Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4222/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4222/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 17067/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4222/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. A.
și pe pârât ȘCOALA G. I. G. - BRĂDEȘTI, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.
Instanța, în temeiul art. 258 din noul C.p.c. încuviințează părtilor proba cu înscrisurile depuse.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19.12.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ de reclamanta S. A. în contradictoriu cu pârâtul ȘCOALA G. I. G. - BRĂDEȘTI, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea unității școlare pârâte la reîncadrarea salariala a soțului dânsei, S. I., la calculul și plata diferențelor salariale pentru perioada 01 mai 2010 -27 noiembrie 2011, dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în baza legii 330/2009 coroborată cu prevederile legii 221/2008, sume actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului la momentul plății efective.
Defunctul S. I. a funcționat la ȘCOALA G. I. G. - BRĂDEȘTI pana la data de 27 noiembrie 2011, data la care a decedat.
Prin legea 118/2010 salariile personalului bugetar au fost reduse cu 25% începând cu 03.07.2010. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010 s-a statuat ca salariile personalului bugetar vor reveni la nivelul avut in luna iunie 2010, începând cu 01.01.2011.
Pentru punerea in aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 872/2010 au fost elaborate legile 284/2010 si 285/2010 prin care salariile au fost majorate cu 15% fata de nivelul lunii octombrie 2010.
Salariile au fost menținute la nivelul lunii ianuarie 2011 pe tot parcursul anului 2011, pana in luna mai 2012, când a fost emisa OUG 19/2012 care a prevăzut majorarea salariilor cu 8% începând cu 01 iunie 2012 fata de nivelul acordat pentru luna mai 2012 si cu 7,4% începând cu data de 1 decembrie 2012 fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Începând cu luna decembrie 2012 salariile au rămas in același cuantum pe tot parcursul anului 2013, potrivit dispozițiilor OUG 84/2012.
Pentru recuperarea integrala a reducerii salariale mai este necesara o majorare de 15,94%.
A depus la dosar: C.I., adeverința nr. 1195/16.12.2013, certificat de casatorie, certificat de deces, certificat de moștenitor.
La data de 25.04.2014 reclamanta răspunde excepției lipsei calității procesuale, invocate de instanța, solicitând respingerea acesteia, având in vedere ca este moștenitoarea defunctului S. I., conform certificatului de moștenitor nr. 32/15.02.2012,, eliberat de Biroul N. Public J. G. C..
Totodată, reclamanta precizează acțiunea, arătând că la 30 ianuarie 2008 Guvernul României a aprobat OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, iar acest act normativ a fost aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/2008, lege ce a făcut obiectul controlului de constituționalitate înainte de promulgare, iar prin Decizia nr. 1093/15.10.2008 Curtea Constituțională a constatat ca aceasta lege este constituțională reținând ca: „Aceste creșteri salariale suplimentare față de cele aprobate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condițiile și criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".
Cu toate acestea, aplicarea Legii nr. 221/2008 a fost blocata prin promovarea mai întâi a OUG nr. 136/2008 care a fost declarata neconstituțională si a doua oară prin OUG nr. 151/2008, declarata, de asemenea, neconstituțională.
In luna ianuarie 2010 a intrat in vigoare Legea 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice. Pârâtul a refuzat aplicarea acestei legi începând cu data de 01. 01.2010, creându-i prejudicii deoarece a rezultat o diferența salarială, deoarece legea nr. 330/2009 nu s-a aplicat având in vedere salariul din decembrie 2009.
Pentru anul 2011 sunt aplicabile disp. Legii nr.284/2010 și Legii nr.285/2010 .Astfel, faptul că în anul 2010 calculul salariilor s-a făcut incorect, cu ignorarea sentințelor judecătorești și a prevederilor legale speciale aplicabile în materie a determinat reîncadrarea personalului didactic și calcularea în mod greșit a salariilor acestuia și în anul 2011, din moment ce salariul de referință (cel din luna octombrie 2010) a fost mai mic.
În consecință, față de prevederile art.1 alin 1 din L285/2010, pentru identitate de rațiune, în considerarea principiilor enunțate anterior, este evident faptul că și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, personalul didactic de predare și instruire practică și personalul didactic auxiliar au fost privați de drepturile salariale cuvenite.
