, lucrând în aceleași condiții și loc de muncă, la temperaturi extreme, vara foarte cald și iarna foarte frig, fără sistem de ventilație în incinta și neavând echipament de protecție.
A precizat că, la nivelul atelierului, pentru aceeași funcție de bobinator, s-a recunoscut grupa a II a de muncă prin instanță.
A mai arătat că în exercitarea meseriei de bobinator, reclamantul a efectuat operații de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline a pieselor, de lipire a bobinelor cu cupru și a lucrat cu material electroizolant, bandă de sticlă impregnate în rășină, aliaje de lipit care prin încălzire degajă fum toxic, azbest și sticlă.
Tot din declarația martorului rezultă că aceste operațiuni erau executate de reclamant pe tot parcursul programului normal de lucru, în procent de 100%.
Potrivit depoziției martorului audiat în cauză, începând cu anul 1991, urmare a unui accident, reclamantul a exercitat meseria de pregătitor-completator, atribuțiile sale de serviciu constând în aprovizionarea bobinatorilor cu materialele necesare desfășurării procesului tehnologic. Se constată că reclamantul a invocat ca temei de drept punctele 69,79 și 160 din Anexa 2 și pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, dispoziții legale care includ activități ce nu se circumscriu meseriei de pregătitor-completator pe care a deținut-o reclamantul .
Din carnetul de muncă al reclamantului, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcțiile și condițiile de muncă ale reclamantului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69 "degresarea chimică cu solvenți organici sau soluții alcaline, extracții de benzen, toluen, xilen", coroborate cu prevederile pct. 160, pentru perioada în care reclamantul a lucrat în meseria de bobinator.
Instanța va avea în vedere si faptul că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, mai mulți colegi ai reclamantului, având funcția de bobinator, care lucrau în aceleași condiții ca și acesta obținând recunoașterea grupei de muncă, pe anumite perioade de timp, direct de la unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față, deși unitatea nu a făcut dovada schimbării condițiilor de muncă deși îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța constată astfel că, în condițiile în care desfășurau aceeași activitate, în aceleași condiții, nu se justifică încadrarea în grupa de muncă doar a unora dintre salariații încadrați în funcția de „bobinator”, ținând cont și de prevederile pct. 160 din Ordinul 50/1990 conform cărora anexa 2 cu lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale include și "Personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot trepidații, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele…"..
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că reclamantul nu a fost nominalizat în grupa a II a de muncă pe perioadele reclamate nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamantă un caracter inadmisibil, întrucât Ord. 50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Tribunalul va face aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectivă și rezonabilă. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Referitor la perioadele 21.08._75 și 22.02._80 în care reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei S.C. E. SA C., în meseria de electrician, calitate în care a îndeplinit sarcinile prevăzute în contractul individual de muncă și în fișa postului, activitățile desfășurate de acesta neputând fi încadrate în grupa a II-a de muncă., potrivit temeiului de drept invocat în acțiunea introductivă, completată.
Atât reclamantul, cât și unitatea pârâtă nu au administrat probe referitoare la perioadele în care acesta a exercitat meseria de electrician.
În conformitate cu art. 3 din Ord. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la ordin.
Or, chiar dacă reclamantul și-a desfășurat activitatea într-un atelier în care se desfășurau anumite activități ce s-ar putea încadra în grupa a II a de muncă, activitatea sa de electrician nu poate fi identică cu cea de bobinator .
Pe de altă parte, reclamanta a invocat ca temei de drept punctele 69, 79 și 160 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 și pct. 3 din același ordin, dispoziții legale care includ activități ce nu se circumscriu meseriei de electrician pe care a deținut-o reclamantul .
Față de considerentele expuse, instanța respinge capetele de cerere cu privire la perioadele în care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul pârâtei S.C. E. SA C. în meseriile de electrician și pregătitor-completator.
În consecință, instanța va admite în parte acțiunea și va constata că activitatea desfășurată de reclamant, în cadrul pârâtei S.C. E. SA C., în funcția de "bobinator", în perioada 01.04.1980 – 01.06.1991 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, pct. 3 și Anexa II, pct. 69 si 160 din același ordin.
În temeiul art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, instanța va obliga pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. I., având CNP_, cu domiciliul în C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.04.1980 – 01.06.1991, se încadrează, în procent de 100 %, în grupa a II-a de muncă, conform Anexei II a Ordinului nr. 50/1990, pct. 69, 3, 160.
Obligă pe pârâtă să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Declarația de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 15 aprilie 2014..
Președinte Asistenți judiciari Grefier
C. D. P. C. D. A. V. L. S.
Red.Jud.C.P./As.jud.A.V.
4 ex./24.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
