Obligaţie de a face. Sentința nr. 3883/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3883/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 17242/63/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3883/2014
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și martorul U. I., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul depune la dosar precizare cu privire la temeiul juridic și practică judiciară.
Instanța procedează la audierea martorului U. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II pct. 26, 44, 49 și 79 în procent de 100%, obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
La data de 30.12.2013, pe rolul Tribunalului D. – Secția Litigii de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâta . care a solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată în perioada 25.02.1978 – 28.02.1993 se încadrează integral în grupa a -II-a de muncă și să oblige pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă în perioada menționată, desfășurând activitatea ca lăcătuș în cadrul Fabricii de Mașini Electrice Rotative, iar pârâta, la solicitarea sa, i-a eliberat adeverința nr. 5535/05.08.2011 din care rezultă că în perioada menționată în acțiune a efectuat activități ce se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 75%, invocându-se ca temei tabelul nominal nr._/13.04.1990.
Învederează instanței că, deși a lucrat întregul program de lucru în aceste condiții, fiind retribuit în mod corespunzător, totuși, în mod nelegal pârâta i-a eliberat adeverință de încadrare în grupa a doua de muncă în procent de 75%.
A susținut că multora dintre colegii săi, care au lucrat în aceeași fabrică și în aceleași condiții, li s-a recunoscut grupa a doua de muncă prin eliberarea de adeverințe de către pârâtă, fiind menționat procentul de 100%.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept a invocat dispozițiile Ordinul 50/1990 și prevederile Codului muncii și a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar fotocopii adeverință ,carte de identitate ,carnet de munca.
La data de 19.02.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, împreună cu sindicatul, conducerea unității a stabilit, în funcție de volumul de muncă și de activitățile desfășurate în acest loc de muncă, că numai în procent de 80 % din timpul normal de muncă se executau activități încadrate în condiții de grupa a II a de muncă.
Pârâta a lăsat la aprecierea instanței încadrarea reclamantului în grupa a II a de muncă în procent de 100%.
În drept a invocat prevederile art. 205-208 C..
La termenul de judecată din 08.05.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor solicitate de reclamant, ca fiind utile soluționării cauzei și pus în vedere reclamantului să precizeze temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.
La data de 19.06.2014 reclamantul a depus precizare la acțiunii prin care a indicat ca și temei juridic Ordinul 50/1990 ( mod. și compl.) art 3, anexa 2 pct. 26, 44,49, 79 și pct. 160.
A susținut că și-a desfășurat activitatea în Atelierul colectoare,unde executa colectoare, folosind materiale cu risc ridicat de îmbolnăvire, respectiv acid clorhidric, sticlă, mică, rășini, solvenți organici, soluții alcaline, sodă caustică, cositor, plumb, staniu, azbest ș.a., în condiții de zgomot continuu, peste limitele normale admise.
Reclamantul a susținut că o parte a colegilor săi au dobândit boli profesionale precum: silicoza, bronșita cronică etc. și faptul că ceilalți colegi au obținut recunoașterea grupei a II a de muncă în procent de 100% prin hotărâri judecătorești.
A depus practică juridică.
La termenul de judecată din data de 19.06.2014 instanța a audiat martorul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul unității pârâte în perioada dedusă judecății, având meseria de lăcătuș, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.
Din declarația martorului reiese că reclamantul efectua operații de reparații a utilajelor pentru impregnare, timp în care celelalte utilaje funcționau,esfășurându-și astfel activitatea în același mediu și în aceleași condiții, operații de șlefuire a pieseloe electroizolante pe bază de mică, nituire și crăițuire cu ciocan pneumatic, operații efectuate în cadrul atelierului colectoare. A mai efectuat operații de prelucrare a aliajelor ce aveau în compoziție plumb în procent de peste 50%.
Martorul a mai arătat că reclamantul presta activitățile menționate anterior 100% din programul de lucru.
După plecarea reclamantului din unitate, salariaților le-a fost recunoscută grupa a II a de muncă, făcându-se mențiuni în acest sens în carnetul de muncă și faptul că, datorită condițiilor grele de muncă, li se dădea antidot( lapte).
Martorul, care a lucrat în aceleași condiții cu reclamantul, a obținut recunoașterea de către pârâtă a faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă .
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului și cu adeverința eliberată de unitate rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, care se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 art 3, Anexa 2, pct. 26 ,,…șlefuirea produselor electroizolante pe bază de mică(…),44 ,,( …)nituirea, crăițuirea, ștemuirea cu ciocan pneumatic sau electric",49,, prelucrarea plumbului sau a aliajelor cu peste 50% plumb " și 79 care prevede ,,Impregnarea bobinelor".
În ceea ce privește procentul în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții de grupa a II a de muncă, instanța reține că, potrivit declarației martorului audiat în cauză, acesta este de 100%.
Instanța va avea în vedere și faptul că și altor colegi ai reclamantului le-a fost recunoscută grupa de muncă prin intermediul instanțelor de judecată, hotărâri pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față în procent de 100%.
Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă/ condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Tribunalul va face aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Raportat la considerentele expuse, instanța va admite acțiunea precizată și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioadele 25.02.1978 – 28.02.1993, se încadrează în grupa a -II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990 art 3, anexa II pct 26,44,49 și 79, în procent de 100%.
În temeiul art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul S. C., CNP_, cu domiciliul în C., ., nr. 32 A, jud. D., în contradictoriu cu pârâta ., .. 80 ,jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 25.02.1978 – 28.02.1993, se încadrează în grupa a -II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990 art 3, anexa II pct 26,44,49 și 79, în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică din 19.06.2014.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
M. G. M. C. M. S. L. S.
Red. și tehnored. Jud. M.G. și S.M.C.
4 ex./30.06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
