Acţiune în constatare. Sentința nr. 450/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 450/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 450/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 450/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar A. P.
Asistent judiciar M. V. C.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta D. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal și asistată de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța supune discuției competența de soluționare a cauzei.
Avocat D. pentru reclamantă apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă Și Asigurări Sociale este competent să soluționeze prezenta cauză.
Verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, instanța constată că este competentă atât material, cât și teritorial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat D. pentru reclamantă depune practică judiciară și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei cu martora indicată în cererea de chemare în judecată, arătând că aceasta este prezentă.
În raport de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Avocat D. pentru reclamantă estimează că dosarul se poate soluționa în 3 luni.
Instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Conform dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitate de reclamantă, prin apărător.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numita B. C., depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.10.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr. de dosar indicat mai sus, reclamant D. I. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada: 04.02._01 se încadrează în grupa a II - a de muncă conform Ordinului 50/1990 pct. 3 și anexa 2 art . 34, 49,69,79 si altele, în procent de 100% din timpul de munca
A mai solicitat obligarea pârâtei să elibereze o adeverință în acest sens.
În fapt, a arătat că pe perioada dedusă judecății a fost salariata pârâtei, având funcția de mașinist pod rulant (macaragiu) în Secția Montaj General, Fabrica Transformatoare, deservind atelierele: Împachetaj, Montaj, Bobine, Conexiuni, Expediții și Standuri de probe.
Activitatea desfășurată de către reclamantă presupunea lucrul permanent la înălțime, circa 20 m, având capacitatea de a ridica greutăți de până la 320 tone, reclamanta fiind nevoită să urce pe o scară verticală, apoi să meargă pe o grindă de 20 cm, până la platforma podului și să coboare pe o altă scară de aproximativ 2,5 metri în postul de comandă. Postul de comandă nu era închis, reclamanta inhalând toate noxele și curenții de aer care se produceau în ateliere.
Menționează că pârâta a nominalizat activitatea macaragiilor în anexa 7 T/1996, la CCM, ca loc de muncă cu condiții periculoase, iar alți colegi tot macaragii din secția S. au fost încadrați în grupa a II a (Ordinul 50 pct.3).
Activitățile desfășurate de către reclamantă presupuneau: transportarea, ridicarea și caborarea sarcinilor de la un punct de lucru la altul, având înălțimi diferite; asamblarea, montarea și echiparea transformatoarelor, cărând părțile componente cu ajutorul podului rulant.
La atelierele de montaj, reclamanta deservea activitățile de demontare - montare transformatoare, piesele fiind foarte grele, neputând fi manipulate decât cu macaraua. Aici rezultau noxe de autoclave, de la vopsire sub forma de vapori de xilen, toluen, kerosen, praf și pulberi de la polizoare, zgomot, în timpul decuvărilor și scoaterii din autoclave, toată hala se încărca de o ceață densă de aburi și vapori toxici.
La standurile de probe, transporta transformatoarele care erau de gabarit foarte mare, de ordinul sutelor de tone, se probau la tensiuni înalte de peste_ V și puteri de ordinul megawaților.
La atelierul Împachetaj, Montaj Bobine și Conexiuni, reclamanta manevra diverse componente ale transformatoarelor de la un punct la altul, efectua asamblarea transformatoarelor cu izolatori de înaltă și joasă tensiune.
În stațiile de vopsire, reclamanta manevra ansamblele și subansamblele pentru a fi vopsite. De cele mai multe ori, vopsirea de făcea cu piesa de vopsit în cârligul macaralei, în afara stației.
În aceeași gală, se suda autogen, cu plasma, în argon sau electric, se făceau operații de polizare, toate noxele: fum, praf, gaze, se ridicau în atmosferă, fiind nevoită să inhaleze noxele.
Datorită faptului că atelierele nu erau separate, noxele produse în atelier se propagau în toate celelalte. Era un fum continuu, gaze și vapori de la vopsire, praf de sticlă, etc.., care se ridicau la înălțime fiind purtate în mediul înconjurător și inhalate de către macaragii, dovadă stând bolile profesionale ale colegilor de muncă.
În aceste condiții, reclamanta afirmă că a lucrat pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru.
