Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3962/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3962/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 3166/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 3962/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - M. G. M.
Asistent judiciar - Ș. I.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamant O. A. I. în contradictoriu cu pârâtul S.C. C.F.R. I. S.A. BUCUREȘTI, prin S.C. C.F.R. I. SECȚIA C., cu sediul în C., ., nr. 14 A, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la cea de a doua strigare, conform dispozițiilor art. 104 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, în vederea prezentării părților la judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică la cea de a doua strigare a cauzei, lipsă părțile.
Procedând la verificarea competenței, conf. art. 131 N.C.P.C., instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față, potrivit dispozițiilor codului muncii, legii dialogului social și codului de procedură civilă, apoi, încuviințează pentru ambele părți probele cu actele depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 03.03.2014, reclamantul O. A. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. I. S.A București, prin S.C. C. I. -Secția C., solicitând obligarea acesteia să calculeze și să îl plătească la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, începând cu data de 03.03.2011 la zi, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale de care a beneficiat pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 600 lei și drepturile salariale decare trebuia să beneficieze, calculate pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 700 lei, pe perioada 03.03.2011 la zi, în conformitate cu legislația muncii și cu contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și contractul colectiv de muncă al . 2011-2012, respectiv 2012-2014 la nivel de unitate, obligarea pârâtei la plata de daune interese constând în actualizarea sumelor cu rata inflației la care se adaugă dobânda legala, precum și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a fost angajatul pârâtei, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar și că aceasta avea obligația, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi valabil în anii 2008-2010 - art. 41 alin 3, să plătească salariul de baza minim brut de 700 lei.
În acest fel a încălcat drepturile salariaților potrivit cărora "salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din anexa 1" plecând de la o valoare a salariului minim brut de 700 lei ce rezultă din art. 41 alin. 3 litera a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 în care s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantului drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate.
Reclamantul a mai susținut că, angajatorul din culpă, cu nerespectarea prevederilor art. 38, 40(2) și 236 din Codul Muncii, nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite prin raportare la salariul bază de 700 lei pe lună și prin urmare, prin neplata salariilor la data scadentei, conf.art.166 (4) NCPC și art.1531 și 1535 Noul Cod Civil, angajatorul datorează și dobânda legală și indicele de devalorizare a monedei nationale, aferente sumelor solicitate, până la plata efectivă.
În scop probatoriu, a solicitat proba cu înscrisuri și au fost depuse la dosar, în copie carnetul de muncă, cartea de identitate, extras din contractul colectiv de muncă pe anii 2012-2014 cu grila de salarizare, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, grila salarizare.
În drept, a invocat CCM pe anii 2011-2014, art.1531-1535 NCC, art.11, 264 și 268 din C Muncii și a solicitat judecarea în lipsa a cauzei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece drepturile salariale solicitate nu sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prevederilor CCM încheiat la nivel de grup de unități feroviare nu le sunt opozabile întrucât . nu este membră a Asociației Patronale la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, semnatara acestui contract, ci așa cum s-a menționat în perioada de referință dată de reclamant erau aplicabile contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității 2009/2010, 2011/2012 și 2012/2014.
În ceea ce privește aplicabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, arată că acest contract nu este aplicabil raporturilor dintre părți deoarece . nu efectuează activități de transport și nu are în obiectul de activitate astfel de activități, așa cum rezultă din HG nr.864/2001.
A anexat un set de înscrisuri: extrase CCM pe unitate pe anii 2011-2012 și 2012-2014 cu grile de salarizare, contractul individual de muncă al reclamantului, acte adiționale la contractul individual de muncă înregistrate sub nr.1047/2012, 3539/2011, 887/2010, modalitate de calcul salarii reclamant.
Reclamantul a mai depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele susținute în cererea principală
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte, inclusiv în perioada vizată, așa cum rezultă din acte depuse la dosar, cu un salariu de bază stabilit conform contractelor colective de muncă negociate la nivel de unitate pentru anii 2011 și 2012 și 2012-2014, fapt relevat de cuantumul salariilor reclamantului din actele aditionale la contractul individual de muncă ale acestuia atașate la dosar.
