Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1353/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1353/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 12430/63/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1353/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta D. TUDORIȚA în contradictoriu cu pârâta . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - CFR IRLU PRIN . C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 269 alin. 2 C. muncii, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății și legal investită.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr. de dosar mai sus specificat, reclamanta D. TUDORIȚA, în contradictoriu cu pârâta . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - CFR IRLU prin . C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestora din urmă la plata:
- ajutorului material pentru recuperarea forței de muncă pe anii 2011 și 2012, egal fiecare cu un salariu de 1294 lei, corespunzător clasei 20 de salarizare, coeficient de ierarhizare 1,848 pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei, conform CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar art. 49 alin. 3, prelungit prin act adițional până la data de 31.01.2011, art. 49 alin. 3 din CCM la nivel de unitate valabil pe anii 2011-2012 și art. 50 alin. 4 din CCM la nivel de unitate valabil pe anii 2012-2014;
- diferența dintre drepturile salariale de care a beneficiat – ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pe anul 2010 conform CCM IRLU la nivel de unitate pe anii 2009-2010, art. 50 alin. 3 egal cu un salariu de 1109 lei corespunzător clasei 20 de salarizare, coeficient de ierarhizare 1,848 pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 600 lei și drepturile salariale de care trebuia să beneficieze la un salariu de 1294 lei, coeficient de ierarhizare 1,848 pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 700 lei, conform legislației muncii și calculat conform prevederilor art.41 alin.3 lit.a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008-2010 nr. 722/03/24.01.2008.
- diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă pentru anii 2010, 2011 și 2012, calculată în funcție de salariul de bază brut de 700 lei, conform prevederilor CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, art. 41 alin. 3 pentru anul 2010, art. 50 din CCM la nivel de unitate valabil pe anii 2011-2012 pentru anul 2011, art. 49 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2012-2014 pentru anul 2012 și cea plătită de către societatea pârâtă;
- daune interese constând în actualizarea daunelor pe care le datorează actualizate cu rata inflației și dobânda legală la sumele datorate, calculate de la data scadenței acestora până la data plății efective.
- drepturile salariale solicitate să fie calculate și plătite în conformitate cu prevederile CCM unic la nivel de ramură transporturi feroviare pe anii 2008-2010, art. 41 alin. 3 lit.a, adică la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, corespunzător clasei 1 de salarizare;
- cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta arată că pe perioada dedusă judecății a fost angajatul societății pârâte, conform carnetului de muncă și a actelor adiționale la contractul individual de muncă, anexate la dosar.
În ceea ce privește ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă solicitat la pct. 1 și 2 ale cererii, reclamanta își precizează temeiul juridic pe care își întemeiază pretențiile, ca fiind prevederile CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, prelungit prin act adițional până la data de 31.01.2011, care la art. 49 alin. 3 prevede:
"Salariații vor beneficia și de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă. În cazul în care concediul de odihnă se acordă fracționat, ajutorul material respectiv se plătește pentru o fracțiune de cel puțin 15 zile, la solicitarea salariatului".
Dispozițiile privind ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă au fost cuprinse în aceeași formă, atât în CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008, prelungit prin act adițional până la 31.01.2011, cât și în CCM la nivel de unitate valabil pentru anii 2011-2012, art. 49 alin. 3 și CCM la nivel de unitate valabil pentru anii 2012-2014 – art. 50 alin. 4 .
