Acţiune în constatare. Sentința nr. 3889/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 3889/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 1724/63/2014

Dosar nr. _

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 3889/2014

Ședința publică de la 19 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. G.

Asistent judiciar M. V. C.

Asistent judiciar M. C. S.

Grefier L. S.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta G. C. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal și asistată de avocat A. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Având în vedere dispozițiile art. 131 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 269 alin. 2 C. muncii, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății și legal investită și acordă cuvântul pe probe.

Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și proba cu un martor în persoana numitului O. M. V..

Instanța în temeiul art. 258 NCPC încuviințează cererea de probatoriu formulată de reclamant ca fiind utilă soluționării cauzei și procedează la audierea martorului O. M. V., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și declară deschise dezbaterile pe fond.

Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II pct. 34, 69 în procent de 100%, obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2014, reclamanta G. C., a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că în perioadele 23.03._94, 01.06._97 și 01.05._01 a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, art.3, Anexa II, pct.34, pct.38, pct.69, pct.158, pct.160 și să oblige pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei S.C. E. S.A C. în funcția de strungar la Atelierul Prese din cadrul fabricii MER, conform înregistrărilor efectuate în carnetul de muncă, însă în fapt a lucrat ca presator, conform adeverinței nr. 4763/07.10.2013.

Menționează că a lucrat într-un mediu nociv, desfășurând operații cu materiale de risc foarte ridicat și cancerigen cum ar fi: tablă silicioasă, mică, azbest, tricloretilenă, solvenți organici (gaz, whitte - spirt, petrol).

Din anul 1992, pârâta i-a acordat spor pentru condiții zgomot și spor pentru condiții deosebite, deși a lucrat în același loc de muncă și în aceleași condiții de la angajare și până în prezent.

Activitatea s-a desfășurat în cadrul atelierului prese, unde, datorită dificultății operațiunilor, riscurile de accidente erau foarte mari, se creau curenți de aer datorită amplasării atelierului între două din ieșirile din fabrică și se produceau noxe de la substanțele folosite.

În cadrul atelierului prese exista cel mai mare zgomot din fabrica Mașini Electrice Rotative, datorită preselor cu pulberi de la 7-500 tone forță cu care se stanța tabla silicoasă și se produceau pulberi de siliciu care, inhalate, produc boala numită silicoză.

De altfel, atelierul prese este nominalizat în anexa la CCM nr.7M/1999 ca loc cu risc profesional, principala problemă fiind zgomotul foarte mare.

Pentru noxa zgomot, pârâta a încadrat tot personalul de la standurile de probe în grupa a II a de muncă.

Activitatea presupunea confecționarea discurilor magnetice( tolele) din tablă silicoasă pentru motoare, tăierea la ghilotină a rulourilor din tablă silicoasă în formate pătrate, punând tamburul de tablă silicoasă pe o mașină cu cilindri, tabla era degresată cu solvenți organici, era tăiată la anumite dimensiuni. Acest formate erau transportate la o presă hidraulică, unde prin matrițare erau debitate sub formă de discuri, după ce în prealabil erau unse cu gaz, wittespirt sau solvent organic, rezultând vapori de wittespirt, gaz sau solvenți organici și alte noxe degajate în timpul lucrului. Mai efectua operații de confecționare din tablă cu bătaie la rece pe prese automate a discurilor, precum și confecționarea tolelor din tabla silicioasă pentru motoarele electrice.

Printre operațiile pe care le executa, reclamanta enumeră: degresarea tablei silicoase cu solvenți organici, respectiv gaz și wittespirt, confecționarea și stanțarea prin bătaie directă pe presă a dinților miezurilor magnetice, confecționarea din table prin bătaie directă la rece pe prese automate a tolelor (discurilor) terminale, confecționarea distanțorilor din table de 5 mm grosime, ajustare, șlefuire și îndreptarea la rece, matrițarea și ambutisarea cutiilor de borne de la motoare pe prese de mare tonaj, debitarea de garnituri din azbest, klingherit, rondele, plăci izolante din sticlotextolit, piese din cupru și alamă, care erau necesare procesului de producție.

Mai arată că azbestul era utilizat la confecționarea garniturilor de etanșare și la ambreiajul preselor, că toate presele aveau ambreiaje pneumatice, acționate cu ajutorul ferodourilor pe bază de azbest și că în contact cu piesele metalice se uza rapid eliminând în mediul înconjurător praf și pulberi de azbest.

De fapt, atelierul prese nu era separat de celelalte ateliere fizic prin pereți despărțitori, stația de vopsit fiind în aceeași incintă, iar în timpul vopsirii motoarelor de gabarit mare inhala gazele degajate.

Mai arată că se lucra vara la temperaturi ridicate, iar iarna la temperaturi foarte scăzute și că alți colegi bobinatori, lăcătuși, rectificatori, electricieni, maiștri, controlori de calitate și ingineri, de la alte ateliere care erau situate în aceeași incintă cu atelierul prese au fost încadrați în grupa a II a de muncă prin sentințe judecătorești și că factorii de mediu și de risc nu erau cu nimic diferiți la celelalte ateliere față de atelierul prese, care de altfel era atelierul pregătitor celorlalte activități de execuție a motoarelor și ai cărui lucrători utilizau materiale cu risc ridicat pentru sănătate.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34, pct.38, pct.69, pct.158, pct. 160, coroborate cu pct. 3 din Ordinul 50/1990, art. 35 NCPC și art. 1528 C.civ.

