Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 7259/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7259/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 4402/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 7259/2014
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII cu sediul în mun. C., .. 32, jud.D. pentru D. I., T. G., F. E. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul, prin consilier juridic E. C., iar pârâta prin consilier juridic A. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul pârâtei depune la dosar răspuns referitor la adresa emisă anterior, așa cum a fost comunicat de la Serviciul Personal al instituției angajatoare.
Reprezentantul reclamantului arată că a observat acest răspuns și apreciază că nu era necesară formulare unei cereri către angajator pentru acordarea drepturilor, apoi, depune la dosar practică judiciară.
Instanța pune în discuție necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile.
Reprezentantul reclamantului se opune efectuării expertizei contabile, cu mențiunea că aceasta poate fi făcută de angajator în cazul admiterii acțiunii.
Reprezentantul pârâtei se opune efectuării expertizei contabile pentru aceleași considerente ca și reprezentantul reclamantului.
Instanța apreciază că în cauză nu se poate efectua expertiza contabilă, având în vedere poziția reprezentanților părților.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, având în vedere și dispozițiile art. 122 și 253 Codul Muncii.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii reclamantului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
La data de 25.03.2014, S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE „FORȚA LEGII" C., în calitate de reprezentat al salariaților D. I., T. G., F. E. în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, raportat și la art .30 din cod pr. civilă, a chemat în judecată Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului, (D.G.A.S.P.C.) D., pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să oblige pârâta să plătească reclamanților despăgubirile determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru începând cu data de 01.04.2011 până la pronunțarea unei soluții irevocabile, actualizate, și în continuare, pe durata continuității raportului de muncă între părți și condițiilor de lucru.
In motivarea acțiunii, a arătat că reclamantii sunt membri ai Sindicatului, fiind angajati cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, în funcțiile de sofer - T. G. și asistent maternal - D. I. și F. E. iar în perioada menționată mai sus au avut raporturi de muncă cu pârâta.
Învederează că funcțiile deținute de salariații membri de sindicat presupun supravegherea, acordarea de asistentă și îngrijirea copilului sau adultului cu handicap sau cu nevoi speciale pe baza planului de recuperare, în sisteme rezidențial, într-un program de lucru continuu, în ture.
Reclamanții nu au beneficiat de compensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate începând cu data de 01.04.2011.
Apreciază că în cazul salariaților reclamanți s-au încălcat dispozițiile art. 142 din Lg 53/2003 – Codul muncii, art. 2 CAP.II din Anexa III din Legea Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca normă specială care prevede plata pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru.
Raportându-se la relația general special sau normă generală, normă specială, arată că trebuie să se țină seama și de caracterul și efectul normelor de excepție reprezentate de Lg nr.285/2010 pentru anul 2011, Lg nr. 283/2011 pentru anul 2012, OUG nr.84/2012 pentru anul 2013 și OUG nr.103/2013 pentru anul 2014, acte normative care prevăd că în perioada 2011 – 2014 munca prestată în zilele de repaus săptămâna de sărbători legale și celelalte zile în care în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceste norme se aplică înaintea normelor speciale și a normelor generale
Legiuitorul a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau execuție care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează "în cadrul schimbului normal de lucru" (sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, așadar la regula instituită de Codul muncii prin art.142 alin.1.
In măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepție, neacordând salariaților reclamanți timp liber corespunzător, sunt create premisele unui conflict de drepturi susceptibil a fi soluționat de către instanță potrivit legii.
Pentru cât au prestat activitatea în timpul liber în care, potrivit legii, trebuiau să fie liberi, salariații reclamanți sunt îndreptățiți la o despăgubire grevată de răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 alin.1 Codul Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiul răspunderii civile contractuale să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Întinderea despăgubirilor, arată reclamantul, se constituie într-o problemă de fond asupra căreia instanța ar urma să se pronunțe în raport cu acest temei de drept invocat în acțiune.
In drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile Codul Muncii, republicat. și ale Legii-cadru nr. 284/2010, L 285/2010, L 283/2011.
In temeiul prevederilor art. 223 Noul Cod proc.civ., a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar înscrisuri, în copie, constând în împuterniciri ale sindicatului date de salariati pentru promovarea acestor actiuni în pretentii conf.Legii 62/2011, cărti de identitate, contracte individuale de muncă ale reclamantelor, procesul verbal privind medierea.
Prin întâmpinare, instituția pârâtă solicită respingerea acțiunii și apreciază că normele legale menționate prin cererea de chemare în judecată au mai fost invocate și cu ocazia soluționării unui litigiu în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Învederează astfel că a intervenit autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte ceea ce au calificat reclamanții ca fiind "despăgubiri" sunt în realitate drepturi bănești cu caracter salarial care au făcut obiectul unui litigiu anterior iar salariații nominalizați nu pot fi îndreptățiți la o despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială devreme ce nu au suferit din culpa angajatorului un prejudiciu material sau moral în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Mai arată că, datorită crizei economice s-a suspendat ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, așa cum a prevăzut OUG 109/2010, instituția pârâtă funcționând chiar și în prezent cu aproximativ 79% din necesarul de personal, activitatea desfășurându-se cu dificultate.
