Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2129/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2129/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 17230/63/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2129/2014
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta T. E.-A. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA BANAT OLTENIA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin avocat, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 269 alin. 2 C. muncii, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății și legal investită și acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de pârâtă.
Instanța în baza art. 255, 258 NCPC încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de părți ca fiind utilă soluționării cauzei.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul D. la data de 30.12.2013, sub nr. de dosar mai sus specificat, reclamanta T. E. - A., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA BANAT OLTENIA, a solicitat obligarea pârâtei:
- modificarea salariului minim brut al reclamantei, corespunzător valorii de 700 lei pentru anul 2012 și 800 lei pentru anul 2013, pentru perioada cuprinsă între 08.10.2012 – până la data introducerii acțiunii;
- recalcularea și plata diferențelor dintre drepturile salariale la nivelul salariului ce va rezulta din transpunerea salariului de bază minim brut de 700 lei, echivalent al clasei I de salarizare și stabilit la nivel național pentru anul 2012 conform HG 1225/14.12.2011, respectiv 800 lei pentru anul 2013 conform HG 23/2013 și drepturile efectiv plătite, sume actualizate cu indicele inflației și dobânda legală;
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată că este angajata societății pârâte, și că în conformitate cu CCM la nivel de ramură transporturi, salariul de bază minim brut valabil de la 01.01.2008 și negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, ceea ce reprezintă 4,12 lei/oră, acest salariu fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri sau indemnizații incluse în acesta (art. alin.3 lit. a din CCM –RT).
În calitate de angajator, pârâta nu i-a acordat și nu i-a plătit salariul de bază minim de 700 lei stabilit prin CCM-RT pentru anul 2012 și 800 lei pentru anul 2013.
Menționează că la nivel de unitate s-a stabilit prin CCM nivelul clasei 1 de salarizare la valoarea de 700 lei, însă nivelul clasei de salarizare 20, la care este încadrată reclamanta nu s-a modificat nimic din anul 2011, chiar dacă din 2012 și 2013 s-au modificat salariile minime brute la nivel național în mod crescător.
Reclamanta concluzionează că în situația existenței unor contracte care stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de muncă încheiate la nivel superior, datorită celor două principii, angajatorul are obligația să aplice clauzele contractuale obligatorii mai favorabile.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind: art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 38, art. 41 alin. 3 lit. a, art. 42 alin. 1 și alin. 5, art. 123 din CCM –RT, art. 37, art. 40, art. 236 și următoarele din Codul Muncii.
În scop probator depune: copie CI, extras CCM-RTpe anii 2008-2010, extras al CCM –ului la nivel de unitate 2012-2014.
Se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 270 din Codul Muncii și a prevederilor OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 10.02.2014, pârâta Sucursala BANAT – OLTENIA, formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, învederând instanței că începând cu anul 2011, clasa unu de salarizare al SNTFM CFR MARFĂ SA a fost de 700 lei conform Anexei 1 din CCM aplicabil anilor 2011, 2014-2014.
Conform art. 106(8) din CCM 2011 "Părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare", aceștia aplicându-se în anul 2011.
Referitor la CCM al SNTFM CFR MARFĂ SA pentru anii 2012 -2014, art. 98 (6), stabilește că pe durata valabilității acestui contract nu se acordă coeficienții de ierarhizare și orice referire la drepturile prevăzute în Capit. XI se face numai cu scopul de a stabili în sarcina părților obligația negocierii acestora cu ocazia încheierii unui nou contract colectiv de muncă.
În ceea ce privește CCM R. Transporturi, pârâta menționează că acesta a fost denunțat la data de 17.11.2010, așa cum rezultă din adresa Ministerului Muncii nr. 141/DDS/10.03.2011, astfel că pentru anii 2011-2012, acest contract nu mai este valabil, neîncheindu-se un nou contract în acest sens.
Referitor la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și dobânda legală, pârâta arată că sumele care reprezintă drepturi salariale nu sunt purtătoare de dobânda, astfel că în mod nefundat reclamanta solicită și dobânda legală, pe lângă actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație.
Atât dobânda legală, cât și actualizarea cu indicele de inflație reprezintă tot despăgubiri și au aceeași natură juridică, ambele reprezentând daune, cumulul acestora fiind astfel inadmisibil.
Temeiul de drept îl stabilește art. 205-208 Noul Cod de procedură Civilă.
În scop probator, depune: extras CCM al SNTFM CFR MARFĂ SA pe anii 2011-2012, Adresa Ministerului Muncii 141/DDS/10.03.2011.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta este angajata societății pârâte, inclusiv în perioada vizată, așa cum rezultă din acte depuse la dosar.
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Cu privire la valabilitatea CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 si înregistrat la MMFES sub nr. 722/03/24.01.2008, instanța retine ca acesta s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 si pana la data de 31.12.2010, după cum rezultă din adresa nr 171/DDS/2011 astfel încât acesta nu mai era valabil și în perioada 2011 si 2012 pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități, instanța reține următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni.
