Obligaţie de a face. Sentința nr. 6524/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6524/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 5741/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6524/2014
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant S. M., în contradictoriu cu pârâtul L. T. "D. F." FILIAȘI, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că reclamanta nu a depus la dosar, relațiile solicitate de către instanță la termenul de judecată anterior, iar pârâtul a comunicat răspunsul la adresă, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare asupra excepției privind neconstituționalitatea dispozițiilor care încalcă prevederile art. 1 alin.5 și art.147 alin.4 din Constituția României, invocată în cererea de chemare în judecată și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 15.04.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ de reclamantul N. F. în contradictoriu cu pârâtul L. T. "D. F." FILIAȘI reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea unității școlare pârâte la reîncadrarea salariala începând cu 05.10.2011, calculul și plata diferențelor salariale pentru perioada 05.10.2011 pana in prezent, dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în baza legii 330/2009 coroborată cu prevederile legii 221/2008, sume actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului la momentul plății efective.
A invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2, art. 2 alin. 1 și 6 din Legea 63/2011, potrivit cu care:
„Art. 1 alin(1)- Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz”.
„Art. 2 alin. (1) Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi”.
„ Art. 6 - Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.”
S-a susținut că aceste dispoziții încalcă prevederile art. 1 alin. 5 și art. 147 din Constituție.
În motivarea excepției, reclamantul a arătat că prin Legea 63/2011 salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micșorate, prin scoaterea sporurilor din salariul de bază, însă cuantumul salariilor a rămas la același nivel cu cel avut conform Legii 285/2010.
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 877/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2010, reîncadrarea salarială a cadrelor didactice trebuia făcută cu salariile prevăzute de Legea 221/2008 iar conform Deciziei Curții Constituționale nr. 872/2010, salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de Legea 221/2008.
Reclamantul a arătat că în loc să revină la cuantumul inițial, salariile au scăzut prin Legea 63/2011, încălcându-se astfel cele două articole menționate din Constituție.
Prin legea 118/2010 salariile personalului bugetar au fost reduse cu 25% începând cu 03.07.2010. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010 s-a statuat ca salariile personalului bugetar vor reveni la nivelul avut in luna iunie 2010, începând cu 01.01.2011.
Pentru punerea in aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 872/2010 au fost elaborate legile 284/2010 si 285/2010 prin care salariile au fost majorate cu 15% fata de nivelul lunii octombrie 2010.
Salariile au fost menținute la nivelul lunii ianuarie 2011 pe tot parcursul anului 2011, pana in luna mai 2012, când a fost emisa OUG 19/2012 care a prevăzut majorarea salariilor cu 8% începând cu 01 iunie 2012 fata de nivelul acordat pentru luna mai 2012 si cu 7,4% începând cu data de 1 decembrie 2012 fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Începând cu luna decembrie 2012 salariile au rămas in același cuantum pe tot parcursul anului 2013, potrivit dispozițiilor OUG 84/2012.
Pentru recuperarea integrala a reducerii salariale mai este necesara o majorare de 15,94%.
Pe fondul cauzei solicita admiterea cererii, întrucât prin legea 330/2009 a fost stabilita reîncadrarea salariala a personalului bugetar, respectându-se principiul egalitarii salariilor brute la data de 01.01.2010 intre salariul avut in luna decembrie 2009 si noul salariu începând cu luna ianuarie 2010.
In consecința, se impune obligarea paratului la reîncadrarea salariala începând cu 05.10.2011 pana in prezent, la nivelul celui prevăzut de Legea 330/2009 coroborata cu Legea nr. 221/2008, calculul diferențelor rezultate si actualizarea cu rata inflației.
Depune in copie la dosar: C.I., sentința nr._/2011 pronunțata de Tribunalul D. in dosarul nr._/63/2011
La data de 06.05.2014 reclamanta formulează precizare de acțiune, solicitând plata diferențelor salariale dintre salariul cuvenit potrivit Legii 221/2008 si cel primit, pentru perioada 05.10.2014 pana in prezent, in temeiul art. din Primul Protocol la Convenție, a deciziilor Curții Constituționale nr. 872/2010 si 877/2011, precum si acordarea dobânzii legale de la data nașterii dreptului pana la plata efectiva a creanțelor.
Instanța, din oficiu, invoca excepția autorității de lucru judecat,, constatându-se, din verificarea efectuata in programul Ecris, ca exista identitate de părți, obiect, cauza cu dosarul nr._/63/2012, iar prin încheierea din data de 07.10.2014 dispune efectuarea unor adrese către părți pentru a-si exprima punctul de vedere cu privire la aceasta excepție.
Pârâta a răspuns la adresa instanței, considerând întemeiata excepția de neconstituționalitate invocata, având in vedere ca drepturile salariale nu mai sunt la nivelul prevăzut in Legea nr. 221/2008 coroborata cu Legea nr. 330/2009. Cu privire la autoritatea de lucru judecat invocata de instanța din oficiu, solicita respingerea acesteia, in caz contrar, încălcându-se art. 6 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată si reține următoarele:
Reclamantul este salariat la unitatea de învățământ pârâtă in funcția de cadru didactic.
Asupra excepției de neconstituționalitate, instanța constată că a fost respinsă de Curtea Constituționala excepția care a privit neconcordanța Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011 cu dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și alin. (5) privind proprietatea publică și privată și caracterul inviolabil al proprietăți private și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, au fost invocate și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protecția proprietății.
