Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1389/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1389/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 5514/63/2009*
Dosar nr. _ ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1389/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul I. NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE SI ÎNCERCĂRI PENTRU ELECTROTEHNICA - ICMET C. în contradictoriu cu pârâtul A. M., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv în cauză la data de 06.03.2014 și 13.03.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
La data de 30.04.2009, reclamantul I. NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE ȘI ÎNCERCĂRI PENTRU ELECTROTEHNICA – ICMET C. a chemat in judecată pe pârâtul A. M. - fost salariat al institutului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata sumei de 545.500 lei reprezentând contravaloarea mijlocului fix cu nr. de inventar_ – tronson cale ferată J. Vechi – Podari, mijloc fix aflat pe inventarul personal al pârâtului, dar care, cu ocazia lichidării în urma încetării contractului individual de muncă conform deciziei 375/27.10.2008, nu a fost predat.
In motivarea acțiunii, a arătat că încă din anul 1997 pârâtul a preluat pe fișa nominală de inventar mijlocul fix cu nr. de inventar_ – tronsonul cale ferată Jiul Vechi – Podari. Acest tronson, așa cum este descris în procesul - verbal din 22.12. 2000, era cuprins între km 254 plus 400 la km 255 plus 900 pe o suprafață de 2,7 ha. Tronsonul era format din șină CF tip 49 semilună, pe lungimea de 1500 ml, din care 15 ml erau lipsă.
In perioada 2002 – 2005, Comisiile de inventariere au efectuat inventarierea anuală a mijloacelor fixe, printre care și mijlocul fix cu nr. de inventar_, consemnând în procesele verbale de inventariere că nu există diferențe între situația faptică și cea scriptică.
Pe data de 27.07.2005, Consiliul de Administrație a aprobat lista cu mijloacele fixe propuse pentru casare, în această listă figurând la poziția 65 și mijlocul fix cu nr. de inventar_.
Prin decizia nr. 205 /23.06.2005 s-a constituit comisia de casare a mijloacelor fixe. Această comisie a întocmit procesul - verbal de casare a mijloacelor fixe, aprobat de Consiliul de Administrație. In urma primirii procesului - verbal de casare de către șeful serviciului financiar contabilitate, contabilul șef al ICMET a sesizat că nu au fost întocmite toate actele și documentele legale privind casarea mijloacelor fixe, nu s-a întocmit proces - verbal de dezmembrare a mijlocului fix, nu s-au întocmit note de intrare recepție a materialelor și subansamblelor rezultate și nu s-au predat la magazie piesele și subansamblele rezultate in urma casării.
Reclamanta menționează că, comisia de casare a mijlocului fix a efectuat " casarea din birou " fără a se deplasa în locația Valea Fetii, unde se află mijlocul fix.
O parte din membrii comisiei au procedat la retragerea semnăturilor din procesul verbal de casare a mijlocului fix cu nr. de inventar_.
Contabilul șef, prin adresa nr. 5151/13.11.2006, a solicitat de la ., date cu privire la cantitățile de deșeuri și cale ferată primite de la ICMET și prin adresa 1651/2006 s-a primit răspunsul că în perioada respectivă " nu s-a debitat și nu s-a recepționat șină CF".
De asemenea, compartimentul financiar - contabil a solicitat comisiei să prezinte orice document care să ateste materialele rezultate în urma casării acestui mijloc fix. Întrucât comisia nu a reușit să aducă documente justificative privind materialele rezultate in urma casării, compartimentul financiar - contabil nu a înregistrat în contabilitate procesul - verbal de casare, iar mijlocul fix cu nr. de inventar_ figurează și în prezent în evidenta contabilă, dar din punct de vedere faptic este lipsă.
Invocă dispozițiile Art. 50 alin. 2 din ONFP 1753/22.11.2004, potrivit cărora în cazul constatării unor lipsuri in gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire in sensul actului normativ menționat, se înțelege costul de achiziție al unui bun cu caracteristici și grad de uzură similare celui lipsă din gestiune la data constatării pagubei, care va cuprinde prețul de cumpărare practicat pe piață la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport, aprovizionare și alte cheltuieli necesare pentru punerea in stare de utilitate sau pentru . bunului respectiv. In cauza dedusă judecății este vorba de 147.000 kg șină cale ferată la o valoare de 0,3 lei / kg la care se adaugă și TVA de 19%,rezultând 524.790 lei. La această valoare se adaugă și valoarea celorlalte componente ale mijlocului fix
( bride, șuruburi ) pe care le estimează la valoarea de 10.710 lei, rezultând așadar, un total de 545.500 lei, sumă pe care înțelege să o recupereze de la persoana care a avut mijlocul fix pe inventar și care, la încetarea raporturilor de muncă, nu l-a predat.