În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe cartea de identitate, carnetul de muncă, adeverințele nr.4763/07.10.2013 și nr.4729/04.10.2013, adresa nr.721/12.04.2001-04-12 emisă de Direcția de anexa nr.6 la CCM 2005-2006, art.77(1), art.104(2), art.113(3) înscrisuri privind locurile de muncă cu condiții grele, nocive, periculoase, penibile, concediu de odihnă suplimentar și program redus valabilă până la data de 31.12.2005, lista locurilor de muncă cu risc profesional și lista angajaților care lucrează în aceste locuri, nota nr._/23.01.1990 privind constatările făcute cu ocazia determinărilor de "Noxe" la locurile de muncă-Fabrica MER, buletin încercare, nota privind expunerea angajaților la riscurile generate de zgomot, Buletine de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă, practică judiciară.

Pârâta a formulat întâmpinare la data de 20.03.2014, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta a desfășurat activități ce nu sunt încadrate în grupă de muncă.

Astfel, arată că reclamanta a fost angajată la data de 23.03.1981 în meseria de strungar, iar de la data de 01.12.1996 ca presator și că din Divizia Mașini Electrice Rotative niciun salariat ce a prestat activități de presare la rece nu a fost încadrat în grupă de muncă, întrucât activitatea de presator nu se găsește în anexele Ordinului nr.50/1990.

În ceea ce privește activitatea de strungar, arată că au fost încadrați la grupă de muncă numai anumiți strungari care au lucrat cu materiale în componența cărora intra sticla, reclamanta negăsindu-se printre aceștia, întrucât a desfășurat activitatea în secția Prelucrări metalice, iar la pct.34, pct.38, pct.69, pct.158, pct.160 din Anexa 2 la Ordinul nr.50/1990 invocate de reclamantă, sunt descrise activități care nu au legătură cu meseria de presator sau strungar.

Conform art.4 din Ordinul 50/1990 încadrarea în grupe de muncă se putea face numai dacă erau îndeplinite două condiții, respectiv, noxe cumulate cu poziția din Ordinul nr.50/1990 și suprasolicitare fizică, nervoasă, riscuri rezultate din situația bolilor profesionale de la Direcția de Sănătate.

Reclamanta nefiind încadrată în grupă de muncă, pârâta învederează că a virat la Casa de Pensii contribuția CAS nemajorată, acesteia fiindu-i plătită indemnizația cuvenită pentru condiții normale de muncă.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 Codul de Procedură Civilă.

În scop probator pârâta a atașat la întâmpinare în copie: tabel nominal cu salariații a căror activitatea fost încadrată în grupa I și II de muncă, Anexa nr. 7 la CCM 1992 privind condițiile de muncă la MER.

La data de 22.05.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei procesul verbal de informare prealabilă privind medierea.

La solicitarea reclamantei a fost încuviințată proba cu un martor pentru a se dovedi condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul O. M. V., în ședința publică din 19.06.2014, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.

Reclamanta a mai depus la dosar practică judiciară.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamanta a fost angajata societății pârâte S.C. E. S.A. C., lucrând la Atelierul prese din cadrul fabricii M.E.R. ca și strungar, desfășurând în fapt activitate ca și presator la Secția Mecanică, atelier prese, așa cum rezultă din probatoriul administrat.

Din declarația martorului audiat în cauză, rezultă că reclamanta a efectuat operațiuni de șlefuire, polizare și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, operațiuni de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline, operațiuni de ștanțare prin presare a pieselor decupate, operațiuni de matrițare și ambutisare la rece a pieselor în atelierul dotat cu prese.

Martorul a mai declarat că reclamanta mai confecționa distanțori din tablă de 5 mm prin tăiere la ghilotine și că toate piesele erau din tablă silicioasă, având un conținut de siliciu care în timpul stanțării producea pulberi de siliciu.

În încăperea în care lucra reclamanta erau mai multe ateliere în care se efectuau operații de tăiere la ghilotină și se confecționau garnituri din azbest.

Operațiunile erau efectuate pe întreg parcursul programului de lucru, iar în atelierul în care și-a desfășurat activitatea reclamanta s-au înregistrat boli profesionale.

Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.

Din carnetul de muncă al reclamantei, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale reclamantei, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34 și pct.69 .

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru.

Susținerea pârâtei că reclamanta nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă, nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare, lipsa nominalizării neputând priva salariatul de un drept al său.

Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele 23.03._94, 01.06._97 și 01.05._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2 pct. 34, pct. 69 în procent de 100% și va obliga pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamanta, G. C. având CNP_, domiciliată mun. C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. C., C._, J_, cu sediul în C., .. 80, județul D.

Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele 23.03.1981 – 30.09.1994, 01.06.1995 – 31.12.1997, 01.05.1998 – 31.03.2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2 pct.34, pct. 69, în procent de 100%.

Obligă pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..

Pronunțată în ședință publică din 19.06.2014.

Președinte Asistenți judiciari Grefier

M. G. M. C. M. S. L. S.

Red. și tehnored. Jud. M. G. și S.M.C.

4 Ex./07.07.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 3889/2014. Tribunalul DOLJ