Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 133/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 133/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 8927/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 133/2014
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamanta CRISBĂȘANU M., cu domiciliul în mun. C., .. 73, ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul S. M. BUCUREȘTI PRIN S. C., cu sediul în mun. C., . A, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la cea de a doua strigare conform dispozițiilor art. 104 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, în vederea prezentării părților la judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică la cea de a doua strigare a cauzei, lipsă părțile.
Procedând la verificarea competenței, conf. art. 131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față, potrivit dispozițiilor codului muncii, legii dialogului social și codului de procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și rămâne în pronunțare în cauză.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
La data de 02.05.2013, reclamanta CRISBĂȘANU M. a chemat în judecată pe pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE M. S.A. BUCUREȘTI prin STFM C., solicitând obligarea acesteia să plătească reclamantei drepturile salariale la care avea dreptul și nu i-au fost achitate în sumă actualizată cu indicele de inflație până la data plății integrale și dobânda aferentă, după cum urmează:
- salariul suplimentar cuvenit pentru anul 2009 și 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantei din luna decembrie,
- ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. 2010 C. pe anii 2009 și 2010 și Ziua Feroviarului 2010, stabilite la nivelul clasei 1 de salarizare,
- diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă pe anul 2010, calculată la nivelul de 570 lei și cea raportată la valoarea de 700 lei, salariu stabilit prin CCM și sentința Tribunalului D.,
- diferența dintre ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă acordat pe anul 2010 și cel stabilit la valoarea de 700 lei conform art.49 alin.1 și 3 din CCM la nivel de grup de unități feroviare
- echivalentul tichetelor de masă acordate în cuantumul aprobat prin Legea nr.142/1998, actualizată, pentru perioada decembrie 2009- decembrie 2010,
- actualizarea sumelor cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală, calculate de la data scadenței până la data plății efective.
În motivare, a arătat că a fost angajata a pârâtei în perioada dedusă judecății și, potrivit art. 30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar potrivit art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13 lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare;
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
Reclamanta a mai arătat că dreptul la tichete de masă ( un tichet /zi) este prevăzut în art.81 din CCM la nivel de grup de unități feroviare .
Pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantei drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz.CCM unic la nivel național, CCM la nivel de grup de unități, CCM la nivel de ramură transporturi, art.40 alin.2 lit.c, art. 236 și urm. art.11, art.37 și urm., art.161, art. 166 alin.4, art.171, art. 229 alin.4 și urm. din codul muncii, prevederile Constituției, dispoz. Legii nr.130/1996, art. 998, art.1084 și art.1088 Cod civil, art.274 C.p.civ.
A solicitat judecarea cauzei în baza art.242 C.p.civ.
S-au depus la dosar, în copie, carnetul de muncă și cartea de identitate .
Pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de M. "CFR M. "SA București prin Sucursala Banat –Oltenia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la salariul suplimentar pe anii 2009 și 2010, pârâta învederează că potrivit art.43 alin.3 din CCM unic la nivel de ramură transporturi "la nivel de unitate condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit, precum și la al 13-lea salariu se stabilesc, în funcție de posibilități printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia paritară din unitatea respectivă.
Arată că unitatea nu a îndeplinit cele 2 condiții, în sensul că societatea nu a avut posibilitățile financiare necesare, deoarece a înregistrat pierderi în ultimii 5 ani, precum și plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, veniturile acesteia nepermițând constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora neavând alt efect decât creșterea deficitului bugetar al acesteia, a doua condiție fiind aceea că nu a existat un regulament aprobat de Comisia paritară.
Pe de altă parte, pârâta precizează că acest salariu se acordă la propunerea subunității, cu aprobarea Consiliului de Administrație
În conformitate cu art. 30 din CCM pe anii 2009-2010, "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrarea din luna decembrie a anului respectiv.
S. CFR M. SA este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și unul din agenții monitorizați în baza OUG nr.79/2008 privind întărirea disciplinei economico-financiare
Mai arată că societatea a încheiat exercițiile financiare pentru care sunt solicitate drepturile de către reclamant cu pierderi, ceea ce nu a permis constituirea unor fonduri de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar astfel încât să existe posibilitatea plăților de salarii suplimentare conform art.30 alin.1 din CCM la S. CFR M. SA.
Salariul suplimentar este o premiere/un stimulent acordat salariaților în funcție de posibilitățile angajatorului din veniturile realizate după acoperirea cheltuielilor, constituirea fondului de rezervă, a celui de dezvoltare, satisfacerea necesităților de perfecționare-recalificare a personalului, astfel că constituirea fondului necesar plății acestui ajutor depinde de veniturile realizate.
