Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1390/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1390/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 12467/63/2013
Dosar nr.._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr.. 1390/2014
Ședința publică de la 14 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestatoarea F. A.-R. și pe intimata . S.P.A SUCURSALA CLUJ, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile si susținerile orale au avut loc in ședința publica din data de 12.03.2014 si au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre, pentru a da posibilitatea părților sa formuleze concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea în cauza la data de 14.03.2014
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 05.08.2013, contestatoarea F. A.-R. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 2407/16.07.2013 emisă de intimata . S.P.A SUCURSALA CLUJ, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, conform art. 78 alin 2 Codul Muncii, obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă deținută anterior concedierii, obligarea la plata daunelor morale/profesionale provocate conform art. 269 și următoarele Codul Muncii, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, a arătat că a fost salariatul unității intimate din data de 11.11.2008. La data de 02.07.2013 a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile pentru fapta de neprezentare la locul de muncă în perioada 16 – 22 iunie 2013. A arătat că pentru această perioadă a făcut un schimb de tură cu colega sa Zandar C. .
In procesul verbal nr. 882/12.07.2013 intimata a constatat în urma interogatoriului, că a efectuat un schimb de tură, având acceptul verbal al șefului ierarhic superior.
Contestatorul a mai arătat că a fost la prima abatere în cei cinci ani de când este angajat, și nu a fost lăsat să-și facă apărările și a trebuit să răspundă doar la cele două întrebări ale comisiei, considerând măsura luată ca fiind abuzivă.
Procesul verbal nr. 882/12.07.2013 nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare.
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art 61 lit a, art. 248 alin 1 lit. e din Codul Muncii, art. 247 – 252 Codul Muncii. A solicita instanței să oblige intimata să depună la dosar în copie toate declarațiile luate celor implicați în conflict și anume: cercetarea disciplinară pentru V. C., Zandar C. G. și L. I., sancțiunile care au fost luate pentru aceștia.
In baza art. 411 alin 1 pct. 2 teza finală cod pr civilă a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar în copie: procesul verbal nr. 882/12.07.2013, anexa la acesta, cartea de identitate, decizia de concediere.
La data de 4.11.2013, . S.P.A SUCURSALA CLUJ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate, deoarece decizia contestată a fost emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare privitoare la forma, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că abaterea disciplinară săvârșită de contestatoare a avut u caracter extrem de grav,angajata încălcând cu bună știință nomele legale,precum și normele interne ale unității intimate,iar atunci când fapta sa a fost descoperită, a încercat în mod repetat să o ascundă. Ulterior, a încercat să schimbe împrejurările în care această faptă a fost săvârșită, să minimalizeze gravitatea. Explicația dată de contestatoare nu este una credibilă și nu este susținută de probe,ea fiind doar o încercare de a distrage atenția de la faptă – așa cum aceasta a fost săvârșită și de la gravitatea acesteia.
Prin raportare la dispozițiile at.60 ind 1 al Lg 192/2006 în forma sa actualizată, a invocat prematuritatea /inadmisibilitatea prezentei contestații deoarece nu a parcurs procedura de informare privind avantajele medierii.
De observat este și faptul că nu s-a solicitat instanței anularea deciziei de concediere ci doar reintegrarea la locul de muncă, astfel că, decizia își păstrează caracterul legal și temeinic, apreciind că restul capetelor de cerere nu pot fi analizate de instanța de judecată, iar aceste petite, astfel formulate, sunt inadmisibile.
In ceea ce privește acordul superiorului său, acest acord nu îndeplinește condițiile de valabilitate în ceea ce privește forma, emitentul și conținutul său,fiind emis cu nerespectarea dispozițiilor și legale și interne ale societății și, ca urmare, el nu este valabil potrivit art. 45 lit. e din Regulamentul Intern al societății.
Mai mult, chiar superiorul direct al contestatoarei a arătat, cu ocazia cercetării disciplinare că nu a anunțat conducerea societății,deoarece știa că acest fapt nu ar fi fost acceptat de către superiorii săi,și că acest acord nu era valabil. Referitor la vinovăția contestatoarei a arătat că acesta s-a pontat ca fiind prezentă la locul de muncă în mai multe zile în care a lipsit pe durata întregului program de lucru. Din pontaj nu a reieșit niciodată că s-a efectuat un schimb de tură – așa cum susține contestatoarea, ci, dimpotrivă, faptul că fiecare angajat a lucrat potrivit programărilor stabilite de către societate.
