Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Sentința nr. 6729/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6729/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 3429/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ Nr. 6729/2014
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Asigurări sociale privind pe contestator R. M. și pe intimat C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
Dezbaterile si susținerile orale au avut loc in ședința publica din data de 10.11.2014 si au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.11.2014, termen la care, pentru aceleași motive a amânat pronunțarea la termenul de azi, 24.11.2014
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de fata, constată următoarele:
Prin contestatia formulata, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr._/18.02.2014 prin care s-a stabilit in sarcina sa un debit de_ lei, precum si a somatiei din data de 19.02.2014, apreciind ca decizia emisa este netemeinica si nelegala.
In motivarea contestatiei sale a sustinut, in esenta ca, in mod gresit, intimata a emis decizia_/18.02.2014, intrucat contestatoarea nu a avut calitatea de angajat al unitatii de invatamant, iar plata activitatii prestate a fost facuta din "banii elevilor".
Totodata, a apreciat ca unitatea de invatamant nu si-a indeplinit obligatia de a-i aduce la cunostinta situatia cumulului pensiei cu salariul.
Contestatoarea a apreciat, in continuare, ca, prin aplicarea dispozitiilor art. 17-21 din Legea 329/2009, sunt incalcate mai multe norme de drept intern si international, respectiv, dreptul de proprietate privata, obligatia de asigurare a unui trai decent si de respectare a egalitatii de tratament, principiul interdictiei restrangerii unor drepturi sau libertati, garantat prin prevederile art. 53 Constitutie etc.
Contestatoarea a sustinut, in final, ca restituirea banilor primiti cu titlul de pensie incalca principul pastrarii drepturilor castigate, Constitutia si drepturile fundamentale ale omului.
In scop probator a fost solicitata proba cu inscrisuri.
Ca temei de drept, contestatoarea a indicat in mod generic Legea 329/2009, Constitutia Romaniei, CEDO si practica CEDO.
In cauza a formulat intampinare intimata CJP D., care a solicitat respingerea contestatiei.
In motivare, intimata a aratat ca este ramasa fara obiect contestatia, intrucat contestatoarea a platit integral debitul.
Pe fond, intimata a aratat ca debitul a fost constituit ca urmare a incalcarii dispozitiilor art. 17-21 din Legea 329/2009, respectiv, in perioadele mentionate, contestatoarea a cumulat pensia (mai mare decat castigul salarial mediu brut pe economie) cu veniturile de natura salariala realizate in cadrul unei unitati publice – Liceul Charles Laugier C..
Urmare a acestui fapt, intimata a facut aplicarea dispozitiilor art. 114 lit.k din Legea 263/2010, respectiv, a suspendat plata pensiei in perioada de incompatibilitate.
A sustinut intimata ca decizia de debit contestata a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 179 din Legea 263/2010, care dau posibilitatea caselor de pensii de a recupera de la beneficiari sumele incasate necuvenit cu titlul de prestatii de asigurari sociale, in termenul general de prescriptie de 3 ani.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii 263/2010, ale Legii 329/2009.
In scop probator au fost atasate inscrisuri.
Analizand cu prioritate exceptia ramanerii fara obiect a constestatiei, ca urmare a efectuarii de buna-voie de catre contestatoare a platii integrale a debitului, Tribunalul retine urmatoarele:
In conformitate cu prevederile art. 622 C., "obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de buna-voie".
Asadar, regula o reprezinta executarea de buna-voie de catre debitori a obligatiilor stabilite in sarcina lor, doar in situatia de exceptie, constand in refuzul debitorului de a-si indeplini de buna-voie obligatia, creitorul avand posibilitatea e a trece la executarea silita.
Debitorul insa are posibilitatea ca, in conditiile art. 711 C. sa formuleze contestatie la executare, instanta, in situatia admiterii contestatiei, avand posibilitatea de a dispune una din masurile prevazute de art. 719 C., respectiv, sa dispuna anularea actului de executare contestat, precum si anu8larea ori incetarea executarii insesi.