Pârâta menționează că veniturile companiei nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora putând majora deficitul bugetar al unității.
Mai arată că pe fondul unei crize economice în anul 1977, guvernul a emis OUG nr.81/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale. A celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de această natură, suportate din fondul de salarii, care de regulă se acordă la finele anului, prin care se prevede că regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar de stat care potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului premiul anual, al 13 lea salariu sau orice alte sume de această natură suportate din fondul de salarii.
Învederează de asemenea instanței că fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie lunar din veniturile realizate, acordarea acestuia fiind condiționată de veniturile realizate,
În ceea ce privește plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anii 2009, Paști 2010 și Ziua Feroviarului 2010 a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere data la care a fost înregistrată acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, respectiv la data de 02.05.2013, solicitând să se constate că dreptul la acțiune al reclamantei în ceea ce privește capetele de cerere mai sus expuse, este stins, prin prescripție, termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii fiind împlinit anterior înregistrării acțiunii.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, motivată de faptul că pentru anii 2009-2010, la nivel de CNCF "CFR "- SA, a fost încheiat contract colectiv de muncă, iar prin actul adițional care îl prelungește până la 31.01.2011, s-a stabilit că :"pentru anul 2009, 2010 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia Sărbătorilor de P., de C. și de Ziua Feroviarului".
Arată că potrivit CCM încheiate, premierile acordate sunt asimilate unui ajutor material, fiind în fapt o sumă acordată de societate pentru completarea veniturilor nete ale salariaților. Acordarea acestui sprijin material nu este obligatorie, dovada fiind neincluderea sa ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă, el putând fi acordat numai în anumite condiții negociate de părți. Statutul acestei premieri este acela de ajutor financiar, fiind o facultate a S. CFR M. SA, în raport cu angajații săi, având caracter de obligație doar în condițiile financiar-economice stabilite de Consiliul de Administrație al societății.
Apreciază că acest motiv este de ordine publică, instanța neputând trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art. 969 Cod Civil.
În ce privește acordarea diferenței pentru prima de vacanță și indemnizația de concediu în raport de salariul minim brut de 700 lei, a solicitat respingerea arătând că prin sentința 7802/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2012, instanța a obligat pârâta S. CFR M. SA Sucursala banat –Oltenia la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale efectiv plătite și cele calculate la o valoarea a salariului de bază minim brut de 700 lei, pârâta executând sentința și calculând aceste diferențe și la sporurile aferente salariului cât și la indemnizația de concediu de odihnă și ajutorul pentru recuperarea forței de muncă pentru anul 2010.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtelor la acordarea tichetelor de masă cuvenite pentru perioada dedusă judecății, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada decembrie 2009- mai 2010, având în vedere data la care a fost înregistrată acțiunea, respectiv la data de 02.05.2013, iar pe fond a solicitat respingerea, având în vedere că, începând cu luna aprilie 2009 nu s-a mai prevăzut o alocare bugetară pentru acordarea tichetelor de masă, invocând totodată și Decizia ICCJ nr. 14/2008 a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că "alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.
Cu privire la cererea referitoare la actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală, pârâta a învederat că prin această solicitare reclamantul dorește o dublă despăgubire, ceea ce contravine principiului justei despăgubiri.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205-206 NCPC.
A depus la dosar,în copie: dovada plății primei de vacanță, extras CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, act adițional la CCM pe anii 2009/2010 al CFR M. SA, CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, HG nr.28/2010, HG nr.311/2010 și HG nr.1209/2010, cu anexele.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru toate părțile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune raportată la dispozițiile art 268 alin.1 lit c din Codul muncii, în ce privește acordarea primei de C. 2009, față de data înregistrării acțiunii, respectiv 02.05.2013, se constată împlinit termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului, chiar și calculat în raport de luna ianuarie 2010, când sunt scadente drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009.
Asupra excepției dreptului material la acțiune raportat la dispozițiile art .268 alin.1 lit c din Codul muncii în ce privește acordarea primei de P. 2010 și Ziua Feroviarului 2010, se reține că acestea, alături de celelalte drepturi salariale din luna aprilie, sunt scadente la nivelul lunii mai 2010, cuvenindu-se pentru sărbătorile ce au loc în luna aprilie 2010, iar față de aceste argumente, excepția urmează a fi respinsă.