Învederează că pârâtul în perioada anilor 1994 – 2008 a deținut funcția de director general al instituției și, potrivit HG 81/1999, art 29 lit i, directorul general "răspunde de administrarea întregului patrimoniu cu respectarea prevederilor legale".
In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. Art 270 – 275 Codul Muncii.
In scop probatoriu, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
A depus la dosar înscrisurile cu care își motivează cererea introductivă.
Prin întimpinarea depusă la 9.07.2009, pârâtul A. M. Vesile B. solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că a îndeplinit funcția de director general al institutului până la data de 27.10.2008, când a încetat contractul individual de muncă prin decizia 375/2008.
I. fusese dotat cu un stand de încercări vehicule neconvenționale, în cadrul căruia era înregistrat mijlocul fix cu nr. de inventar_ – tronson cale ferată Jiul vechi – Podari, care se afla pe fișa sa nominală de inventar din 1997.
Acest stand de încercări era situat în afara perimetrului institutului, astfel încât nu existau posibilități de efectuare a unei paze permanente. Standul a rămas neutilizat, întrucât nu au mai existat cereri pentru serviciile oferite și a fost supus acțiunilor de sustragere a elementelor de fier săvârșite de romii din zonă.
O parte din materialul sustras a fost recuperat de organele de politie și valorificat ca fier vechi .
Prin referatul_/20.07.2005, Colectivul mecano-energetic a solicitat aprobarea de către Consiliul de administrație al institutului a listei mijloacelor fixe și obiectelor de inventar de natura, mijloacelor fixe propuse spre casare și valorificare, conform prevederilor legale, listă care la numărul curent 78 prevedea și tronsonul cale ferată.
Potrivit fișei mijlocului fix, tronsonul de cale ferată avea o valoare de inventar de 527,81 lei ,valoarea amortizată la 30.09.2005 fiind de 394,35 lei, suma rămasă de amortizat fiind de 133,46 lei.
Acest mijloc fix nu mai era utilizat, deoarece au mai existat cereri pentru serviciile oferite de acesta, fapt ce a condus și la desființarea colectivului de cercetare – dezvoltare vehicule.
Potrivit ar. 21 din Norma Metodologică din 29.12.1997, pentru aplicarea Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, "scoaterea din funcție a mijloacelor fixe cu valoare de intrare rămasă nerecuperată se face cu aprobarea Consiliului de Administrație ".
Conform art. 23 din Normă, tot Consiliul de Administrație aprobă și procedura de valorificare a mijloacelor fixe scoase din funcțiune, respectiv vânzarea sau casarea acestora, urmată de vânzarea componentelor rezultate în urma dezmembrării.
Consiliul de Administrație al ICMET C. la pct 5 din Hotărârea adoptată în ședința din 27.07.2005 a aprobat casarea mijlocului fix .
Potrivit art. 17 din Legea 15/1994, în cazul nerecuperării integrale pe calea amortizării a valorii de intrare a mijloacelor fixe scoase din funcțiune " se va asigura acoperirea valorii neamortizate din sumele rezultate in urma valorificării acestora, iar diferența rămasă neacoperită se include eșalonat în cheltuielile de exploatare ".
Așadar, Legea nr. 15/1994 nu prevede înregistrarea ca prejudiciu in sarcina vreunei persoane a diferenței rămasă neacoperită in valoarea de intrare a mijlocului fix.
In fapt, Comisia de casare a executat dispoziția prevăzută la pct. 5 din Hotărârea Consiliului de Administrație adoptată în ședința din data de 27.07.2005, procedând la valorificarea fierului vechi recuperat prin intermediu . C.,fiind emise facturile fiscale_/18.10.2005,_/18.10 .2005,_/31.10.2005, pentru cantitatea totală de_ kg, încasându-se suma de 8403,07 lei, cu mult peste valoarea rămasă neamortizată, respectiv 133,46 lei.
