Acţiune în constatare. Sentința nr. 6533/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6533/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 7270/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6533/2014
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant I. D., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat G. P. și martor P. N., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție excepția privind prescripția dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă în întâmpinare.
Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepției.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale, depoziția martorului P. N. fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului, unește excepția cu fondul și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată în perioada 04.08._72, 28.02.1974 – 01.04.2001, se încadrează în grupa a II - a de muncă conform Ordinului 50/1990, anexa II pct 69 și 79 în procent de 100% din timpul de muncă și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 13.05.2014, reclamantul I. D. a chemat în judecată pârâta . ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 04.08._72, 28.02._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 69 și 79 și în temeiul prevederilor art. 40 alin 2 din Codul muncii, să oblige pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În susținerea acțiunii arată că în perioada solicitată a fost angajat al pârâtei în meseria de electrician și control lucrări electrotehnice Divizia Aparataj Electric și a desfășurat operațiuni de emailare a conductorilor electrici cu lacuri și uleiuri electroizolante, de izolare a aparatelor electrice cu amestec de rășină.
Reclamantul desfășurarea și operații de impregnare a transformatoarelor electrice de medie și înaltă tensiune, operație la care folosea lacuri în urma cărora se emanau vapori toxici. A susținut că mai efectua operații de degresare a aparatelor electrice cu solvenți organici și soluții alcaline (tricloretilenă, witespirt).
Reclamantul a învederat instanței că și-a desfășurat activitatea în condiții de grele de muncă cu zgomot și trepidații, cu temperaturi în incinta halei foarte scăzute iarna și foarte ridicate în timpul verii, sistemul de ventilație fiind ineficient.
A mai susținut reclamantul că, o parte din colegii săi au obținut recunoașterea grupei a doua de muncă fie prin eliberarea de adeverințe de către pârâtă, fie prin hotărâre judecătorească.
Arată reclamantul ca însăși pârâta a nominalizat activitatea și locurile de muncă din Divizia Aparataj Electric Araldit ca fiind locuri cu condiții de muncă grele, periculoase și nocive conform anexelor 5,6, si 7 la CCM Unitate.
În susținerea acțiunii reclamantul a a invocat Decizia 87/1999 a Curții Constituționale.
Reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
A depus în susținere un set de acte:fotocopie CI, carnet de munca, practica juridica.
În drept, a invocat prevederile Ordinului 50/1990 anexa II pct 69 și 79 .
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit l din O.U.G.80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.270 din Codul muncii.
La data de 09.07.2014 parata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că meseria reclamantului nu se regăsește ca fiind încadrată în grupă de muncă conform anexei 7A/Aparataj Electric E. și că noxele nu erau peste nivelul maxim admis de lege, ca atare nu a au fost îndeplinite condițiile art. 4 din Ordinul 50/1990. A arătat parata ca din aceste motive nu a achitat contribuțiile CAS pentru aceste locuri de muncă..
În drept pârâta a invocat prevederile art 205 NCPC și a depus în susținere anexa 7A la CCM /1997 Aparataj Electric E. și tabel nominal cu personalul încadrat în grupe de muncă.
La termenul de judecată din data de 21.10.2014 instanța a încuviințat probele cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți și proba testimonială cu martorul P. N., nominalizat in cererea de chemare in judecata., în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-o utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea situație de fapt invocate.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Instanta in baza art 248 cod proc civila se va pronunta asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune pe care o va respinge cu urmatoarea motivare :
Noul cod civil reglementează atât situațiile de imprescriptibilitate a dreptului la acțiune, cât și cazurile în care se instituie termene speciale de prescripție sau cazuri speciale în care intervine prescripția. Art. 2502 stabilește caracterul de excepție al imprescriptibilității dreptului la acțiune și reglementează în mod expres cazurile concrete de imprescriptibilitate în materii în care protecția specială este necesară.
Astfel, potrivit art. 2502 alin. 2 N.C.civ., dreptul la acțiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum și ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercițiul său nu poate fi limitat în timp.
Sunt considerate, ca având caracter imprescriptibil o . acțiuni în justiție între care și acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Acțiunea formulată este o acțiune în constatare, care are ca scop constatarea judecătorească a existenței dreptului subiectiv al reclamantului față de pârâtă.
Acțiunea este imprescriptibilă deoarece reclamantul nu urmărește un drept patrimonial sau obligarea pârâtei la executarea unei pretenții, ci solicită ca instanța să constate existența unui drept stabilit prin Ordinul 50/1990, respectiv grupa de muncă, iar Ordinul 50/1990 și actele normative ce-l succed și-l completează nu prevăd nici un termen în care trebuie stabilite grupele de muncă de către patronate și sindicate.
Totodată, în ipoteza în care s-ar aprecia că acțiunea poartă asupra realizării unui drept cu caracter patrimonial, aceasta nu trebuia să constate prescris dreptul la acțiune în conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, întrucât, în conformitate cu legislația europeană care are prevalență asupra normelor legale ale dreptului intern, drepturile salariale, cât și dreptul la pensie, reprezintă un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz în care dreptul la acțiune în realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.
Ca urmare, cererea reclamantului reprezintă o acțiune în constatare a dreptului său de a beneficia de încadrarea în grupa II de muncă pentru activitatea desfășurată, acțiune care este imprescriptibilă și nu o acțiune în constituire de drepturi in consecința instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Din declarația martorului P. N. reiese că acesta împreună cu reclamantul au lucrat în aceleași condiții, în aceeași incintă, ocupând funcțiile de electricieni la montarea și regalarea aparatelor electrice, executând și operațiuni de emailare a conductorilor electrici, de izolare – curățire - degresare, în mediu toxic: rășini epoxidice, solvenți organici, tricloretilenă, whitespirt, în zgomote puternice și tensiuni electrice ridicate.