Reclamanta invocă și principiul nediscriminării, avut în vedere și prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, indiferent de perioadă. Solicită de asemenea ca instanța să aibă în vedere și să facă aplicarea jurisprudenței CEDO, cauza B..
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora B. C..
In drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, pct.3, Anexa 2, art. 34, 49, 69, 79 și 160, Decizia nr. 258/2004 a ÎCCJ, art. 35 CNPC și art. 1528 Cod Civil..
A depus în susținere: împuternicire avocațială, copie carte de identitate, carnet de muncă, buletin de determinări toxicologice, adeverință DSP D. privind situația bolilor profesionale, anexa 7 T la CCM, practică judiciară.
La data de 20.11.2014 parata . a depus întâmpinare prin care solicita respingerea cererii ca neîntemeiata. Arata ca încadrarea in grupele de munca s-a făcut fie direct, ca urmare a regăsirii in una dintre situațiile cuprinse in Anexele Ordinului 50/1990, fie prin asimilare. Considera ca reclamantul a lucrat in condiții normale de lucru si nu poate fi încadrata in grupa de munca.
In drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 205 C.p.c.
A depus Anexa 7 la CCM pe anul 1997, privind locurile de munca pe categorii de personal, care au beneficiat de grupe de munca si tabel cu personalul încadrat in grupele I și II de munca conform Ordinului 50/1990.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martora B. C., declarația sa fiind consemnată și depusă la dosar.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială pentru reclamant, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-le utile soluționării cauzei, pentru dovedirea situației de fapt invocată.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta D. I. a fost salariata unității pârâte în funcția de mașinist pod rulant (macaragiu) Secția Montaj General, Fabrica Transformatoare, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, din declarația martorei audiată în cauză, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare.
Din declarația martorei, fostă colegă de serviciu cu reclamanta, rezultă că aceasta, își desfășura activitatea în condiții toxice specifice atelierelor de vopsitorie, sudură, impregnare montaj, bobinaj, strungărie grea, prese. Podul rulant deservea toate aceste ateliere care erau într-o hală imensă nedelimitată pe ateliere.
De la vopsitorie se degajau vapori. Ținea piesele în cârligul macaralei, care avea cabina deschisă și toți vaporii care emanau de la vopsit erau inhalați și de reclamantă.
La sudură inhala pulberi și praf toxic, fum rezultat din sudură și polizare.
Relatează că lumina de la sudură le afecta vederea. Țineau în cârligul macaralei piesele mari la care se făceau suduri.
La prese cărau pachete cu tablă silicioasă și erau supuși zgomotului puternic.
La impregnare aduceau motoarele montate pentru a fi impregnate în niște cuve mari, lac care emana gaze toxice.
La strungărie grea erau strungurile care făceau zgomot și răspândeau pulberi de fontă.
La montaj erau gaze și fum de la suduri, lipiri, iar la standurile de probă, erau zgomote și vibrații ale motoarelor.
Întregul program de lucru se desfășura în aceste condiții.
Mai spune martora că reclamanta lucra la 20-30 m înălțime.
Art. 3 din Ordinul nr. 50/1990: "beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2"
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamantă, condițiile de la locul său de muncă, așa cum au fost descrise de reclamantă și cum au fost confirmate de martoră, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci, în grupa a II-a de muncă, conform pct.3 raportat la anexa II pct.34, 47, 69, 79 și 160 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alti colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
De asemenea nu va fi reținută susținerea pârâtei că reclamanta nu a fost încadrată în grupa a II a de muncă pe motiv că nivelul noxelor la locul său de muncă era sub nivelul maxim admis deoarece pârâta nu a făcut dovada cu acte în acest sens.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele 4.02._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1991, pct 3 și anexa II art. 34, art. 49, art. 69, art. 79 și art. 160, în procent de 100% și va obliga pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamanta D. I. (CNP -_), cu domiciliul în C., . A, ., ., în contradictoriu cu ., cu sediul în C., .. 144, Județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 4.02._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1991, pct 3 și anexa II art. 34, art. 49, art. 69, art. 79 și art. 160 în procent de 100% și obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la tribunal sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015.
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, A. P.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud. M.
4ex/9.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