Apreciază că în cauză au fost respectate întocmai prevederile legale- dispozițiile Legii nr. 15/1994 cu privire la scoaterea din funcțiune și casarea mijloacelor fixe cu valoare de intrare rămasă nerecuperată prin amortizare,aprobarea fiind dată de Consiliul de Administrație.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata mijlocului fix considerând că sunt întrunite elementele răspunderii materiale, având pretenția ca pârâtul să-i plătească valoarea de înlocuire, așa cum este definitivă de dispozițiile art 50 alin 2 din OMFP 1753/22 11 2004.
Având în vedere aceste dispoziții, pârâtul menționează că nu a fost respectată procedura de stabilire a unui eventual prejudiciu, textul arătând că administratorii, în speță Consiliul de administrație al ICMET C. și nu directorul general sau contabilul șef, avea competența de a stabili un eventual prejudiciu și de a dispune recuperarea acestuia.
Aceste dispoziții prevăd că în situația in care un anumit bun nu mai poate fi recuperat de pe piață, cum este cazul in speță, standul de încercări fiind o investiție, trebuia numită o comisie tehnică de specialitate care să constate un eventual prejudiciu iar,ulterior,consiliul de administrație să fi hotărât recuperarea acestuia de la persoana vinovată.
In cauza dedusă judecății, Consiliul de administrație nu a dat o hotărâre in acest sens, existând chiar posibilitatea să nu fi fost înștiințat în legătură cu acțiunea dedusă judecății, situație in care directorul general și contabilul șef nu au calitatea procesuală activă să dispună recuperarea unui eventual prejudiciu. Dimpotrivă, Consiliul de administrație a hotărât casarea mijlocului fix sus menționat.
S-a depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară dispusă ca urmare a efectuării unui control executat la instituție de către A N A F și urmare a unor aspecte semnalate de IPJ D., prejudiciul consemnat de expert ridicându-se la suma 111.084,86 lei, precum și Sentința Civilă nr. 485/03.03.2009 pronunțată în Dosarul_, prin care s-a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul institut,s-a anulat procesul verbal de control financiar nr. 5790/22.11.2007 și dispoziția obligatorie 5781/22 11 2007 ca și decizia nr . 2/19.12.2007 emisă de ANAF-AFP pentru contribuabilii mijlocii C. și a stabilit întinderea prejudiciului la 62.970,72 lei în sarcina reclamantei.
Prin Încheierea din 11.03.2010, s - a încuviințat proba testimonială iar prin Încheierea din 27.04. 2010 s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile prin care expertul să stabilească valoarea de înlocuire a bunului din litigiu .
Suspendat la 11.01.2010 la cererea părților, cauza este repusă pe rol la data de 08.02.2011.
Succesiv au fost numiți mai mulți experți, fiecare dintre ei motivând imposibilitatea de a efectua expertiza. Este cazul experților T. V.,S. L., T. E. și D. N..
La rândul său expert ing V. D. a învederat că nu are pregătirea profesională și nici nu este autorizat să efectueze această expertiză dispusă de instanță.
Mai mult decât atât învederează că, în opinia sa, solicitarea reclamantei a valorii de înlocuire în anul 2009 nu este utilă cât timp investiția a fost complet amortizată în anul 1990.
Prin sentința nr. 4959/13.09.2012, Tribunalul D. a respins acțiunea formulată de către reclamant, reținând că sub aspectul antrenării răspunderi patrimoniale a intimatului pârât, nu exista o fapta ilicită a salariatului, legătură de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, și nici vinovăția acestuia.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, iar prin Decizia nr. 3553/09.04.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de reclamantul I. N. DE CERCETARE DEZVOLTARE SI INCERCARI PENTRU ELECTROTEHNICA - ICMET C., a casat Sentința Civilă nr. 4959/13.09.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. M., și a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul D. la data de 23.04.2013, sub nr._ .
La termenul din data de 24.10.2013, pârâtul depune note scrise însoțite de adresa IPJ – Biroul Platforma Industrială C. nr._/03.07.1997, decizia nr. 496/22.08.1997 emisă de ICMET C., adresa ICMET 5331/08.09.1997 către IPJ D., Referatele 157/25.11.1997, 173/10.12.1997, Adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul D. nr. 269/P/1998, adresa ICMET 237/12.11.2007 către Poliția Municipiului C., dresa Poliției Municipiului C. – Secția 2 Poliție nr._/12.11.2007, Informare 1270/11.12.2006 către Consiliul de Administrație al ICMET.