Asa fiind, instanta constata ca, in speta, contestatoarea justifica un interes in promovarea contestatiei la executare, iar executarea benevola a obligatiei stabilite in sarcina sa prin titlul executoriu contestat nu face ca aceasta contestatie sa fie lipsita de obiect, motiv pentru care va respinge exceptia invocata prin intampinare ca nefondata.
Analizand fondul cauzei, Tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit art.17 din Legea nr.329/2009, beneficiarii dreptului la pensie apartinând atât sistemului public de pensii, cât si sistemelor neintegrate sistemului public, care realizeaza venituri salariale sau dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu, sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si în cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat, ori de o unitate administrativ teritoriala, pot cumula pensia neta cu veniturile astfel realizate, daca nivelul acestora nu depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
În vederea aplicarii acestor prevederi legale, s-a emis Ordinul nr.1730/20.11.2009 de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, pentru aprobarea Instructiunilor din data de 20.11.2009, care la art. 4 pct. 3, prevad ca pentru anul 2009, salariul mediu brut este de 1693 lei.
La art.19 alin.3 din Legea nr.329/2009, s-a prevazut ca în situatia în care nivelul venitului realizat din pensii nete cuvenite este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, persoana are obligatia de a-si exprima optiunea în scris, în termen de 15 zile de la data intrarii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la mentinerea în plata a pensiei fata de cuantumul careia potrivit art.17 este permis cumulul.
Contestatoarea apreciaza in mod eronat ca dispozitiile art. 17-21 din Legea 329/2007 nu-i sunt aplicabile, ca urmare a faptului ca a fost platita din fonduri extrabugetare.
Astfel, instanta constata ca potrivit legii, intra in aceasta categorie acele persoane, avand calitatea de beneficiari ai dreptului de pensie apartinand atat sistemului public de pensii, cat si sistemelor neintegrate sistemului public, care realizeaza venituri salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, realizate in exercitarea unei activitati pe baza unui contract individual de munca, raport de serviciu sau act de numire, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială,
Contestatoarea indeplineste toate conditiile pentru a fi incadrata in aceasta categorie:
- are calitatea de beneficiara a dreptului de pensie apartinand sistemului public de pensii,
- a realizat venituri salariale ca urmare a exercitarii unei activitati pe baza unui contract individual de munca (contractul individual de munca nr. 135/2011, intervenit intre contestatoarea si Grupul Scolar "Charles Laugier" C., prelungit prin acte aditionale succesive
- sumele cumulate cu pensia au fost platite de unitatea angajatoare cu titlul de salariu, potrivit Legii 63/2011, calculul salariului facandu-se in regim de "plata cu ora" (potrivit adeverintei fila 37 dosar) si
- cumulul pensiei nete cu veniturile astfel realizate depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Asadar, nu are nicio relevanta faptul ca, in speta, contestatoarea a fost platita din surse extrabugetare, dat fiind faptul ca dispozitiile art. 17-21 din Legea 329/2007 ii sunt aplicabile, indiferent care este modul de finantare, esentiala fiind intrunirea conditiilor mai-sus enuntate.
Este nefondata, de asemenea, sustinerea contestatoarei, referitoare la neindeplinirea de catre unitatea angajatoare a obligatiei de a o instiinta cu privire la situatia cumulului, in realitate, pensionarul avand obligatia ca, in situatia in care veniturile lunare realizate prin cumulul pensiei cu salariul depasesc nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, sa îsi exprime în scris optiunea între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie.
Asadar, legea prevede obligatii doar in sarcina pensionarilor cumularzi, nu si in sarcina unitatilor angajatoare, obligatii care, in speta, nu au fost aduse la indeplinire de catre contestatoare.
Sunt nefondate si sustinerile acesteia, in sensul ca nu a avut calitatea de angajata a unitatii de invatamant, calitatea sa de angajat reiesind in mod evident din contractul individual de munca incheiat cu Grupul Scolar Charles Laugier – fila 33 dosar, in care este mentionata expres calitatea sa de salariat al acestei unitati, precum si functia exercitata – profesor in invatamantul liceal-postliceal.