Instanța a invocat excepția prescripțieidreptului material la acțiune.
Pârâta nu a formulat întimpinare si nu a depus acte in apărare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată si reține următoarele:
Defunctul S. I. a fost salariat la unitatea de învățământ pârâtă in funcția de cadru didactic pana la data de 27 noiembrie 2011, data la care a decedat.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01._10, se reține că cererea ce vizează calculul și plata drepturilor salariale pretinse de reclamant, pe o perioadă începând cu data de 01.01.2010 se situează în afara termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului, prevăzut de dispozițiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, iar față de data formulării cererii, 19.12.2013, se constată prescris dreptul material la acțiune referitor la drepturile salariale aferente perioadei 01.01._10, excepția urmând a fi admisă .
Analizând excepția lipsei calității procesuale active, instanța urmează sa o respingă, reclamanta, in calitate de moștenitoare a defunctului S. I., situație stabilita de certificatul de moștenitor nr. 32/15.02.2012,, eliberat de Biroul N. Public J. G. C., având dreptul legal de a introduce prezenta cerere.
Prin acțiunea precizata adresată acestei instanțe, reclamanta S. A., soția defunctului si moștenitoarea acestuia, solicită obligarea unității școlare pârâte la calculul și plata diferențelor salariale pentru perioada 01.01.2010 – 27.11.2011, dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în baza legii 330/2009 coroborată cu prevederile legii 221/2008, precum și obligarea pârâtului la reîncadrarea salariala în baza legii 330/2009 coroborată cu prevederile legii 221/2008 pentru aceasta perioada la calculul și plata dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite aferente acestei perioade, sume actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului la momentul plății efective și la eliberarea unei adeverințe în acest sens
Instanța reține din adeverința nr. 1195/16.12.2013, eliberata de parata faptul ca defunctul S. I. nu a beneficiat, incepând cu data de 01.01.2010, de calcularea drepturilor salariale cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei in conformitate cu prevederile Legii cadru 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 .
Instanța reține ca la data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr. 330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal de unitatea școlară, inclusiv a reclamanților reîncadrarea efectuându-se în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel /cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta / aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să le aibă conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr.11/08.10.2012 pronunțată de ICCJ, au fost admise recursurile în interesul legii declarate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. și, în consecință, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Înalta Curte, sintetizând evoluția cronologică a dispozițiilor legale care prezintă relevanță în cauză, a constatat următoarele:
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin dispozițiile art. 1 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 s-a diminuat coeficientul de multiplicare 1,000 la 299,933 lei pentru perioada octombrie-decembrie 2008, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 s-a constatat că prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 136/2008 sunt neconstituționale.
Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 a fost modificată și completată Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, reglementându-se creșterile salariale care se vor acorda în anii 2008 și 2009 personalului din învățământ și stabilindu-se coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 299,933 lei.
Dispozițiile art. 1 pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 au fost, de asemenea, declarate neconstituționale prin Decizia instanței de contencios constituțional nr. 842 din 2 iunie 2009.
Consecvent politicii legislative anterioare, Guvernul, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a modificat din nou dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, dar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 989/2009, a constatat că art. 2 și 3 din acest act normativ încalcă și ele prevederile Legii fundamentale.
S-a stabilit că art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 continuă abordarea anterioară a Guvernului de a adopta măsuri în sensul reducerii majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
S-a reținut că, prin Decizia nr. 62/2007, Curtea Constituțională a înlăturat orice dubii cu privire la efectele declarării neconstituționalității unei dispoziții de abrogare, stabilind că, în cazul constatării neconstituționalității lor, acestea își încetează efectele juridice în condițiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituție, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte juridice.
S-a mai stabilit că, dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre . și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată.
Continuând prezentarea cronologică a legislației în domeniu, s-a reținut că la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că: reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
În consecință, nu se pune problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare la salariile de bază ale acestora la aceeași dată de referință.
În acest context, se reține că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, se apreciază că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de următoarele argumente:
Prin Decizia nr. 124/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Curtea Constituțională a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ca act normativ modificator al Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.
De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii.
Aprecierile Curții Constituționale au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reținut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională; nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.
Soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire la unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.
