Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4734/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4734/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 11741/63/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Sentința nr. 4734/2014
Ședința publică de la 19 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier M. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C. C. C. cu domiciliul în mun. C., ., ., . cu pârâta S. DE A. ACTIVE FEROVIARE S.A.A.F. SA BUCUREȘTI cu sediul în mun. București, bvd. D. G. (Palatul CFR), nr. 38, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Registratură, reclamantul a depus la dosar înscrisuri reprezentând notă de ședință nr. 1 din 19.09.2014, cerere de suspendare a procesului și de sesizare a parchetului competent pentru cercetare fals înscrisuri (3 ex.), declarație privind înscrierea în fals a înscrisului denumit Hotărârea A.G.E.A. cu nr. 7/31.07.2013 a S.C. SAAF S.A. (3 ex.), declarație privind înscrierea în fals a înscrisului cu denumirea "Organigrama" S.C. SAAF S.A. depusă în dosarul nr._/63/2013 (3 ex.), notă de ședință nr. 2 din 19.09.2014, cerere de solicitare a eliberării de înscrisuri aferente ședinței publice din_, o altă cerere de suspendare a procesului (3 ex.).
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului D..
Reclamantul arată că dacă hotărârea A.G.E.A. cu nr. 7/31.07.2013 a S.C. SAAF S.A. nu a fost publicată, nici organigrama nu a fost legală, duce la inopozabilitate față de terți.
Instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței care primează.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 30.08.2013, reclamantul C. C. C. a chemat în judecată pârâta S. DE A. ACTIVE FEROVIARE S.A.A.F. SA BUCUREȘTI solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr 17/01.08.2013 emisă de pârâtă ,repunerea în situația anterioară în sensul reintegrării în cadrul unității pârâte pe un post de inginer conform noii organigrame a societății și a statului de funcții ,în conformitate cu planul de reorganizare al pârâtei și cu planul de administrare pentru perioada 2013-2017 depus de membrii Consiliului de administrație al pârâtei,acte aprobate prin hotărârea AGEA nr. 7/31.07.2013 ,obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă,cu cheltuieli de judecată.
La data de 11.04.2014 reclamantul a depus la dosar o cerere intitulată cerere de completare a acțiunii ce a mai fost completată și motivată ulterior prin cererile din 17.10.2013, 22.01.2014,07.03.2014 prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii AGEA nr 7/2013 a societății intimate și a executării ei înainte de înregistrarea în Registrul comerțului și publicarea în Monitorul Oficial, cu încălcarea prev art 117 și 131 alin 4 Legea nr 31/1990 și art 13 alin 3 și art 14 alin 4,5 din Statutul intimatei ,anexă la HG 585/1998, anularea deciziei de concediere nr 17/01.08.2013 emisă de intimată, reintegrarea pe funcția și postul deținut anterior concedierii,obligarea intimatei în solidar cu Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Ministerul Finanțelor să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă,precum și o despăgubire egală cu c/val autorizațiilor (legitimațiilor de serviciu ) și a permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată ,de clasa I (eliberate pentru membrii de familie ai acestuia )de care ar fi beneficiat în calitate de salariat al intimatei împreună cu membrii de familie pe perioada 2011-2013 ,respectiv ultimii 3 ani calendaristici.
A invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului D. –Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și declinarea competenței către Tribunalul București-Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale ,motivat de faptul că potrivit art 132 alin 7 din Legea nr 31/1990 aceasta este competentă teritorial ,dat fiind sediul societății, iar material aparține tribunalului ,conform art 132 alin 7 din Legea nr 31/1990
În motivarea cererii ,reclamantul a arătat că hotărârea AGEA nr. 7/31.07.2013 este lovită de nulitate absolută,dat fiind că numita R. A. E.,în calitate de reprezentant al statului în A. a SAAF SA ce a fost numită prin OMTI cu nr 1049/29.12.2010, nu a fost legal convocată în conformitate cu dispozițiile art 117 ale Legii nr 31/1990.