In ceea ce priveste apararea contestatoarei, potrivit careia, prin instituirea in sarcina sa, a obligatiei de restituire a sumei de 4386 lei, sunt incalcate mai multe norme legislative interne si internationale, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin contestația de față, contestatoarea invocă încălcarea unor drepturi fundamentale prevăzute de Constituția României sau de norme europene (Convenția Europeană a Drepturilor Omului, alte acte europene), respectiv: încălcarea obligațiilor de asigurare a unui trai decent și de respectare a egalității de tratament, încalcarea art. 20, 23 si 24 din Carta Sociala Europeana, prin care s-au recunoscut dreptul la egalitate de sanse si tratament, egalitatea în drepturi a cetățenilor, dreptul la muncă, dreptul de proprietate privată si conditiile exproprierii prev. de art. 44 alin. (1) si (3) din Constitutie.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că măsura criticată este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim, respectă justul echilibru între interesele generale ale comunității și protecția drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum si faptul că în domeniul social statul dispune de o marjă largă de apreciere.
A sustinut contestatoarea că este încălcat dreptul de proprietate privată asupra sumelor de bani primite cu titlul pensie si că dreptul la pensie si dreptul la muncă sunt două drepturi fundamentale garantate de Constituție si de legislația comunitară.
Mai susține contestatoarea că Legea nr. 329/2009 este în conflict cu scopul impus de o . directive si regulamente ale Consiliului European, iar prin interzicerea exercitării unui drept fundamental se încalcă art.17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si art.1 din Primul Protocol aditional la CEDO.
Criticile aduse dispozițiilor legale incidente, în sensul încălcarii principiilor la care se referă contestatoarea, sunt nefondate, având în vedere marja mare de apreciere pe care Curtea Europeană o lasă statelor membre în stabilirea propriilor politici sociale si economice.
Astfel, CEDO s-a pronuntat între timp prin hotărâri date pe tema dispozițiilor cap.IV art. 17-26 din Legea nr. 329/2009 în cauze precum I. Panfile c/a României din 20 martie 2012, Mihăies si Sentes c/a României din 6 decembrie 2011, F. s.a. c/a României din 7 februarie 2012. Cererile au fost respinse fiind declarate vădit nefondate sau inadmisibile, făcându-se referire si la decizia nr.1414/2009 a Curtii Constitutionale, justificat în esentă de marja largă de aprecierea a statului în reglementarea legislatiei sociale, care de altfel este prevăzută si de art.4 pct.2 al.2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Se reține, de asemenea, că prin Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritați si instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană si Fondul Monetar International au fost introduse unele măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare.
Astfel, beneficiarii dreptului la pensie apartinând atât sistemului public de pensii, cât si sistemelor neintegrate sistemului public care realizau venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităti pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritătilor si institutiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finantare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societătilor nationale, companiilor nationale și societătilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, puteau cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salariat mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Pensionarii care desfășurau activităti profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie aveau obligatia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activitătii și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în functie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Persoanele care la data intrării în vigoare a Capitolului IV erau pensionari cumularzi ori după data intrării în vigoare a acestuia deveneau pensionari cumularzi aveau obligația ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, să îsi exprime în scris optiunea între suspendarea plătii pensiei pe durata exercitării activității si încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salariai mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prin Decizia nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea Constitutională a stabilit că solutia legislativă adoptată de legiuitor în privinta reglementării cumulului pensiei cu veniturile salariale sau, după caz, asimilate salariilor, este în concordantă cu prevederile constitutionale, în măsura în care prevederile nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție.
Măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii si mijloacele folosite în realizarea lui, si este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
De altfel, așa cum a statuat Curtea Constituțională și cu alte ocazii (spre exemplu, prin deciziile nr. 358 din 30 septembrie 2003 sau nr. 4 din 18 ianuarie 2000), soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei optiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional.