În consecință, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
Mai mult decât atât, se impune a fi subliniat faptul că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De exemplu, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, R.., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2004. R.., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). În considerentele unora dintre hotărârile judecătorești anexate recursului în interesul legii s-a făcut, de asemenea, referire la hotărârea pronunțată în Cauza Draon împotriva Franței (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată și în Cauza V. împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.
De aceea, stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr.11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, obligatorii pentru instanță, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În ceea ce privește salariile pentru anul 2011 instanța reține că au continuat să fie calculate greșit deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel potrivit art. 1 din legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum s-a arătat fuseseră greșit stabilite.
Începând cu 13.05.2011 a intrat însă în vigoare legea 63/2001 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale și în lipsa de folosință a acestor drepturi, instanța va obliga pârâta la actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.
Ca urmare, începând cu 13.05.2011 drepturile de natură salarială ale personalului din învățământ au fost stabilite în conformitate cu prevederile legii 63/2011 lege care nu a mai condiționat nivelul salariilor de cuantumul avut anterior, ci a prevăzut limite minime și maxime în care trebuie să se situeze salariile de încadrare ale personalului din învățământ, în raport de funcția pe care este încadrat fiecare, de vechimea în muncă, de nivelul studiilor.
Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011, așa cum este prevăzut prin art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 283/2011.
Art. 1 și 2 din Legea 63/2011 reglementează drepturile salariale ale categoriei de personal din care reclamantul face parte, prin trimitere la cuantumul brut al salariilor de încadrare, la sporurile, indemnizațiile, compensațiile menționate în anexele la lege.
În consecință, salariul reclamantului pentru anul 2011 a fost recalculat corect deoarece a avut ca punct de plecare reîncadrarea impusă de instanțe, inclusiv prin aplicarea prevederilor art.1 din legea 285/2010, potrivit cu care începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Prin urmare, deși inițial angajatorul, în perioada de început a anului 2011 a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, ulterior a făcut reîncadrarea corectă.
Trebuie avut în vedere că după . 63/2011 art. 6 din acest act normativ a prevăzut că orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială se abrogă.
În plus, dispozițiile legilor de salarizare, așa cum au fost interpretate de ÎCCJ au fost corect aplicate de angajator, după pronunțarea hotărârilor judecătorești în contradictoriu cu reclamantul prin care a fost obligat la reîncadrarea salarială.
Prevederile legii 330/209 pe care își întemeiază reclamanta pretențiile nu mai erau în vigoare, astfel că cererea reclamantei întemeiată pe prevederile legii 330/2009 ce vizează o perioadă ulterioară datei de 13.05.2011 este neîntemeiată.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea formulată, va obliga pârâta unitate de învățământ la reîncadrarea salarială a reclamantului, pentru perioada 19.12._11, potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009 luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009, rezultat din aplicarea Legii 221/2008, va obliga pârâtul să calculeze și să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile legii 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătite, pe perioada 19.12._11, proporțional cu activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01._10 și, în consecință, respinge cererea cu privire la această perioadă.
Admite în parte acțiunea formulata de reclamanta S. A. – CNP_, cu domiciliul in . (com. Brădești), .. 44, jud. D., in contradictoriu cu pârât ȘCOALA G. I. G. Brădești, cu sediul in com. Brădești, .. 56, jud. D..
Obliga unitatea școlară pârâtă ȘCOALA G. I. G. BRĂDEȘTI la reîncadrarea salariala a reclamantului, potrivit dispozițiilor Legii 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice luând in considerare salariile de baza aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea legii 221/2008.
Obligă pârâta unitatea școlară ȘCOALA G. I. G. - BRĂDEȘTI să calculeze și să plătească reclamantului, în raport cu activitatea desfășurată de acesta, diferența dintre drepturile salariale cuvenite,calculate în conformitate cu prev. Legii nr. 330/2009, aplicată în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prev. OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, și cele efectiv plătite, pe perioada 19.12._11, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective, precum si dobanda legala aferenta drepturilor bănești cuvenite.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Declarația de apel se va depune la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 02.09.2014.
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Red. Jud. M.N./as.A.D./4 ex./05.09.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5531/2014. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4239/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