Totodată, dispozițiile constituționale pretins încălcate au fost cele ale art. 1 alin. (4) și (5) privind separația puterilor în stat și, respectiv, supremația Constituției și a legilor, ale art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă și art. 135 alin. (2) lit. f) referitoare la obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent și de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului și ale art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului.
S-au invocat și dispozițiile art. 20 din Constituție, cu raportare la prevederile convențiilor Organizației Internaționale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical, nr. 98/1949 privind dreptul de organizare și negociere colectivă și nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective, respectiv cu raportare la art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25 și art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind inviolabilitatea demnității umane, dreptul de proprietate și, respectiv, condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 4, art. 23 și art. F din partea a V-a din Carta socială europeană, privind dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul persoanelor vârstnice la protecție socială, respectiv derogări în caz de război sau de pericol public și ale art. 17, art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate, dreptul oricărui om care muncește la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare și, respectiv, dreptul oricărui om la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și a familiei lui.
Art. 29 din legea 47/1992 stabilește condițiile pentru promovarea unei excepții de neconstituționalitate ca fiind: existența pe rolul instanțelor a unui proces, calitatea de parte în proces a celui ce ridică excepția, legătura dintre textul a cărui neconstituționalitate se invocă și soluționarea cauzei, neconstatarea anterioară a neconstituționalității aceluiași text de lege, textul a cărei neconstituționalitate se invocă să fie în vigoare.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale este fondată, toate condițiile impuse de text fiind îndeplinite. Astfel, excepția a fost ridicată în fața instanței de recurs de reclamant, cu privire la texte de lege care au fost avute în vedere de prima instanță în soluționarea acțiunii, așa cum rezultă din considerentele sentinței împotriva căreia s-a declarat recurs. Cum nu a fost constată neconstituționalitatea textului, excepția este admisibil a fi din nou ridicată, potrivit art. 29 alin 1-5 din legea 47/1992, cu toate modificările aduse actului oficial, inclusiv cele prevăzute în Legea 183/19.06.2013 .
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța constata următoarele:
Potrivit art. 430 Cod proc. Civ.: "Hotărârea judecătoreasca ce soluționează in tot sau in parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșata".
Potrivit art. 431 alin.1 Cod proc. Civ.:"Nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeași calitate, in temeiul aceleiași cauze si pentru același obiect."
Prin sentința nr. 551/24.01.2013 pronunțata de Tribunalul D. in dosarul nr._/63/2012 instanța a respins acțiunea formulata de reclamanta S. M. in contradictoriu cu pârâtul L. T. "D. F." FILIAȘI, prin care a solicitat reîncadrarea salariala începând cu 05.10.2011 pana in prezent.
In consecința, instanța constata ca sunt întrunite condițiile privind autoritatea de lucru judecat, si in consecința, va respinge acțiunea pe perioada 05.10._13(data pronunțării sentinței in dosarul_/63/2012).
Pe fondul cauzei, instanța va analiza perioada 25.01.2013 – la zi.
Reclamanta consideră că era îndreptățită să beneficieze și în anii 2011, 2012, 2013, 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008 invocând prevederi din legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, prevederile OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 și ale OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Instanța constată că potrivit prevederilor exprese din actele normative invocate chiar de reclamanți, aplicabile în perioada 13.05.2011 – la zi, legea de salarizare a personalului din învățământul preuniversitar a fost legea 63/2011.
Legea 63/2011 care a intrat în vigoare la 13.05.2011 a schimbat modalitatea de calcul a salariului personalului din învățământ, a reglementat alt sistem de salarizare. A prevăzut o nouă încadrare salarială, un cuantum fix al salariilor, stabilit în anexa acestei legi, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din legea 63/2011 s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învatamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, dupa caz.
Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4.
Sporurile, indemnizațiile, compensațiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5.
Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcție de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizației de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul".
În alineatul 7 a precizat că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
În notele de la fiecare anexă în parte s-a prevăzut expres că salariile de încadrarea cuprind majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, majorare acordată prin legea 285/2010 invocată de reclamanți.
Așadar prevederile legii 285/2010 au fost avute în vedere la pronunțarea sentințelor referitoare la drepturile salariale de până la 13.05.2011 și de legiuitor la adoptarea legii de salarizare a personalului din învățământ legea 63/2011, majorarea de 15% fiind inclusă în salariile de încadrare.
În anul 2012, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învațamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012 care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, așa cum am arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011".
Având în vedere că începând cu 13.05.2011 până la zi (data pronunțării prezentei sentințe) salarizarea personalului din învățământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcție de legea 63/2011 și că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de neconstituționalitate invocata de parat in întâmpinare.
Admite excepția autoritarii de lucru judecat pentru perioada 5.10.2011 – 24.01.2013.
Respinge acțiunea modificată formulată de reclamant S. M., CNP -_, cu domiciliul în C., bld. Dacia, nr. 111, ., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtul L. T. D. F., cu sediul in F., ., jud. D. având ca obiect drepturi bănești.
Cu drept de apel ce se depune la Tribunalul D. în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Red.jud.M.F./as.G.A.D./4ex./24.11.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3996/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