La solicitarea expresă a instanței și ținând cont de îndrumările deciziei de casare, reclamanta depune un set de înscrisuri constând în facturi, note de recepție și constatare diferențe, precum și alte înscrisuri considerate relevante de către reclamant în dosar.
La data de 04.03.2014, pârâtul depune concluzii scrise, prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv excepția ridicată de pârât, instanța urmează a respinge acțiunea ca neîntemeiată, pentru aspecte care vor fi arătate în continuare.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiunea în răspundere patrimonială, instanța va avea în vedere că prin procesul verbal de control financiar nr 5790/22.11.2007 întocmit de DGFP D. s-a constatat un prejudiciu în patrimoniul unității, reprezentând c/val a 181 017,77 Kg șină de cale ferată din tronsonul Jiul vechi – Podari, iar prin dispoziția nr 5791/22.11.2007 s-a dispus stabilirea de către Comitetul de Direcție al ICMET C. a persoanelor vinovate și recuperarea prejudiciului de la acestea.
Prin procesul verbal din 10.03.2009, Comisia Centrală de la nivelul ICMET C. a stabilit ca mijlocul fix cu nr de inventar_ să fie înregistrat ca lipsă în gestiune și totodată acționarea în instanță a pârâtului pentru recuperarea prejudiciului.
Prin urmare, de la această dată curge termenul de 3 ani prevăzut de art 283 Codul muncii, astfel că acțiunea introdusă în instanță la 30.04.2009 este în termenul de prescripție.
Pe fondul cauzei, instanța constată că aceasta este întemeiată pe prevederile fostelor articole 270-275 din Codul Muncii, privitoare la răspunderea patrimonială a salariatului pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lui.
Înainte de a analiza incidența în speță a condițiilor răspunderi patrimoniale a pârâtului față de reclamantă, instanța apreciază că este necesar a sublinia câteva trăsături esențiale ale acesteia și care prezintă relevanță în speță, respectiv necesitatea preexistenței unui contract individual de muncă între părți, caracterul material al prejudiciului imputat și mai ales lipsa unei prezumții de culpă a pârâtului, de unde și necesitatea ca reclamanta să dovedească cu mijloace de probă certe condițiile existenței răspunderii în persoana pârâtului.
În acest context, instanța va constata că, dacă în ceea ce privește primele două elemente nu există dubii, fiind clar că pârâtul a avut calitatea de salariat al reclamantei și că i se impută un prejudiciu total de 545.500 lei, ridică probleme de interpretare și apreciere a mijloacelor de probă din dosar dacă pârâtul este cel responsabil de producerea prejudiciului.
Demn de semnalat este și faptul că, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului atât în calitatea lui de angajat, care a preluat bunul în gestiune, cât și în calitate de director general, în conformitate cu prevederile art. 29 lit. i din HG nr. 81/1999 privind înființarea reclamantei.
Se constată că dispozițiile art. 270 și următoarele din Codul Muncii, în vigoare la data introducerii acțiunii, prevedeau că pentru existența răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajat, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții:
- calitatea de salariat a pârâtului, la momentul producerii prejudiciului;
- existența unei fapte ilicite și personale a salariatului în legătură cu munca sa;
- prin fapta sa ilicită și personală, salariatul să fi produs un prejudiciu material unității;
- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- vinovăția salariatului.
Înainte de a trece la analiza existenței în cauză a acestor condiții cumulative în persoana pârâtului, considerăm că trebuie punctate anumite aspecte de fapt, care sunt stabilite cu certitudine în cauză și care prezintă relevanță juridică:
1. Prin Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr. 48/07.01.1983 s-a transmis din administrarea Regionalei de Căi Ferate C. către Centrul de Cercetare Științifică și Inginerie Tehnologică Electroputere C. (ulterior denumit ICMET C.), tronsonul de cale ferată Jiul Vechi –Podari și terenul aferent, fiind întocmite în acest sens acte de predare-primire (filele 62-64 dosar_ ).
2. Din Fișa nominală de inventariere din anul 1997, rezultă că pârâtul a preluat mijlocul fix cu numărul de inventar_ – Tronson cale ferată Jiul Vechi – Podari (filel 63-64 dosar_ ).