Gravitatea faptei săvârșite de contestatoare a constat și în faptul că la un control din partea ITM la locul de muncă,fiind prezentă altă persoană, putea duce la sancțiuni pentru societate, imposibilitatea efectivă de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu,lucind 5 zile în ture de zi și de noapte,acest mod de lucru poate duce la date eronate la testele de gelivitate, din cauza oboselii.
In drept, a invocat dispozițiile legale menționate în cuprinsul întâmpinării precum și art 247 – 252 Codul Muncii.
A depus la dosar în copie: contractul individual de muncă al contestatoarei și actele adiționale la acesta,fișe de pontaj,actele întocmite cu ocazia cercetării disciplinare,cererea contestatoarei de eliberare a actelor din dosarul personal și răspunsul societății,Regulamentul intern.
La data de 13.11.2013 contestatoarea a depus la dosar cerere completatoare și modificatoare prin care a solicitat anularea deciziei de concediere contestată și a precizat cuantumul daunelor solicitate și anume suma de 30.000 lei.
Tot la această dată, contestatoarea a depus la dosar și răspuns la întâmpinare, prin care a invocat următoarele:
A solicitat instanței un nou termen de judecată pentru a îndeplini obligativitatea medierii, putând chiar a fi suspendată judecarea cauzei.
A arătat că nu i-au fost eliberate documentele pe care le-a solicitat, și societatea intimată a dat dovadă de rea credință, dorind cu orice preț înlăturarea ei din firmă.
Intimataa . S.P.A SUCURSALA CLUJ a depus la dosar întâmpinare la cererea completatoare și modificatoare a contestatoarei, prin care a solicitat respingerea în totalitate a contestației formulate,completate și modificate, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
A învederat că referitor la solicitarea anulării deciziei contestate,acest capăt de cerere nu este motivat nici în fapt și nici în drept de către contestatoare, neindicând nici motivele de natură ă atragă nulitatea absolută a acestei decizii conform art 78 Codul Muncii.
Referitor la daunele morale, a arătat că nu s-a indicat în ce constă prejudiciul care susține că i-a fost cauzat și nu a făcut mențiuni nici cu privire la îndeplinirea celorlalte condiții pentru acordarea acestor daune.
La data de 15.01.2014 . S.P.A SUCURSALA CLUJ a depus la dosar și note de ședință prin care a solicitat inadmisibilitatea cererii de reintegrare pe funcția deținută anterior concedierii fără a se solicita în prealabil anularea deciziei de concediere, conform art. 80 alin 2 din Codul Muncii și tardivitatea solicitării de anulare a deciziei de concediere, date fiind dispozițiile art. 268 alin 1 lit. a din Codul Muncii și art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011.
La data de 12.03.2014, . S.P.A SUCURSALA CLUJ a depus la dosar note de ședință prin care a depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată efectuate respectiv, solicitând obligarea la plata acestor cheltuieli:
- 5.601,45 lei reprezentând onorariu de avocat,
- 1.707,36 lei reprezentând cheltuieli de transport,
- 1.002,00 lei, reprezentând cheltuieli cu cazarea în C..
La data de 13.03.2014, . S.P.A SUCURSALA CLUJ a depus la dosar și concluzii scrise, prin care a învederat instanței că toate persoanele ce au avut legătură cu absența contestatoarei de la locul de muncă în perioada 16 – 22 iunie 2013 au fost sancționate în funcție de gravitatea faptei fiecăruia după cum urmează: F. A. R. – desfacerea contractului individual de muncă, Zandar C. – sancțiune indirectă – neprelungirea contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată l 04.07.2013, V. Cristan – reducerea salariului de bază pe o perioadă de trei luni cu 10%, L. I. – avertisment scris.
Au fost încuviințate probele cu înscrisuri propuse de părți în cererea de chemare în judecată, respectiv în întâmpinare – depuse la dosar, cu interogatoriu, testimonială cu câte doi martori, precum și proba cu înscrisuri propusă de instanță: foi pontaj, grafice de lucru și condică prezență pentru luna iunie 2013 .