A mai arătat că hotărârea AGEA luată cu nelegala convocare este nulă absolut pentru lipsa consimțământului acționarilor care nu au fost prezenți în cadrul adunării datorită chiar neîndeplinirii procedurii convocării, considerând că s-a adoptat o hotărâre într-o ședință AGEA în care un acționar nu a participat datorită lipsei convocării și prin urmare, hotărârea este nulă deoarece respectarea cerințelor de ordin procedural privind convocarea adunării generale a acționarilor este destinată să asigure informarea prealabilă într-un termen rezonabil a acționarilor despre ținerea adunării.
De asemenea, a mai arătat că atât practica, cât și doctrina au statuat că hotărârea A. luată cu nelegala convocare este nulă absolut pentru lipsa consimțământului acționarilor care nu au fost prezenți în cadrul adunării datorită chiar neîndeplinirii procedurii convocării, iar nerespectarea dispozițiilor privind legala convocare a acționarilor determină nelegalitatea ședinței A., hotărârea luată în aceste condiții fiind nulă.
A mai invocat și faptul că opozabilitatea față de terți ,așa cum este cazul său ,acesta fiind terț față de intimată, consacrată prin art 131 alin 4 este dată de chiar publicarea hotărârii AGEA nr .7/2013 a intimatei în Monitorul Oficial ,invocând și faptul că art 131 din Legea nr 31/1990 privește hotărârile care au ca scop principal modificări ale structurii societății, așa cum este cazul hotărârii a cărui nulitate solicită să se constate.
Prin urmare, contestatorul a mai arătat că hotărârea AGEA nr. 7/31.07.2013 a intimatei nu poate fi executată dacă nu a fost înscrisă în Registrul comerțului și nu a fost publicată în Monitorul Oficial, invocând dis part 130 alin 5 și 132 alin 3 din Legea nr. 31/1990.
Contestatorul a mai arătat că potrivit art 132 alin 3 din Legea nr 31/1990, atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil ,iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.
A mai arătat și că decizia de concediere nr. 17/01.08.2013 emisă de Directorul General al SAAF SA pe care o contestată a fost dată în aplicarea hotărârea AGEA nr. 7/31.07.2013, fiind un act subsecvent acesteia, care derivă din acesta.
A mai arătat că în situația în care instanța de judecată constată nulitatea absolută a acestei hotărâri, deoarece este dată cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, actul purtând denumirea decizie de concediere contestat nu mai are nici un fundament legal și de aceea solicită ca instanța să dispună și anularea acestuia .
Contestatorul a mai precizat și că, întrucât prin prezenta cerere de completare se contestă actele care au stat la baza concedierii sale prin decizia nr 17/01.08.2013, ca urmare a desființării postului deținut în baza contractului individual de muncă, aspecte care țin în mod evident de specificul conflictelor de muncă, iar cererea de anulare a hotărârea AGEA nr. 7/31.07.2013 a SAAF SA București este accesorie și subsumată cererii principale, competența de soluționare a cauzei revine instanței civile – completul specializat pentru conflicte de muncă, mai precis Tribunalului București – Secția a VIII a de conflicte de muncă și asigurări sociale, iar nu instanție comerciale .
A mai arătat că obiectul acțiunii introductive prin care acesta în calitate de reclamant – contestator a solicitat reîncadrarea în postul deținut anterior la SAAF București, anterior reorganizării și plata tuturor drepturilor bănești cuvenite pe perioada 13.09.2013 și până la reîncadrarea efectivă în funcție vizează raporturile de muncă stabilite între reclamant, în calitate de angajat și pârâtă, în calitate de angajator și de aceea, cererea sa de completare din 11.04.2014 prin care solicită Tribunalului București – Secția a VIII a de conflicte de muncă și asigurări sociale să constate nulitatea absolută a hotărârii AGEA nr. 7/31.07.2013 a SAAF SA București constituie mijloace de apărare ce pot fi incluse în sensul larg al noțiunii de excepții, ipoteză în care, instanța învestită cu soluționarea cererii principale va soluționa și toate celelalte cereri, chiar dacă, în mod obișnuit, acestea ar aparține competenței unei alte instanțe .