3. Prin Ordinul nr. 3719/07.12.1992 al Ministrului Industriei, pârâtul este numit în funcția de director general al ICMET C., ulterior acesta încheind contracte individuale de muncă succesive cu pârâta, cu drepturile și obligațiile aferente (filele 126 - 130, fila 158 dosar_ ), până la emiterea Deciziei nr. 375/21.10.2008 de încetare a contractului individual de muncă.
4. Începând cu anul 1997, având în vedere problemele apărute în ceea ce privește păstrarea în bune condiții a tronsonului de cale ferată și protejarea lui contra sustragerilor, pârâtul, în dubla calitate de director general și responsabil de bunuri, efectuează demersuri la organele de poliție și parchet în vederea identificării sustragerilor, a persoanelor și recuperarea prejudiciului.
5. În paralel cu aceste demersuri la organele de cercetare penală, pârâtul prin Decizia nr. 496/22.08.1997, decide constituirea unei comisii de evaluare a bunurilor sustrase din standul de probe pentru vehicule neconvenționale, care ținea de obiectul de inventar nr._.
6. Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 06.03.2001 a ICMET C. (filele 159-160 dosar_ ), din care rezultă necesitatea constituirii unei comisii de inventariere a mijloacelor fixe rămase, conform Referatului nr. 57/08.03.2001 privind procesul-verbal nr. 1348//22.12.2000 al comisiei de inventariere a mijloacelor fixe din Valea Fetii.
7. Procesul Verbal de control financiar nr. 5190/22.11.2007 și dispoziția obligatorie nr. 5791/22.11.2007, emise de ANAF- AFP pentru contribuabilii mijlocii C., Sentința nr. 485/03.03.2009, pronunțată de Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, precum și raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 71-88 și respectiv 122 dosar_ ) și care concluzionează în esență că există un prejudiciu în patrimoniul unității, fără însă a putea preciza și persoanele vinovate de producerea acestui prejudiciu.
Important de menționat este și faptul că procesul verbal de control financiar menționat anterior prezintă sintetic situația de fapt cu privire la mijlocul fix_, precum și obligațiile legale care le reveneau diferitelor persoane ale reclamantei în cadrul procesului de păstrare și, respectiv, casare a acestui mijloc fix.
8. Actele întocmite de către reclamantă (Consiliul de administrație, Comisia de Inventariere) în procesul de casare a anumitor mijloace fixe, printre care și cel cu numărul de inventar_ (filele 12-30 dosar_ ).
9. Corespondența internă și documentele financiar - contabile existente între reclamantă și ., privitoare la predarea - primirea și încasarea sumelor corespunzătoare pentru câteva zeci de tone de "deșeuri de fier" (filele 39 – 50 dosar_ ).
10. Declarațiile martorilor audiați în primul ciclu procesual, aceștia aducând precizări importante cu privire atât la "poziția pârâtului față de mijlocul fix" primit în responsabilitate, cât și cu privire la modul în care reclamanta prin organele sale abilitate, a gestionat acest bun.
Din ansamblul probelor enumerate anterior, rezultă că în ceea ce privește responsabilitatea pentru gestionarea și administrarea mijlocului fix cu numărul de inventar_ al reclamantei au existat două perioade distincte, cu responsabilități și implicații legale distincte, respectiv perioada 1997-2000 și 2000-2008.
Astfel, în ceea ce privește perioada 1997-2000, din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că la mijlocul fix cu numărul de inventar_, aparținând reclamantei, au avut loc mai multe furturi de bunuri, o parte din acestea fiind recuperate de poliție și predate reclamantei, care, ulterior, le-a valorificat ca "deșeuri de fier" la ., iar pentru celelalte lipsuri nu se poate stabili cu certitudine dacă ele se datorează culpei exclusive a pârâtului, în condițiile în care la dosar există elemente din care rezultă că acesta a încunoștințat organele abilitate (Poliție, Consiliul de Administrație al reclamantei) cu privire la aceste fapte și a solicitat luarea de măsuri.
În ceea ce privește furturile, din probatoriile enumerate anterior rezultă, pe de o parte, că pârâtul ca director și responsabil concomitent de bun, a sesizat organele de poliție pentru a se lua măsurile legale în ceea ce privește stoparea furtului, iar pe de altă parte, că atunci când s-a recuperat o parte din prejudiciu, a efectuat demersurile legale în vederea valorificării acestuia și punerii la dispoziția reclamantei a sumelor încasate.