Asadar, toate aceste aspecte au fost deja supuse analizei efectuate de Curtea Constitutională - singura institutie abilitată să verifice conformitatea legii organice cu Constitutia, care printr-o jurisprudentă constantă - Deciziile nr.297/2011, 368/2011, 378/2011, 544/2012,1032/2012 a statuat că nu ne aflăm în situatia încălcări vreun drept fundamental.
Curtea a statuat că nici o dispozitie constitutională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toti cetatenii, iar eventualele diferente de tratament să aibă o ratiune licită.
Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, respectă conditiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil si determinabil) si rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o optiune justă si echilibrată) impuse de principiul nediscriminării.
Totodată, Curtea a retinut că măsura adoptată este proportională cu situatia care a determinat-o, respectiv situatia de criză economică în care se regăseste statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii si mijloacele folosite în realizarea lui, si este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Contestatoarea a invocat, de asemenea, nesocotirea normelor europene, prin interdictia impusa de legea romana prin art. 17-21 din Legea 329/2009
Acesta sustine că, prin aplicarea art.17-22 din Legea nr. 329/2009, este privata de dreptul la plata cumulată a pensiei si salariului, desi dreptul la plata pensiei era un "drept dobândit".
Se constată că sub aceste aspecte Curtea Europeană s-a pronuntat deja în cauza I. Panfile împotriva României- Decizia din 20 martie 2012.
Cu această ocazie Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că măsura criticată este prevăzută de lege, urmăreste un scop legitim, respectă justul echilibru între interesele generale ale comunitătii si protectia drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum si faptul că în domeniul social statul dispune de o marjă largă de apreciere, ceea ce a dus la concluzia că măsura criticată nu este contrară art. 1 din Protocolul aditional la Conventie (paragrafele 17 - 25).
Curtea a reamintit că în Conventie nu se garantează dreptul la muncă, considerand că limitările introduse de legislatia contestată nu trebuie considerate ca o "privare de bunuri", asa cum pretinde contestatoarea, ci mai degrabă ca o ingerintă în dreptul său la respectarea bunurilor sale, în sensul primei teze din art. 1 § 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Din această perspectivă, Curtea a observat că ingerinta criticată era prevăzută de lege, mai precis de noile prevederi introduse de Legea nr. 329/2009, care se referă la măsurile pe care statul trebuie să le ia în contextul crizei economice si financiare, având totodată în vedere ampla marjă de apreciere a statului cu privire la reglementarea domeniului legislatiei sociale si scopul legitim al rationalizării cheltuielilor publice.
Curtea a mentionat că nu se poate considera că reclamantii ar avea de suportat o sarcină individuală si excesivă ori că s-a adus atingere fondului drepturilor sale la pensie ori la salariu.
Referitor la diferenta de tratament bazată pe nivelul venitului lunar personal, Tribunalul consideră, tot în concordantă cu decizia Curtii Constitutionale române, că nivelul mentionat era previzibil si rezonabil si că a fost stabilit în raport cu factori obiectivi de către legiuitor, care a actionat în limitele competentei sale discretionare în domeniul deciziilor bugetare, fără a depăsi principiul proportionalitătii (a se vedea, mutatis mutandis, Valkov si altii, citată anterior, § 114).
Ca atare, cum toate aspectele critice invocate de către contestatoarea au fost analizate de către Curtea Europeană însăsi, instanta natională nu mai este nevoită să facă examenul de conformitate a măsurilor legislative cu Conventia, prevederile Curtii Europene fiind obligatorii pentru instante, în baza art. 20 din Constitutie.