În drept, a invocat dis part 76,78 C.muncii raportat la art 59-78 C.muncii și CCM SAAF SA valabil pe anii 2013/2014 ,dis part 117, art 130 alin 4,5, art 131, art 132 alin 3 din Legea nr 31/1990,art și art 13 alin 3 și art 14 alin 4,5 din Statutul intimatei ,anexă la HG 585/1998,Ordinul MTI 1049/2010 împreună cu anexa la ordin, hot civilă nr 734/2012 a curții de Apel București – secția a VI a civilă ,art 73 lit a din Legea nr 168/1999, decizia nr 210/2010 a ÎCCJ- Secția comercială, Ord. MT 1467/2013 împreună cu anexa la ordin ,toate normele legale care au fost menționate în cuprinsul cererilor sale ,orice alte norme legale prevăzute de legile statului și legislației comunitare .
Intimata a depus la dosar un înscris intitulat "răspuns la întâmpinare" prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului D.- Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, dat fiind că aceasta este instanța competentă potrivit art 269 C.muncii ,reiterând o parte din motivele din întâmpinare și anume: desființarea locului de muncă al contestatorului a fost efectivă,întrucât în cadrul punctului de lucru C. postul de inginer III nu se mai regăsește în noul stat de funcții ,reducerea posturilor fiind impusă de situația economico-financiară dificilă, cât și de reorganizarea activității, în sensul creșterii eficienței ,adaptării la nivelul cerințelor economice și eficientizarea administrării activității în cadrul structurii organizatorice.
A mai arătat că în data de 31.07.2013 AGEA a aprobat planul de reorganizare și noua structură organizatorică a intimatei,fiind desființate 8 posturi și reconfirmate mai multe departamente.
Intimata a mai arătat că, în speță, concedierea contestatorului s-a făcut pentru motive care nu țin de persoana salariatului ,conform art 65 alin 1 și nu conform art 61 ,respectiv art 68 C.muncii ,respectiv concediere colectivă.
În drept, a invocat dis part 40 alin 1 lit a ,b, art 58 ,art 59 lit a ,art 65, art 66 C.muncii.
La data de 09.05.2014 reclamantul a depus la dosar o cerere de modificare și completare a cererii de chemare în judecată în care a invocat excepția tardivității privind nedepunerea în termen a întâmpinării la cererea de completare din 22.01.2014, din 07.03.2014 și 11.04.2014 și decăderea acestuia din dreptul de a mai propune probe și a ridica excepții ,solicitând ca instanța să constate decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și ridica excepții în afara celor de ordine publică ,solicitând obligarea pârâtei SAAF în solidar cu acționarul unic Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu c/val autorizațiilor și a permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată, de clasa I, majorate și reactualizate la data plății ,drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat al SAAF împreună cu soția și fiica sa, pe perioada 2011-2013 ,anularea deciziei de concediere nr 17/2013 emisă de angajator, reintegrarea pe funcția și postul deținut anterior concedierii ,obligarea în solidar cu Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Ministerul Finanțelor Publice ca să plătească reclamant o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă
În motivarea cererii, reclamantul a reiterat o parte din susținerile din cererea depusă anterior privind calitatea sa de terț față de hotărârea AGEA nr. 7/31.07.2013 a SAAF SA București,precizând că aceasta îi este opozabilă de la momentul menționării ei în Registrul Comerțului sau publicării în Monitorul Oficial al României și nu de la momentul adoptării acesteia .
Solicită la data de 09.05.2014 prorogarea pronunțării asupra excepției de necompetență materială și teritorială a Tribunalului D. de a judeca nulitatea absolută a hotărârii AGEA nr. 7/31.07.2013 a SAAF SA până la depunerea la dosar a dovezilor privind formalitățile de publicitate a acesteia .