Mai arată că, raportat la functia de asistent maternal profesionist detinută de reclamanti, potrivit art.8 din Hotararea 679/2003 (1)Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecției copilului…coroborat cu art.122(3) din Legea 272/2004 rep.., această categorie de personal are un statut special cu program de lucru permanent impus de nevoile copiilor aflati în plasament si de programul familiei. Astfel, acestia au cunoscut de la angajare că raporturile lor de muncă sunt potrivit fisei postului distincte de restul, activitatea remunerată defășurată la domiciliu fiind permanentă și similară unui părinte,neputând beneficia de timp liber corespunzător.
Cât privește pe ceilalți salariații aceștia își desfășoară activitatea într-un program de lucru în ture beneficiind de zile libere corespunzătoare fiecărei ture și de un spor de încordare psihică de 15%, astfel că nu este îndreptățită la despăgubiri.
S. reclamant a răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susținerilor instituției pârâte formulate prin întâmpinare.
La termenul din 20.10.2014, reprezentantul reclamantelor solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse și în suplimentare, emiterea unei adrese către pârâtă care să arate dacă reclamanții-membri de sindicat au lucrat în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada 01.04.2011 la zi, câte astfel de ore au fost efectuate, precizând și dacă au fost compensate cu timp liber orele respective lucrate în aceeași perioadă sau dacă s-a plătit sporul de 100%, precum și să comunice o situație centralizată a orelor efectuate, a orelor compensate sau plătite și respectiv a orelor necompensate și neplătite sau copie după statele de plată, pontajele, foile colective de prezență, probă încuviințată de către instanță.
La termenul din data de 17.11.2014, pârâta a depus înscrisurile solicitate de instanță (pontaje lunare-grafice de lucru, state de salarii) dar fără a răspunde la adresă iar reprezentanta sindicatului a depus note de ședință, instanța dispunând repetarea adresei către instituția pârâta cu precizarea să comunice și o situație centralizată a orelor efectuate,, orelor plătite sau compensate, și respectiv, a orelor necompensate și neplătite.
La termenul din 05.12.2014, pârâta prin reprezentantul său, a depus adresa nr.646/04.12.2014 ca răspuns la solicitarea instanței, precizând numărul de ore de repaus săptămânal efectuat de fiecare reclamantă și care nu au fost plătite, cu mențiunea că reclamantele nu au formulat cerere prin care să solicite acordarea de timp liber.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile solicitate și depuse de ambele părți la dosar, precum și cu cele solicitate în suplimentare, de reclamant și de instanță de la pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va respinge acțiunea de față, având în vedere următoarele considerente:
Reclamanții, reprezentați în cauză de sindicatul reclamant, au calitatea de salariat al pârâtei, în perioada solicitată fiind angajați cu contract individual de munca pe durata nedeterminata, în funcțiile de sofer - T. G. și de asistent maternal - D. I. și F. E..
Prin cererea de față, reclamanții solicită obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu plata orelor efectuate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 al.1 C.Muncii, potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor deserviciu sau în legătură cu serviciul.
Asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, instanța apreciază că nu operează, pentru următoarele considerente:
În cererea anterioară formulată de reclamanți, față de care pârâta invocă excepția autorității de lucru judecat, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unui spor de 100% pentru orele lucrate de reclamante în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada 01.01._13, actualizate, și în continuare, pe durata continuității raportului de muncă între părți și condițiilor de lucru, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 142 Codul Muncii și Legea - Cadru nr. 284/2010. Prin cererea de față se solicită plata unor despăgubiri, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 253 Codul Muncii .
Ca excepție procesuală, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 431 cod de procedură civilă care stabilește că este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Potrivit art. 430 și 431 C.proc. civ, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul unei hotărâri, precum și considerentele acesteia și nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În cauza dedusă judecății într-un alt ciclu procesual, reclamanții nu solicită despăgubiri ci, așa cum rezultă din întreaga motivare a acțiunii, stăruie în obligarea pârâtei la plata sporului salarial de 100%, având reprezentarea exactă a regimului juridic distinct pe care îl au sporurile în planul efectelor de asigurări sociale față de cel al eventualelor despăgubiri.