Reclamantul invocă faptul că CCM la nivel de grup de unități din transport feroviar pe anii 2006-2008 și-a prelungit valabilitatea cu 48 luni, respectiv până la data de 20.06.2012, dată fiind modificarea art 4 prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr.370/20.06.2008.
Art 4 din CCM la nivel de grup de unități așa cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008 prevedea următoarele:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni".
Instanța constată că prin actul adițional invocat de reclamantă s-a modificat cuprinsul art. 4, în sensul că a fost modificată perioada pentru care producea efecte contractul respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Acest termen se calculează de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate. Cele 48 de luni se calculează așadar de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010 .
Că aceasta a fost voința părților contractante rezultă și din faptul că prin actul adițional nr. 629/04.01.2011 părțile au stabilit că perioada de valabilitate a aceluiași contract se mai prelungește. Dacă ar fi fost corectă interpretarea făcută de reclamantă în sensul că CCM la nivel de grup de unități a fost prelungit prin primul act adițional cu 48 de luni de la data actului adițional (adică 26.06.2008 plus 48 de luni egal 20.06.2012) nu ar mai fi fost necesar ca părțile să mai încheie și să înregistreze cel de-al doilea act adițional la CCM la nivel de grup de unități, care a prelungit valabilitatea.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamanta solicită drepturile bănești și nu se poate vorbi de o încălcare a acestuia.
Reclamanta a mai invocat și teoria dreptului câștigat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată să îi plătească diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de baza minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite, pe anii 2009-2010, iar ulterior pârâta nu a mai avut în vedere acest salariu minim, revenind la salariul minim de 600 lei.
Instanța constată că hotărârile judecătorești prin care li s-au acordat aceste diferențe de drepturi salariale au avut în vedere dispozițiile CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, care în anii 2011- 2012 nu au mai fost valabile, motiv pentru care nu se poate reține această teorie, pentru fiecare perioadă analizându-se distinct prevederile legale aplicabile. Prin hotărârile judecătorești pronunțate în baza CCM la nivel de ramură transporturi, pentru perioada de până la 31.12.2010, instanța nu a dispus și pentru viitor.
Pe de altă parte, CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei, ci în raport de valoarea de 600 lei, valoare pe care pârâta a respectat-o.
În anii 2011 – 2012, angajatorul pentru stabilirea salariului de bază brut corespunzător fiecărei clase de salarizare nu a aplicat formula de calcul - S egal S clasa 1 înmulțit cu K (unde S clasa 1 este salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare și K este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare).
Potrivit CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012, salariile au stabilite conform grilelor de salarizare cuprinse în anexele la CCM –ul respectiv, existând prevederi exprese în CCM –ul la nivel de unitate că în anii 2011 și 2012 nu se aplică prevederile referitoare la coeficienții de ierarhizare și la formula de calcul, salariile corespunzătoare fiecărei clase de salarizare fiind cele menționate expres în anexa nr. 1 din CCM ( fila-8).
Prin CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 părțile au convenit ca la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare conform formulei și a coeficienților de ierarhizare existenți în CCM pe 2009 – 2010. În ceea ce privește aplicarea HG nr. 1225/2011 s-a stabilit salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pe anul 2012 la o valoare de 700 lei lunar (HG 1225/2011 a fost în vigoare până la 1 02 2013) și a H.G.23/22.01.2013 s-a prevăzut că începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră instanța reține că aceste acte normative nu sunt incidente în acțiunea de față .
În speță, se constată că reclamantul în stabilirea drepturilor sale salariale pe anul 2011-2013, se raportează la formula de calcul prevăzută în CCM unic la nivel de unitate pe anii 2011-2013, formulă în baza căreia salariul său s-a calculat la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției ocupate, la o valoare a salariului de bază minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare și a coeficientului 1 de ierarhizare.
Astfel, se constată că acest din urmă salariu de bază brut este sub valoarea prev.,HG nr. 1225/2011 și a fost abrogat prin H.G. 23/22.01.2013.
Aceste acte normative însă nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului, ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Prin urmare, nu există o formulă de calcul în baza căreia să poată fi stabilit salariul reclamanților, formulă în care salariul minim brut garantat pe țară prev de,HG 1225/2011 și H.G. 23/22.01.2013 să intre ca și element, angajatorii trebuie doar să respecte acest prag minim, prag care este anual stabilit, dovadă că HG nr. 1225/2011 a fost abrogat prin H..G. 23/22.01.2013 care stabilește un alt cuantum al acestui salariu minim brut garantat.
Față de cele arătate mai sus, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conform cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta T. E. – A. (CNP-_), cu domiciliul stabilit în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 38, Sector 1, prin SUCURSALA BANAT OLTENIA, cu sediul în C., . A, Jud. D..
Cu apel în 10 zile de la pronunțare.
Declarația de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Președinte Asistenți judiciari Grefier
C. P. M. C. M. S. L. S.
Red. Jud. CP și asist jud. CMV
5ex./25.04.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4279/2014. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2346/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