Totodata, Tribunalul retine ca prin Decizia 366/2011, Curtea Constitutionala a Romaniei a analizat daca prevederile de lege in baza carora a fost emisa decizia de debit contestata (respectiv, art. 17-21 din Legea 329/2009) sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăteni, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 21 alin. (1) și (2) privind dreptul la un proces echitabil, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, dar și la dreptul la pensie și alte drepturi de asigurări sociale, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti, art. 73 alin. (3) lit. j) și p) privind domeniul de reglementare al legilor organice, art. 115 alin. (6) privind domeniul de reglementare al ordonantelor de urgentă, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligatia statului de a asigura crearea conditiilor necesare pentru creșterea calitătii vietii, art. 148 alin. (2) și (4) referitor la caracterul obligatoriu al reglementărilor comunitare, art. 11 și 20 referitor la dreptul international și dreptul intern prin raportare la dispozitiile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Conventiei pentru apărarea drepturilor omului și a libertătilor fundamentale, ale primului Protocol aditional și ale Protocolului nr. 12 la această conventie, ale Pactului international privind drepturile civile și politice, ale Pactului international privind drepturile economice, sociale și culturale, ale Tratatului privind Uniunea Europeană, ale Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării fortei de muncă și exercitării profesiei și ale altor acte internationale la care România este parte, care consacră dreptul la muncă, interzicerea discriminării și egalitatea în drepturi și dreptul de proprietate. De asemenea, autorii exceptiei invocă jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului și a Curtii Europene de Justitie.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a constatat că autorii acesteia critică dispozitiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 din perspective asemănătoare. Astfel, principalele critici formulate vizează restrângerea nejustificată a unor drepturi fundamentale precum dreptul la muncă, dreptul la pensie și dreptul de proprietate privată, precum și încălcarea principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor.
Cu privire la aceste critici, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, retinând că "dispozitiile cap. IV din lege sunt constitutionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constitutie".
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozitiilor constitutionale care consacră obligatia statului de a asigura un nivel de trai decent, Curtea a constatat că această obligatie nu are un continut concret, determinat, ci trebuie apreciată concret, în functie de împrejurările social-economice în care se manifestă acest rol al statului. Situatia de criză, dezechilibrele economice majore pot afecta, în mod justificat, capacitatea statului de a mai asigura același standard al nivelului de trai ca cel raportat la un context anterior mai favorabil ori specific unor alte tări. Desigur, întrucât dreptul la un nivel de trai decent este un drept fundamental, afectarea acestuia trebuie să fie temeinic justificată, iar statul să tindă, prin măsurile adoptate, să restabilească cel putin nivelul atins anterior situatiei de criză. În acest sens, Curtea constată că ansamblul măsurilor instituite prin Legea nr. 329/2009 urmăresc o mai bună rationalizare a cheltuielilor publice și sustinerea mediului de afaceri, măsuri ce tind la restabilirea echilibrului economic.
Referitor la criticile de neconstitutionalitate raportate la dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. j) și p) din Constitutie, Curtea constată că Legea nr. 329/2009 a fost adoptată în temeiul art. 114 alin. (3) din Constitutie, în urma angajării răspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor și Senatului, în ședinta comună din 15 septembrie 2009, astfel că sustinerile autorilor exceptiei apar ca neîntemeiate.
Cu privire la criticile de neconstitutionalitate raportate la prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, Curtea observă că aceste prevederi se referă la domeniul de reglementare al ordonantelor de urgentă, astfel că nu au incidentă în cauză.
În sfârșit, în ceea ce privește criticile privind existenta unor necorelări legislative, Curtea retine că, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constitutionalitatea unor dispozitii de lege se poate analiza doar prin raportare la prevederile Constitutiei, iar nu și în raport cu alte acte normative, subordonate Legii fundamentale.
Ca urmare, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Capitolului IV "Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităti și institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar International, decizia pronuntata fiind dfinitivă și general obligatorie.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția rămânerii fără obiect a contestației, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge contestația formulată de contestatoarea R. M., domiciliat în C., Bld.1Mai, nr.2, ., ., în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., ..14c, jud.D. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Președinte,
M. R. H.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier C. C. P.
Red.4ex.jud.RH 17.12.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 682/2014. Tribunalul DOLJ | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1777/2014.... → |
|---|
