Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2664/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 2664/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 13297/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 2664/2014

Ședința publică de la 06 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. N.

Asistent judiciar A. D.

Asistent judiciar I. G.

Grefier E. C.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant V. I. C. și pe pârât . BUCUREȘTI, pârât ., având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - reclamant - V. I. C. reprezentată de avocat P. E.- pârât - . reprezentat de avocat O.G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.

Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat P. E. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Avocat G. O. pentru pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA,

Asupra cauzei de față ;

La data de 18.09.2013, V. I. a chemat în judecată pe pârâta . pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună:

- anularea parțială a deciziei nr 586/02.08.2013 în sensul de a se constata concedierea reclamantei ca efect al concedierii colective in temeiul art 168 Codul Muncii,

- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor salariale integral pe lunile iunie și iulie 2013 și indemnizația de șomaj pe luna august 2013,

- restituirea garanțiilor constituite pe perioada în care a lucrat ca lucrător comercial la Punctul de lucru B. precum și plata drepturilor compensatorii prevăzute de art 67 din Codul Muncii,

- solicită cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii a arătat că a fost concediată prin decizia 586/2.08.2013 în conf cu prev art 65 al 1 din Codul Muncii invocându-se în considerentele deciziei, hotărârea CA și decizia directorului general nr 171/01.07.2013 desființarea postului de lucrător gestionat din cadrul compartimentului Administrație alimentație publică – punct de lucru B. post ocupat de reclamant.

Precizează că decizia i-a fost comunicată la data de 19.08.2013.

Pentru considerente de desființare a posturilor, deci pentru motive care nu țin de persoana salariaților, au fost concediați circa 40 de salariați din cei aproape 100 de salariați ai punctului de lucru B., astfel încât măsura luată de angajator se circumscrie condițiilor de concediere colectivă .

Pârâta, arată reclamanta, fără nici o justificare i-a refuzat restituirea garanțiilor constituite pe toată perioada în care a funcționat ca lucrător gestionat și, pentru faptul că decizia de încetare a raporturilor de muncă nu i-a fost comunicată în timp utila fost lipsită de indemnizația de șomaj pe luna august,motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la plata sumei ce i s-ar fi cuvenit ca și indemnizație de șomaj.

Arată că datorită comunicării întârziate a deciziei, respectiv după 15 zile, a fost lipsită de indemnizația de șomaj ca și mijloc de existentă.

In probatorii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.

In drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp.art 38, art 40, art 67 – 69, art 272 din Codul Muncii și art 453 al 1 din cpc.

A depus la dosar delegație avocațială, interogatoriu ce urma a se lua pârâtei, adresa unității pârâte către salariata reclamantă din 4.07.2013,decizia criticată nr 586/2.08.2013

Sub nr_/19.11.2013, unitatea pârâtă a depus întimpinare în care solicită respingerea acțiunii pe următoarele considerente:

In cauză a operat o concediere individuală și nu colectivă deoarece, în cazul dedus judecății la sfârșitul lunii iulie 2013 societatea pârâtă avea un număr de 260 de salariați, fapt demonstrat din documentul " centralizator ștate de salariu iulie 2013. Pentru a opera o concediere colectivă ar fi trebuit desființate 26 de posturi or, în cauza dedusă judecății, au fost desființate 23 de posturi și au fost efectuate 22 de concedieri iar într-un caz contractul de muncă a încetat de drept deoarece salariatul a decedat.

Învederează pârâta că nici o altă concediere nu a mai fost operată în termen de 30 de zile de la data concedierii celor 22 de persoane. Aceasta este realitatea, rezultă și din procesul verbal nr_/10.10.2013, întocmit de ITM București, care a analizat atât concedierile individuale dispuse dar și concedierea colectivă din octombrie 2013. Concluzionează ITM, arată pârâta că " concedierea nu se încadrează în pev art 68 alin 1 lit b din Codul Muncii".

Cu privire la drepturile salariale restante pretinse, așa cum rezultă din centralizatoarele state de salarii pe lunile iunie și iulie 2013, precum și din dispoziția de plată către casierie nr 60 din 28.10.2013, reclamantei i-a fost plătită suma de 450 lei, reprezentând diferența de salariu 50% iunie 2013.

Cât privește obligarea pârâtei la plata indemnizației de șomaj pe luna august 2013, învederează că și-au îndeplinit obligația de a comunica decizia de concediere in termen legal dar reclamanta nu a făcut dovada solicitării indemnizației de șomaj către AJOFL motiv pentru care soluția ce se impune este respingerea cererii, deoarece reclamanta nu face dovada legăturii de cauzalitate între pretinsa faptă a angajatorului și pretinsul prejudiciu.

Prin dispoziția de plată către casieri nr 61/30.09.2013 reclamantei i-a fost restituită suma de 2411,49 lei, reprezentând totalitatea garanțiilor bănești.

A depus șa dosar contractul individual de muncă, regulamentul intern, procesul verbal de control_/10.10.2013 întocmit de ITM București, procesul verbal din 27.06.2013 privind reducerile de personal, decizia 174/28.06.2013 privind disponibilizarea unui număr de 23 de salariați,centralizatoarele de salarii.