Salariul său a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art.7 din contractele colective de muncă negociate la nivel de unitate pentru anii 2011 și 2012 și 2012-2014 anexate, anume prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare corespunzător funcției deținute de reclamant asupra salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Cu privire la valabilitatea CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 și înregistrat la MMFES sub nr. 722/03/24.01.2008, instanța retine ca acesta s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 si pana la data de 31.12.2010, astfel încât acesta nu mai era valabil și în perioada 2011 - 2014 pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Cu privire la valabilitatea CCM - lor la nivel de unitate pe anii 2011-2012 și 2012-2014 instanța reține și potrivit art. 4 din cuprinsul său s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni.
Instanța constată că prin actele adiționale invocate de reclamant s-a modificat cuprinsul art. 4 în sensul că a fost modificată perioada pentru care produceau efecte contractele respective..
În speță, reclamantul se raportează în stabilirea drepturilor sale salariale pentru anii 2011, 2012 și 2013, 2014, la aceeași formulă de calcul ca și cea prevăzută în art.7 din contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în anii 2011-2012 și 2012-2014, dar folosind clasa de salarizare stabilită în contractul colectiv pentru funcția sa și valoarea de referință aferentă anilor 2011, 2012 și 2013 de 700 lei.
În nici un caz însă, dispozițiile legate de modalitatea de stabilire a salariului de bază nu se pot aplica trunchiat sau încrucișat, prin aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut de contractul colectiv, așa cum pretinde reclamantul.
Or, din probele analizate, dispozițiile CCM-lor la nivel de unitate au fost respectate de către pârâtă, reclamantul având de exemplu in anii 2011-2013, un salariu de bază lunar de 969 lei, stabilit prin raportare la funcția aferentă conform anexei 1- grilei de salarizare din CCM-le la nivel de unitate pentru anii 2011/2012 și 2012/2014, deci mai mare decât salariul minim brut pe tara garantat.
La fel și pentru anul 2012, salariul reclamantului a fost stabilit potrivit claselor de salarizare la valoarea de 700 din anexa 1 din CCM pe unitate pe 2011/2012 înregistrat cu nr. 99/2012 și iar pentru anul 2013, conf. CCM pe unitate 2012/2014 înregistrat cu nr._/12.04.2014. Ori, potrivit mențiunilor finale din anexa 1 la CCM -urile pe 2011/2012 și 2012/2014, partile au negociat doar grila de salarizare cu clasele de salarizare si salariile aferente, nu si coeficientii de salarizare.
Prin urmare, salariații pârâtei, inclusiv reclamantul, au primit începând cu anul 2011 până în prezent, salariile calculate în baza anexei 1 la cele două CCM-uri aplicabile, clasa fiind 700 lei, salariile negociate ale reclamantului fiind mult peste salariul minim brut pe tara, cum am arătat mai sus.
În aceste condiții, și întrucât CCM -ul constituie legea partilor, față de principiul negocierii individuale si colective a contractului de muncă individual, respectiv colectiv și de faptul că nu s-a solicitat constatarea nulității vreunei clauze a niciunui CCM aplicabil, instanța apreciază ca angajatorul a calculat și plătit în mod corect salariile reclamantului.
Pe cale de consecință, instanța constată că acest capăt de cerere privind plata diferențelor salariale solicitate de reclamant pe perioada 03.03 2011- la zi (iunie 2014), este neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor interese constând în actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală la diferențele de drepturi solicitate, instanța urmează să respingă și această solicitare, aceste sume fiind accesorii ale capătului de cerere principal respins.
Față de cele arătate mai sus, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată .
Opinia asistenților judiciari este conform cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanul O. A. I., având CNP_, cu domiciliul procedural ales la avocat B. A., cu sediul în mun. C., ., ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. C.F.R. I. S.A. BUCUREȘTI, prin S.C. C.F.R. I. - SECȚIA C., cu sediul în mun. C., ., nr. 14 A, jud. D..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Declarația de apel se va depune la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 23 iunie 2014.
PREȘEDINTE C. C.
Asistent judiciar Ș. I. Asistent judiciar M.G. M. Grefier M. Ș.
Red.Jud.C.C./As.Jud.MGM
4 ex/27.06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6533/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