De asemenea, pornind tot de la responsabilitățile enumerate anterior, pârâtul a sesizat și Consiliul de Administrație al reclamantei, pentru a se dispune măsuri legale în ceea ce privește paza bunului (care de altfel s-au și luat, dar insuficiente ca amploare și durată), astfel încât nici sub acest aspect nu se poate vorbi de existența unei culpe a sa, în ceea ce privește prejudiciul creat în această perioadă.
Concluzionând, instanța apreciază că în perioada 1997-2000, nu se poate vorbi de existența cumulativă a condițiilor răspunderii patrimoniale a pârâtului, în ceea ce privește lipsurile constatate la mijlocul fix cu numărul de inventar_ – Tronson de cale ferată Jiul Vechi - Podari, din probele administrate rezultând fie că aceste lipsuri s-au datorat unor situații excepționale (furturi), și nu faptei ilicite a pârâtului, fie că, la apariția lor a contribuit și activitatea defectuoasă a unui alt organ colectiv de conducere al reclamantei – respectiv Consiliul de Administrație.
Suplimentar, ca și factor exonerator de răspundere patrimonială, se poate constata că datorită împrejurărilor excepționale din punct de vedere economico-financiar, părțile au fost în imposibilitatea obiectivă de a putea asigura o pază eficientă a mijlocului fix, în ciuda demersurilor efectuate de pârât și a sesizărilor organelor de poliție.
În ceea ce privește perioada 2000-2008, în condițiile continuării activităților de sustragere, pe de o parte, și imposibilității reclamantei și pârâtului de a asigura o pază eficientă a bunului pe de altă parte, părțile au inițiat demersul de inventariere anuală a mijlocului fix, pornind de la premisa existenței unui prejudiciul la nivelul anului 2000, rezultat din sustrageri, dar având în vedere și bunurile recuperate de la poliție și predate unității reclamante.
La 26.03.2001, Consiliul de Administrație al ICMET C. a analizat referatul nr 52/6.03.2001 privind procesul verbal nr 1348/22.12.2000 al comisiei de inventariere a mijloacelor fixe existente în Valea Fetii și a hotărât constituirea unei comisii de inventariere și valorificare a mijloacelor fixe rămase.
Se constată că, cu excepția anului 2000, când în procesul verbal nr 1348/22.12.2000, comisia de inventariere a mijloacelor fixe face referire la lipsa a 15 ml de șină de cale ferată din tronsonul Jiul Vechi – Podari, în anii 2001 – 2005, comisiile de inventariere și-au îndeplinit în mod formal atribuțiile legale, nedesfășurând activitățile necesare și obligatorii prevăzute în actele normative de identificare a bunului atât faptic, cât și scriptic, consemnând în procesele verbale întocmite că nu s-au constatat diferențe între soldul scriptic și cel faptic.
Mai mult, membrii comisiilor de inventariere din intervalul 2001 – 2005 au declarat că nu s-au deplasat în Valea Fetii pentru inventarierea mijloacelor fixe, iar unii dintre ei au arătat în notele explicative luate cu ocazia controlului efectuat de DGFP D. că aveau cunoștință de furturi din tronsonul de cale ferată în discuție, deși în procesele verbale de inventariere din perioada 2001 – 2005 nu se face nicio referire la lipsurile din tronsonul menționat.
Date fiind constatările comisiilor de inventariere nu exista temei pentru luarea de către pârât a altor masuri legale cu privire la mijlocul fix cu nr de inventar_.
Concluzionând, instanța apreciază că nici privitor la această perioadă nu se poate vorbi cu certitudine de existența unei acțiuni sau inacțiuni ilicite a pârâtului și care ar fi putut produce un prejudiciu unității.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează să respingă acțiunea ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul I. DE CERCETARE DEZVOLTARE ȘI ÎNCERCĂRI PENTRU ELECTROTEHNICĂ –ICMET C., cu sediul în C., .. 144, JudețulDolj, în contradictoriu cu pârâtul A. M., domiciliat în C., .. K 3, ., Județul D..
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2014
Președinte Asistenți judiciari Grefier
M. G. M. C. M. S. L. S.
Red. Jud. MG și asist jud. CMV
4 ex/09.04.2014
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 6432/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4734/2014.... → |
|---|