Prin încheierea din 28.01.2014 instanța dispus o adresă către ITM București, pentru a se comunica numărul data și numele salariaților, pentru care s.-au încheiat contracte individuale de muncă în perioada 01.07.2013 – 01.09.2013 precum și data și numele salariaților cărora le-au încetat raporturile de muncă în aceeași perioadă.

Pentru termenul din 28.01.2014 pârâta în forma unui răspuns la întâmpinarea formulată de reclamantă reiterează ideea potrivit căreia, așa cum rezultă din REVISAL, la 260 de salariați conform legii trebuia să disponibilizeze 26 de salariați(10%) iar unitatea a disponibilizat numai un număr de 23 de salariați.

Pentru termenul din 25.03.2014 cu numărul P 1826/9415/14.02.2014 ITM București răspunde adresei trimise de instanță și învederează că societatea pârâtă nu figurează cu salariații angajați in perioada 01.07.2013 – 01.09.2013, și cu privire la salariații cărora le-au încetat raporturile de muncă în aceeași perioadă anexează situația sintetică a contractelor de muncă încetate, anexă ce nominalizează un număr de 200 de salariați, pe întreaga perioadă pentru care instanța a solicitat relații.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, tribunalul constată că acțiunea reclamantei este întemeiată și, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate in continuare, va fi admisă în parte.

Potrivit art. 68 din Codul muncii "(1)Prin concediere colectivă se înțelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de:

a)cel puțin 10 salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați mai mult de 20 de salariați și mai puțin de 100 de salariați;

b)cel puțin 10% din salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 100 de salariați, dar mai puțin de 300 de salariați;

c)cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați.

(2)La stabilirea numărului efectiv de salariați concediați colectiv, potrivit alin. (1), se iau în calcul și acei salariați cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din inițiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiția existenței a cel puțin 5 concedieri."

Tribunalul examinează perioada de 30 de zile calendaristice prin raportare la data concedierii salariatului ce a contestat măsura cu luare în considerarre aât a perioadei anterioare acestei date cât și a perioadei uletrioare. Pe aceste considerente adresa către itm București a privit perioada 01.07._13, salariata fiind concediată la data de 02.08.2013.

Tribunalul constată că, potrivit tabelului anexă la adresă, numai în ziua de 01.08.2013, deci anterior cu o zo datei concedierii reclamantei, angajatorul a încetat raportuile de muncă la un număr de 36 de salariați, iar numărul salariaților concediați în perioada de referință solicitată de instanță se ridică la peste 70.

Tribunalul nu este abilitat să cenzureze legalitatea și oportunoitate concedierii prin ceea ce presupune finalitatea acestei măsuri, deoarece motivele ce determină o asemenea măsură sunt la latitudinea angajatorului în virturea dreptului său de a a stabili organizarea și funcționarea unității și de a a stabili obiectivele de performanță individuală a salariaților ( art. 10, alin 1 lit. a șif din Cod), ci, în limita investirii, examinează modalitatea la care s-a recurs în condițiile în care instituția desfacerii contractului individual de muncă îmbracă mai multe forme.

Conform art. 1 alin. 1 lit. a) din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, directiva se aplică concedierilor colective înțelese ca fiind "concedieri pentru unul sau mai multe motive neinerente persoanei salariatului ", ceea ce include și concedierile realizate ca urmare a unei reorganizări a intreprinderii, independent de nivelul de activitate al acesteia din urmă. Câmpul său de aplicare nu ar fi, din acest fapt, limitat la concedierile economice definite ca fiind "concedierile provocate prin încetarea sau reducerea activității întreprinderii ca și prin scăderea cererii muncii de3 un anumit timp"

Așadar, dacă măsura concedierii era necesară din perspectiva finalității prevăzute de angajator, punerea sa în operă trebuia să se facă în condițiile restrictive prevăzute de legea care diferențiază concedierea individuală de concedierea colectivă.

Sunt motivele pentru care decizia criticată de contestatoare va fi anulată dar numai în partea referitoare la consemnarea temeiului de drept, se va constata că încetarea raporturilor de muncă a operat în contextul unei concedieri colective cu consecința obligării angajatorului către salariat la compensațiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, în măsura în care acesta există și produce efecte..

Celelalte cereri vor fi respinse deoarece contestatoarea nu a făcut dovada contrară susținerilor intimatei formulate prin întâmpinare în conformitate cu principiul contradictorialității.

În aplicarea dispozițiilor art. 453 alin (2) c. proc. civ instanța va admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată, constatând că obligarea intimatei către contestatoare în limita a 1000 lei este echitabilă și, deopotrivă, rezonabilă.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamant V. I. C. cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârât . BUCUREȘTI,cu sediul în București, . 2-4, pârât ..

Anulează decizia 586/02.08.2013 în partea referitoare la consemnarea temeiului de drept . Constată că încetarea raporturilor de muncă dintre angajator și salariat a operat în temeiul art. 68 Codul Muncii.

Obligă angajatorul intimat către salariatul contestator la compensațiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.

Respinge celelalte cereri.

Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligă intimata către contestatoare la 1000 lei.

Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Tribunalul D.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2014

PREȘEDINTE M. N.

Asistent judiciar A. D. Asistent judiciar I. G.

Grefier E. C.

5 ex

Red.Jud.M.N.

16.05.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2664/2014. Tribunalul DOLJ