A mai arătat și că angajatorul înainte și după concedierea sa a mai procedat la noi angajări de personal ,nu a respectat procedura legală, nu a oferit un post similar ,iar decizia de concediere nu cuprinde mențiunile obligatorii privind instanța unde se contestată decizia, precum și motivele care au determinat desființarea postului, contrar disp. art 62 alin 3 și 65 alin 1 C.muncii .
Prin încheierea de ședință din 05.09.2014 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii AGEA nr 7/31.07.2013 și a executării ei înainte de înregistrarea în Registrul Comerțului și publicarea în Monitorul Oficial, cu încălcarea prev art 117 și 131 alin 4 legea nr 31/1990 și art 13 alin 3 și art 14 alin 4,5 din Statutul intimatei ,anexă la HG 585/1998 și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la 19.09.2014.
Cauza astfel cum a fost disjunsă a fost înregistrată sub nr_ .
La ultimul termen de judecată instanța a pus în discuție și a rămas în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului D..
Analizând cu prioritate, conform art 248 C., excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului D., instanța a reținut următoarele:
Deși reclamantul a solicitat în acțiunea inițială anularea deciziei de concediere nr. 17/01.08.2013, repunerea în situația anterioară în sensul reintegrării în cadrul unității pârâte pe un post de inginer conform noii organigrame a societății și a statului de funcții, obligarea pârâtei la plata unor a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă,ulterior prin cererea de modificare ale cererii de chemare în judecată din 11.04.2014 a solicitat să se constate și nulitatea absolută a Hotărârii AGEA nr 7/31.07.2013 .
Potrivit art 132 alin 1-3 Legea nr 31/1990 "Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată."
Potrivit art 132 alin 7 același act normativ "Acțiunea se va introduce la tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul societatea".
Date fiind motivele invocate de către contestator - și anume că hotărârea AGEA luată cu nelegala convocare este nulă absolut pentru lipsa consimțământului acționarilor care nu au fost prezenți în cadrul adunării datorită chiar neîndeplinirii procedurii convocării - precum și încălcarea prev art 117 și 131 alin 4 Legea nr 31/1990 și art 13 alin 3 și art 14 alin 4,5 din Statutul intimatei ,anexă la HG 585/1998, instanța constată că litigiul are natură comercială fiind, potrivit art 132 alin 7 din Legea nr 31/1990, de competența exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul societatea .
Deși contestatorul - reclamant consideră că invocarea nulității absolute a Hotărârii AGEA nr 7/31.07.2013 emisă de intimată constituie un mijloc de apărare ce poate fi inclus în sensul larg al noțiunii de excepții, ipoteză în care, instanța învestită cu soluționarea cererii principale va soluționa și toate celelalte cereri, chiar dacă, în mod obișnuit, acestea ar aparține competenței unei alte instanțe, instanța constată că acest capăt de cerere constituie o chestiune prejudicială în sensul art 124 alin 1 NCPC, date fiind motivele invocate de către reclamant în susținerea acestuia, litigiul având natură comercială și fiind, potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, de competența exclusivă a altei instanțe.
Față de cele expuse mai sus, în raport de art 132 alin 3 NCPC, având în vedere că sediul societății pârâte este în București, instanța va admite excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului D.- Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI-a civilă, aceasta fiind instanța competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului D.-Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și în consecință declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. C. C. cu domiciliul în mun. C., ., ., ., . cu pârâta S. DE A. ACTIVE FEROVIARE S.A.A.F. SA BUCUREȘTI cu sediul în mun. București, bvd. D. G. (Palatul CFR), nr. 38, sector 1, în favoarea Tribunalului București - Secția a VI-a civilă
Fără cale de atac .
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2014.
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier M. Ș.
Red.jud.E.V./17.10.2014
4ex
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1389/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2130/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