În ședința publică de la 15.01.2014, instanța a respins excepția inadmisibilității contestației, grevată pe lipsa cererii de anulare a deciziei contestate, întrucât în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată instanța constată că a fost investită cu soluționarea unei contestații împotriva deciziei de concediere emisă de intimată, în acest sens fiind toate susținerile contestatoarei.. Potrivit art. 80 Codul Muncii, în situația admiterii contestației, instanța trebuie să anuleze decizia și să oblige la despăgubiri angajatorul, singura cerere pe care contestatoarea trebuia să o formuleze expres fiind cererea de reintegrare. Ca urmare, instanța a constatat că "anularea"unei decizii de sancționare este un efect al contestării acelei decizii, astfel că cererea formulată la data de 13 Noiembrie 2013 de către contestatoare nu reprezintă o cerere adițională în sensul art. 204 NCPC în ceea ce privește primul capăt de cerere și anume contestația împotriva deciziei de concediere.
Reținând aceste considerente, dar și faptul că cererea de față a fost formulată la, data de 05.08.2013, în termenul legal prevăzut de art. 268 alin.1 lit.a Codul Muncii rap. la art. 211 din Legea nr. 62/2011 a fost respinsă și excepția tardivității.
De asemenea, s-a luat act de renunțarea intimatei la soluționarea excepției inadmisibilității, grevată pe lipsa procedurii prealabile de mediere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
Contestatoarea F. A. R. a fost angajata intimatei cu contract individual de muncă, ocupând funcția de "laborant" conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 242/31.08.2008 (filele 40-42).
La data de 17.07.2013, contestatoarei i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a coroborate cu art. 248 al 1 lit. e din codul muncii, prin emiterea deciziei nr. 2407/16.07.2013 (filele 22-24), ce formează obiectul contestației de față.
Măsura a fost aplicată în urma efectuării cercetării disciplinare prealabile, în baza referatului nr. 783/27.06.2013 și a procesului verbal nr. 882/12.07.2013 (filele 48-49), intimata reținând că în perioada 16-22.06.2013 contestatoarea nu s-a prezentat la locul de muncă fără motive obiective și fără a avea o aprobare scrisă a conducerii, în acest fel încălcând dispozițiile art.,17 alin. 2 lit. b, j și l, art. 67 lit. b, art. 122 alin. 1, art. 123-125 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, contract individual de muncă și art. 17 lit. b, art. 28, art. 40 din Regulamentul de Ordine Interioară .
În cursul cercetării disciplinare s-a constatat că în perioada 16-22.06.2013 contestatoarea nu și-a efectuat tura de noapte, conform programării.
În nota explicativă, contestatoarea a susținut că absența sa este explicată de un schimb de tură, considerând că orele efectuate în cursul săptămânii anterioare au fost recuperate. De asemenea, a considerat că schimbul de tură nu necesita o aprobare scrisă a șefilor ierarhic superiori, înțelegerea verbală fiind suficientă și, mai mult, nu era îndatorirea sa să anunțe schimbul de tură, ci a acestora din urmă (fila 48 verso).
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, se reține că la nivelul laboratorului în care își desfășura activitatea contestatoarea, în anumite perioade, se realizau probe de gelivitate a betonului. În perioada respectivă se creau echipe de câte doi salariați, care lucrau în program turnus (noapte/zi) și care ar fi trebuit să se alterneze între ei. Activitatea lor consta în monitorizarea probelor de gelivitate din 4 în 4 ore, ceea ce le permitea să se și odihnească, mai ales în timpul turei de noapte. Tocmai această posibilitate a dat naștere unei practici între salariații laboratorului, conform căreia un salariat efectua un program de 24 ore, zilnic, în cursul unei săptămâni (săptămână în care salariatul pereche era liber), următoarea săptămână urmând să fie liber (salariatul pereche efectua, la rândul său, un program de 24 ore zilnic).
Acest program nu era evidențiat scriptic și era cunoscut de o parte a șefilor ierarhic superiori, fiind realizat chiar cu acordul lor, deși pontajele zilnice se efectuau în conformitate cu dispozițiile legale privind programul turnus. În acest sens se va reține în special depoziția martorului V. C., care realiza aceste pontaje în calitate de "coordonator" al laboratorului în cauză și erau avizate de "directorul de calitate" L. I.. Din depoziția martorului V. C. se mai reține că s-a încercat "oficializarea" acestei practici însă nu au fost găsite soluții legale, fiind astfel conștient că nu se procedează conform legii . Tot acest martor a evidențiat faptul că nu toți salariații laboratorului (cu funcția de "laborant") au acceptat această modalitate de lucru, iar după concedierea contestatoarei nu s-a mai uzat de această practică.
În perioada 16-22.06.2013 contestatoarea ar fi trebuit să efectueze turele de noapte, iar martora Zandăr G. – turele de zi. În realitate, martora Zandăr G. a efectuat ambele ture, contestatoarea urmând să efectueze – la rândul său - turele în următoarea săptămână, conform declarației contestatoarei din timpul cercetării disciplinare ( fila 121), dar și a martorei Zandăr G..