În ce privește acordarea tichetelor de masă pe perioada decembrie 2009- mai 2010, se constată că a intervenit prescripția, față de care excepția urmează a fi admisă.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar potrivit art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13 lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
În ceea ce privește salariul suplimentar pe anul 2009 și 2010 instanța constată că acțiunea se întemeiază pe disp. art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar și art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi.
Art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi enumeră la „alte venituri” al 13-lea salariu, fără a preciza condițiile în care se acordă sau dacă este unul și același cu salariul suplimentar.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial.
Din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate precizează o condiție esențială pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
În lipsa unei dispoziții legale care să acopere ipoteza acordării drepturilor bănești stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de ramură transporturi sau grup de unități din transportul feroviar, sume care nu sunt prevăzute în actul normativ de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli și pentru care nu s-au alocat fonduri, nu se poate da eficiență convenției particulare a părților prin ignorarea legii .
Prin urmare pârâta a fost în imposibilitate financiară să constituie acest fond prev.la art.30(3)din CCM la nivel de unitate, dovada fiind în acest sens situația financiară a acesteia atestată de fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009 și 2010.
Nu se poate susține astfel că pârâta a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă în condițiile în care i-a fost impusă de legiuitor o anumită conduită financiar contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli.
În ceea ce privește plata primei/premierii de Ziua Feroviarului pe anul 2010 și a ajutorului de P. pe anul 2010 și C. 2010, se rețin următoarele:
Potrivit art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, salariații beneficiază de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., ajutor care se va stabili cel puțin la nivelul clasei I de salarizare; de acest ajutor nu vor beneficia salariații care au absentat nemotivat de la serviciu, cei care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau cei care se află în concediu fără plată cu o durată de un an.
De asemenea, pentru ziua Feroviarului, clauzele contractuale invocate de reclamantă dispun că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
Prin urmare, nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație sau de disponibilitatea financiară..
Or, Consiliul de administrație nu a aprobat plata ajutoarelor materiale respective, din cauza pierderilor financiare înregistrate, așa cum reiese din bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2010.
În ce privește acordarea diferenței dintre ajutorul pentru recuperarea forței de muncă și indemnizația de concediu pe anul 2010 în raport de salariul minim brut de 700 lei, se reține că prin sentința 7802/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2012, instanța a obligat pârâta S. CFR M. SA Sucursala banat –Oltenia la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale efectiv plătite și cele calculate la o valoarea a salariului de bază minim brut de 700 lei, iar față de recunoașterea pârâtei care a învederat că la executarea sentinței respective au fost calculate aceste diferențe și la sporurile aferente salariului cât și la indemnizația de concediu de odihnă și ajutorul pentru recuperarea forței de muncă pentru anul 2010, cererea urmează a fi respinsă, reclamanta valorificându-și acest beneficiu executând sentința nr. 7802/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2012.
Cu privire la capătul de cerere de acordare a tichetelor de masă se reține că :
Potrivit art. 78 CCM, salariații pârâtei pot beneficia de acordarea a câte unui tichet de masa/zi, în conformitate cu prevederile legale.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea tichetelor de masă rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în măsura în care asemenea cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Această măsură legislativă, ce ține de politica economică și socială a statului, nu poate fi considerată abuzivă, decât dacă se încalcă grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește, în mod expres, acordarea tichetelor de masă, aceasta reprezentând o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Instanța apreciază că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii.
În același sens, și Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr.14 din 18.02.2008, într-o speță similară, faptul că: "aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație..."
Avându-se în vedere faptul că în bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei nu este prevăzută o astfel de obligație, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaților tichetele de masă.
Instanța va respinge si capetele de cerere accesorii privind reactualizarea sumelor cu indicele de inflație si dobânda legala aferente drepturilor salariale solicitate in cuprinsul cererii, in virtutea principiului "accesorium sequitur principale".
În raport de considerentele expuse, instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Modificând practica anterioară în adoptarea acestei soluții, instanța are în vedere jurisprudența instanței de control judiciar și necesitatea unificării practicii judiciare în materie.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta CRISBĂȘANU M., cu domiciliul în C., ., nr.73, ., ., județul D., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE M. CFR M. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 38, sector 1, având CUI_, prin SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE M. BANAT OLTENIA, cu sediul în C., . A, județul D., având Cod Fiscal_.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 20.01.2014
PreședinteAsistenți JudiciariGrefier
C. ComănescuȘtefana IrizaMiliana G. MărculescuMihai Ș.
Red.Jud.C.C./As.j.Ș.I.
4 ex/30..01.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