În speță, între cele două cereri, nefiind identitate de obiect și de cauză, nu sunt astfel incidente dispozițiile art. 431 cod de procedură civilă, motiv pentru care se constată neîntemeiată excepția invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:
În ceea ce privește pe membrul de sindicat-reclamant T. G., se reține că acesta, în exercitarea funcției de ȘOFER ocupată în cadrul pârâtei, dat fiind specificul acesteia, a desfășurat program normal de lucru, de luni până vineri, fără a lucra în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale, aspect confirmat și de pârâtă prin adresa nr. 650/04.12.2014, depusă la ultimul termen de judecată la solicitarea instanței .
Din graficele de lucru și foile colective de prezență depuse la dosar, privind pe reclamant, nu rezultă că acestea a lucrat în ture de 12/24 h în perioada litigioasă, precum nici în zilele de sâmbătă sau duminică sau de sărbători legale, iar despăgubirile legale solicitate în cauză vizează lipsa compensării cu timp liber corespunzător pentru orele efectuate în aceste zile.
De asemenea, pentru cuantificarea exactă a stabilirii existenței și întinderii timpului liber acordat urmare a muncii prestate în ture, respectiv în zilele de repaus săptămânal și/sau de sărbători legale, era necesară efectuarea unei expertize de specialitate, probă de care reclamantul nu a înțeles să se folosească.
Prin urmare, se constată că reclamantul T. G., nu a suferit un prejudiciu din vina pârâtei, în legătură cu munca sa, care să atragă necesitatea unei despăgubiri în sensul reglementat de art. 253 Codul Muncii, invocat în cauză și constatând că susținerile sale nu sunt fondate, acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la reclamantele D. I. și F. E., se reține că în îndeplinirea funcției de asistent maternal, acestea își desfășoară activitatea la domiciliu, rezultând de aici, caracterul de excepție al acestei funcții și anume, prestarea muncii la domiciliu, căreia îi este specifică permanența în activitate.
Potrivit art.8 din Hotărârea Guvernului nr.679/2003, "Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecției copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecția copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligația supravegherii și sprijinirii activității desfășurate de asistenții maternali profesioniști
Aceste dispoziții se completează cu prevederile din Legea nr.272/2004 republicată, în care se reiterează caracterul special al contractului de muncă încheiat între autoritate și asistentul maternal profesionist, iar în fișa postului care este anexă la contractul individual de muncă, pe care salariații au semnat-o și și-a însușit-o, este menționat expres că activitatea acestuia este permanentă.
Așa cum rezultă și din dispozițiile art.108 Codul Muncii, salariatul cu munca la domiciliu își stabilește singur programul de lucru în vederea îndeplinirii atribuțiilor specifice.
Asistentul maternal desfășoară o activitate remunerată de creștere, îngrijire și educare a unui minor dat în plasament. Specificul acestei activități impune prezența asistentului maternal lângă minorul aflat în grija sa și, chiar dacă necesită un program permanent, continuu prin natura sa, este asigurată la domiciliu, astfel că textele invocate de reclamanți în sprijinul cererii de față privesc beneficii ce se acordă pentru salariații care prestează muncă la sediul angajatorului.
Împrejurarea că activitatea de creștere, îngrijire și educarea copiilor aflați în plasament se desfășoară la domiciliu, că programul de lucru este impus de nevoile copiilor, iar planificarea timpului liber se face în funcție de programul familiei și al copiilor aflați în plasament face ca, orice cuantificare temporală a activității să aparțină exclusiv asistentului maternal care a avut reprezentarea exactă a activităților ce se cereau executate în chiar momentul încheierii contractului individual de muncă.
Ori, prin cererea de față, reclamantele solicită obligarea pârâtei la pata unei despăgubiri egală cu plata orelor efectuate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 al.1 C Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Textele invocate în cererea de față privesc beneficii ce se acordă pentru salariații care prestează muncă la sediul angajatorului, și nu celor ce desfășoară activitate la domiciliu.
Și instituția pârâtă, prin adresa nr. 650/04.12.2014, depusă la ultimul termen, precizează că salariatele D. I. și F. E., având funcția de asistent maternal profesionistși-au desfășurat activitatea la domiciliu,cuprogram de lucru permanent.
Prin urmare, instanța constată că cele două reclamante, membre de sindicat, nu au suferit un prejudiciu din vina pârâtei, în legătură cu munca lor, care să atragă necesitatea unei despăgubiri în sensul reglementat de art. 253 Codul Muncii, invocat în cauză și, constatând că susținerile lor nu sunt fondate, acțiunea urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea pronunțată și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., ., nr. 32, jud. D., în calitate de reprezentant legal al reclamantilor - membri de sindicat D. I., cu CNP_, T. G., cu CNP_, F. E., cu CNP_, împotriva pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) D. cu sediul în C., .. 22, Jud. D..
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 05 decembrie 2014.
Președinte
C. C.
Asistent judiciar Asistent judiciar
Ș. I. M. G. M.
Grefier
M. Ș.
Red. Jud.C.C./As.jud. M.G.M
4 ex/12.12.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