În ceea ce privește indemnizația de concediu de odihnă pe anii 2010, 2011, 2012, reclamantul arată că societatea pârâtă nu a calculat și plătit acest drept salarial raportat la salariul de bază de 700 lei, salariu la care era îndreptățit conform art. 41 alin.3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi valabil până la 31.10.2010, CCM la nivel de unitate valabil pe anii 2011-2012, 2012-2014, pentru care reclamantul a obținut deja o hotărâre judecătorească.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind: art. 41 alin. 5 din Constituția României, raportat la CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar prelungit prin act adițional până la 31.01.2011, art. 1 alin.1, 2, art. 2 alin.3, 4, art. 3 alin. 1, 2,4, art. 4 alin 1, 2, art.5 alin.6, 12,14, art. 7 alin.3, 4, art. 30 alin.1, art. 49 alin.3, art. 127, art. 71, art. 128, Anexa 4, CCM unic la la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/24.01.2008 art. 1 alin.1, art. 3 alin.1, 4, art. 4 alin.1,2,3, art. 5 alin.6, art. 41 alin.3 lit.a, art. 43 alin.2 lit.a, art. 123 alin.1, 2 și Anexa 5, CCM-urile la nivel de unitate pe anii 2009-2010 nr. 2695/11.06.2009, 2011 nr. 99/21.01.2011 și 2012-2014 nr. 130/12.04.2012, art. 1 alin. alin.2, art. 2 alin.2, 7,8, art.7, art. 30 alin.1, art. 31 alin.1, art. 50 alin.3, art. 62, Anexa 1 și 6, Codul Muncii – art. 11, 37, 38, 40 alin.2 lit.c, art. 159 alin.1, art. 160, 161, 166 alin.4, art. 171 alin.1, art. 227 alin.1, 4, art. 253 alin.1, art. 268 alin.1 lit.c, art. 269 alin. 1 și 2, Legea 62/2011- art. 131alin 1, art. 132 alin. 1,2,3,4 art. 133 alin.1 lit. a, b, c.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 270 din Codul Muncii și a prevederilor OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În temeiul art. 200 Noul Cod de Proc. Civ., instanța prin adresă, solicită regularizarea acțiunii, lucru realizat de către reclamant, ocazie cu care depune: act adițional la contractul individual de muncă, CI, carnet de muncă, extras CCM 2011-2012 al CFR IRLU SA.
La data de 14.11.2013, pârâta depune întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii.
Arată că stabilirea salariului reclamantei s-a efectuat prin raportare la salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare conform Anexei 1- grila de salarizare - din cuprinsul CCM încheiate la nivel de unitate 2011/2012 și 2012/2014.
Consideră că reclamanta prezintă în mod deformat realitatea, întrucât în grilele de salarizare – anexe a CCM încheiat la nivel de unitate valabile pe anul 2012, clasei de salarizare 1 îi corespunde valoarea de 700 lei, din mențiunile înscrise în contractul individual de muncă, salariul de bază al reclamantului calculat conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate a fost mai mare decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Se învederează instanței că au dispărut coeficienții de salarizare și implicit formula prin care era stabilit salariul de bază brut corespunzător fiecărei clase de salarizare, concluzie desprinsă din coroborarea art. 7 cu art. 105 alin. 8 din Capit. XI Dispoziții finale și cu Anexa 1 care indică pentru fiecare clasa de salarizare nivelul salariului de bază brut, clasei de salarizare 1, fiindu-i aferentă valoarea de 700 lei.
În ceea ce privește salarizarea din anul 2012, pârâta menționează că aceasta a fost stabilită potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2011-2012, iar pentru anul 2012, conform CCM la nivel de unitate pe anii 2012-2014. Salariații pârâtei au primit salariile începând cu anul 2011 și până în prezent în baza Anexei 1 la cele două contracte colective de muncă aplicabile, clasa 1 de salarizare fiind de 700 lei, salariile brute negociate depășind cu mult salariul minim brut pe țară.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale, pârâta apreciază ca fiind neîntemeiată această cerere, potrivit art. 1 și 8 din OG 13/2011, părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Aceeași reglementare se regăsea și la art. 1 și 8 din OG 8/2000, modificată și completată prin Legea 356/2002.
Susține de asemenea că între reclamantă și pârâtă nu s-au stabilit raporturi juridice de natura dobânzii legale, ci raporturi de muncă, obiectul acțiunii reprezentându-l diferența de drepturi salariale.
Mai mult, în condițiile în care s-a dispus actualizarea creanței cu indicele de inflație în baza art. 166 alin. 4 din Codul Muncii, acordarea dobânzii legale constituie o dublă reparație.
Dobânda legală reglementată de art. 1088 cod civil cu referire la OG 9/2000 și art. 1535 din Noul Cod Civil cu referire la OG 13/2011 privește exclusiv convențiile, după caz contractele referitoare la drepturile bănești asumate ca obligați și neexecutate.