Martora S. D. a fost cea care a sesizat lipsa contestatoarei și, în urma unor verificări, a aflat și despre practica laboratorului privind programul de lucru, informând conducerea intimatei în acest sens, ce a condus inclusiv la sancționarea salariaților cu funcții de conducere implicați, V. C. și L. I., prin deciziile nr. 2408/2013, respectiv nr. 2412/2013 (filele 233 și 236).
În acest context, contestatoarea consideră că nu se face vinovată de săvârșirea unei abateri disciplinare, lipsa sa de la programul de lucru, ca urmare a schimbului de tură, fiind cunoscută și aprobată verbal de șeful său direct, ca în multe alte situații anterioare ( răspunsul la interogatoriu – filele 149-152)).
Această susținere a contestatoarei, chiar și dacă ar fi reală, nu atrage exonerarea sa de răspunderea disciplinară. Dimpotrivă, executarea unei recomandări sau a unui ordin vădit nelegal, în contradicție cu dispozițiile legale, atrage răspunderea disciplinară, cu atât mai mult cu cât contestatoarea a avut tot timpul reprezentarea faptului că încalcă aceste dispoziții.
Ceea ce contestatoarea numește "schimb de tură" reprezintă în realitate o modificare radicală a programului său de muncă pe o durată foarte mare de timp (două săptămâni) ce nu a primit acordul angajatorului, ceea ce echivalează cu lipsa sa de la locul muncii, nemotivat – cum în mod corect a reținut intimata.
Prevederile legale ce reglementează timpul de lucru sunt foarte stricte, acesta fiind limitat la 8 h/zi ( conform art. 112 și 114 Codul Muncii), în situațiile definite de art. 115 Codul Muncii, fiind posibilă o activitate pe durata mai mare, de 12 h, dar cu obligația unei perioade de repaus de 24 h. Încălcarea acestor dispoziții de către angajator atrage sancționarea acestuia, în condițiile art. 260 Codul Muncii și ale Legii nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea inspectoratelor teritoriale de muncă
Ca urmare, temerea intimatei privind o posibilă sancționare pentru nerespectarea programului legal de muncă o îndreptățește să acționeze împotriva salariaților care, din proprie voință, nu respectă dispozițiile legale, inclusiv cu privire la timpul de lucru.
Pe de altă parte, conform Regulamentul de Ordine Interioară, contestatoarea avea obligația de a respecta programul de muncă ( art. 17 lit. b), să înștiințeze seful ierarhic de îndată ce a luat cunoștință despre nereguli, abateri, lipsuri etc. …. ori de altă natură (lit. g), părăsirea repetată a locului de muncă, fără aprobare scrisă a conducătorului fiind sancționată cu desfacerea contractului de muncă ( art. 45 lit. e).
Prin fapta comisă constând în absența repetată de la locul muncii, contestatoarea a încălcat dispozițiile din Regulamentul Intern menționate, ceea ce reprezintă o abatere gravă, împrejurare care face ca măsura de sancționare aplicată de intimată, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, să fie întemeiată față de considerentele mai sus arătate.
Această unică faptă este suficientă, odată dovedită, pentru a atrage răspunderea disciplinară și, implicit, a sancțiunii aplicate de intimată.
Instanța constată că intimata a aplicat corect sancțiunea cea mai aspră, aceea a concedierii, iar decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 250-252 Codul Muncii.
Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța urmează să respingă contestația ca neîntemeiată, așa cum a fost precizată, cu consecința respingerii și a cererii de acordare a dunelor morale.
Cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează să fie respinsă având în vedere că, dovada efectuării acestora se realizează cu înscrisuri în original, în cauză fiind însă depuse doar acte în copie: chitanță onorariu avocat, facturi și bonuri fiscale ( în acest sens fiind și decizia nr. 2676/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația precizată de contestatoarea F. A.-R. cu domiciliul în Calafat, județul D. . 4, ., ., și sediul procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură în .. 23, . . București, în contradictoriu cu intimata . S.P.A SUCURSALA CLUJ cu sediul în Cluj – N., .. 91 A ..
Respinge cererea intimatei privind obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac este Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
D. S. M. G. M. C. S. C.C. P.
Red.Jud.D.S.
01.04.2014
Tehnored.M.J.
4 ex/28.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