Nu beneficiau de instalații/echipamente de anihilare a acestor pulberi ori de protecție.
Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru.
Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit prevederilor art 2 din Ordinul nr. 50/1990 modificat și completat sunt cuprinse în Anexa nr.2.
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, prevede că „beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II”.
Textul art. 3 nu poate fi interpretat ca lăsând la aprecierea angajatorilor si sindicatelor din unitate încadrarea în grupe de muncă și a altor categorii de activități sau locuri de muncă decât cele prevăzute expres de Ordin. Astfel, dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite locuri de munca, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă.
Dacă însă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.
In consecința, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situații din cele prevăzute in anexe.
Alături de aceasta condiție obligatorie si legala, trebuie îndeplinite si celelalte condiții prevăzute de textul legal: nivelul noxelor existente la locurile de munca respective si salariatul sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Instanța retine totodata ca simpla exercitare a funcției în condiții dificile nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa II la Ordin.
Reclamantul a susținut că pentru perioada respectiva când a îndeplinit funcția de electrician, trebuie sa beneficieze de încadrarea in situațiile prevăzute in anexa II, pct. 69 și 79 din Ordinul nr. 50/1990.
Textele din Anexa nr. II pct. 69 și 79 a Ordinului nr. 50/1990 prevăd că aceste activități concrete sunt:
69. „Instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadienă, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluen clorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorură de carbon, tricloretilenă și tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obținerea fenolului și a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrină, clorură de etil - fabricare. Degresarea chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului și a nitroxanului.”
79. „Fabricarea și condiționarea rășinilor sintetice: epoxidice, fenolformaldehidice, ureoformaldehidice, melaminoformaldehidice, nitrocelulozice, precum și schimbătorii de ioni. Fabricarea lacurilor, vopselelor, emailurilor, sau grundurilor pe bază de nitroceluloză și rășini sintetice, precum și utilizarea acestora la vopsire prin sprițuire. Impregnarea bobinelor sau a mașinilor electrice, presarea conurilor cu poliester sau cu rășini sintetice.. Impregnarea hârtiei, a celofanului și a pânzei, a tocăturii de cârpe, a țesăturilor și împâsliturilor din fibre de sticlă și din mătase, cu lacuri preparate cu rășini sau solvenți toxici (lacuri epoxidice, fenolformaldehidice, gliptalice, melaminoformaldehidice, nitrocelulozice, ureoformaldehidice) și polierizarea rășinilor respective; emailarea conductorilor electrici cu lacuri și rășini sintetice în instalații neermetizate. Fabricarea tanaților sintetici”
Angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, insa activitatea prestată de reclamant, nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
Astfel, reclamantul și-a desfășurat activitatea la Fabrica Aparataj, Atelierul Trafo, iar potrivit Situației locurilor de muncă care beneficiază de grupe de muncă și tabelului cu personalul încadrat în grupele I și II pe locuri de muncă, în cadrul Diviziei Aparataj Electric, au fost au fost stabilite locurile de munca si activitățile încadrabile in grupe de munca, inclusiv electricieni, dar în alte ateliere și secții (Araldit I, Araldit II, Galvanizare), unde reclamantul nu și-a desfășurat activitatea.
Nu s-a dovedit că neacordarea beneficiului grupei a II-a de muncă reclamantului ar avea la bază o eventuală înțelegere abuzivă dintre Sindicat și reprezentantul societății pentru eludarea principiul legalității încadrării în grupă.
Prin urmare, unitatea a făcut dovada ca a efectuat procedurile legale privind încadrarea locurilor de munca si a activităților in grupe de munca, locul de munca al reclamantului nefiind încadrabil ca urmare a neîndeplinirii condițiilor impuse de lege.
Declarația martorului audiat în cauză la propunerea reclamantului, nu poate justifica concluzia ca în toata perioada reclamantul a desfășurat activitățile prevăzute de pct. 69 și 79 din Anexa nr. II la Ordinul 50/1990, in procent de 100%, din programul normal de lucru zilnic, în condițiile în care martorul face referiri cu caracter general cu privire la activitatea reclamantului și substanțele folosite, fără a preciza care din activități concrete si specifice prevăzute la punctele respective au fost desfășurate de către reclamant in procent de 100%.
Simpla exercitare a funcției în condiții dificile, grele sau periculoase de munca, astfel cum se desprinde din declarația martorei, nu atrage automat încadrarea în grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in mod expres in Anexa II la Ordin. Astfel aceasta proba nu este de natura sa răstoarne dovezile produse de către unitate privind rezultatul demersurilor si procedurilor legale efectuate in sensul stabilirii locurilor de munca care au fost sau nu încadrate in grupe de munca.
În acest context, extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că altminteri s-ar crea o discriminare între reclamant si alți colegi care au obținut hotărâri judecătorești este netemeinica si nelegala, activitățile realizate trebuind sa fie analizate in concret, in raport de specificul raportului de munca in care s-a aflat reclamantul cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează situația juridica dedusa judecații.
Existenta unor hotărâri judecătorești obținute de către alte persoane care au lucrat in cadrul unității nu reprezintă un argument pentru neaplicarea dispozițiilor legale la cauza concreta dedusa judecații.
Hotărârile judecătorești date în favoarea unor colegi ai reclamantului nu impun acordarea grupei a II a de muncă în mod automat, deoarece nu se pot supune comparației condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoane diferite, având în vedere că probatoriul administrat poate fi distinct.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției invocata de pârâta în întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamant I. D. – CNP_, domiciliat in C., .. 10, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul in C., Calea București, nr. 80.
Executorie.
Cu drept de apel, cererea se va se depune în termen de 10 zile de la comunicare la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 18 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Red.jud.M.F./as.G.A.D./4ex./25.11.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