În dreptul muncii, plata dobânzii legale devine admisibilă atunci când părțile contractante au stipulat în convenție o asemenea clauză, astfel, în condițiile art. 166 Codul Muncii ca dispoziție derogatorie de la dreptul comun, neexecutarea obligației de plată a drepturilor salariale se transformă în daune interese potrivit art. 1530 Cod Civil.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind art. 205 alin.2 din Legea 134/2010 privind Codul de Proc Civ.
În scop probator, depune: extrase CCM al . pe anii 2011, 2012-2014, sentința civilă nr. 1059/06.02.2013 pronunțată în dosarul nr._/63/2012, modalitatea de calcul a salariului reclamantului.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar.
Cu privire la ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pe anii 2011 și 2012.
Pentru motivele care vor fi dezvoltate în continuare, instanța apreciază că dispozițiile privitoare la ajutorul material pentru recuperarea forței de muncăincluse în contract colectiv de muncă la nivel de ramură sau la nivel de grup de unități nu sunt aplicabile.
Pentru anul 2011, în contractul colectiv de muncă negociat la nivelul unității s-a stabilit că prima de vacanță urmează să fie negociată. Din redactarea textului, rezultă că pentru anul 2011 partenerii sociali nu au înțeles să mai includă în contract acordarea primei de vacanță.
În ceea ce privește prima de vacanță aferentă anului 2012, la art. 49 din contract colectiv de muncă negociat pentru anul 2011/2012 nu a mai fost prevăzută acordarea primei.
Potrivit art. 49 alin 3 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional pana la data de 31.01.2011 " Salariații vor beneficia și de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă. În cazul în care concediul de odihnă se acordă fracționat, ajutorul material respectiv se plătește pentru o fracțiune de cel puțin 15 zile, la solicitarea salariatului".
Din coroborarea dispozițiilor prevăzute de art. 8 și art. 24 din Legea nr. 130/1990 rezultă, în opinia instanței, că doar în situația în care un anumit drept nu a fost prevăzut în contractul colectiv încheiat la nivel inferior sau nu există încheiat un astfel contract, se poate aplica direct dispoziția inclusă în contractul încheiat la nivel superior, nu și în situația în care această clauză există, dar nu este pusă în acord cu cea favorabilă salariatului. În această ultimă situație, așa cum prevede art. 24 din Legea nr. 130/1996, clauza trebuie mai întâi anulată de către instanța competentă .
Este adevărat că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 130/1996 clauzele negociate în contractele colective de muncă constituie legea părților, însă prioritate are contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, fiind negociat de partenerii sociale conform specificului activității din fiecare unitate în parte.
Ca urmare, instanța reține că în perioada 2011, 2012, prevederile CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional pana la data de 31.01.2011 si CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010 (valabil pana la 31.12.2010) și-au încetat valabilitatea, astfel încât pârâta nu a mai avut nici un temei legal pentru a acorda reclamantei ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pentru anii 2011 – 2012 și nu poate fi obligată de instanță în acest sens.
În ceea ce privește diferența dintre ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pe anul 2010 de care a beneficiat, calculat conform CCM IRLU la nivel de unitate pe anii 2009-2010 și ajutorul material de care trebuia să beneficieze, calculat conform CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010 la o valoare a salariului de bază minim brut de 700 lei, diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă primită pentru anii 2010, 2011 și 2012 și cea pe care trebuia să o primească raportat la salariul de bază minim brut de 700 lei, instanța constată că aceste cereri sunt neîntemeiate, întrucâtreclamanta nu a solicitat anterior in instanță obligarea unității pârâte la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, cuvenit conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010 și drepturile salariale efectiv plătite.
Pe cale de consecință, va fi respinsă și cererea accesorie având ca obiect acordarea daunelor interese, precum și cea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, instanța va respinge cererea formulată de reclamantă .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta D. TUDORIȚA (CNP -_), domiciliată în C., . nr. 29, ., în contradictoriu cu pârâta . BUCURESTI, cu sediul în București, Bulevardul D. G., nr. 38, sector 1 înmatriculată în Registrul comerțului București sub nr. J_ - . C., cu sediul în C., . a Depoului nr. 14 A, Județul D..
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2014
Președinte Asistenți judiciari Grefier
M. G. M. C. C. S. L. S.
Red. Jud. MG și asist jud. CMV
5ex/02.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 6432/2014.... → |
|---|
