Acţiune în constatare. Sentința nr. 1103/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1103/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 1103/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1103/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul cosntituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar L. M. S. B.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul I. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat G. P., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocat P. pentru reclamant solicită îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în sensul că numele corect al reclamantului este I. C., iar nu I. C., astfel cum din eroare a menționat.
Instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Avocat P. pentru reclamant apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent să soluționeze cauza.
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă general, material și teritorial.
În raport de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Avocat P. pentru reclamant estimează durata la o zi, având în vedere faptul că probele se pot administra la acest termen.
Instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Avocat P. pentru reclamantă depune la dosarul cauzei practică judiciară.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat P. pentru reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei cu martorul indicat în cererea de chemare în judecată, pentru a dovedi condițiile efective în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în perioada dedusă judecății și timpul de lucru.
Conform dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitate de reclamant, prin apărător.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul U. C., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat P. pentru reclamant arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 07.11.2014, pe rolul Tribunalului D. – Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul I. C. în contradictoriu cu pârâta . care a solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată în perioadele 01.11.1975 – 01.06.1995, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 Anexa 2 pct. 34, 69 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În fapt, a arătat că pe perioada dedusă judecății fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă, fiind încadrat ca frezor în cadrul Diviziei Mașini Electrice Rotative.
Ca și frezor a executat operații de frezare, polizare, șlefuire și lustruire a metalelor din materiale feroase și neferoase, care se taie la freză, se șlefuiesc cu piatra abrazivă și șmilgher și se lustruiesc cu solvenți organici și soluții alcaline (whitspirt, acid clorhidric).
Tăia piese din steclotextolit, rezultând un praf toxic, din pertinax, care degaja fum și miros toxic, tăia piese izolate cu azbest, bandă de sticlă și bandă de mică, în urma acestei operațiuni rezultând fulgi de mică, sticlă, azbest.
Prin frezare, piesele se încingeau foarte puternic, iar în vederea răcirii acestora se foloseau pulberi silicogene și uleiuri emulsionabile, care produceau iritații ale pielii. Piesele care veneau la reparații erau degresate cu solvenți organici și soluții alkaline.
Ca antidot, reclamantul primea lapte.
Reclamantul afirmă că a desfășurat activitatea în temperaturi extreme, în zona de lucru ajungând și la 70 grade C.
Arată de asemenea că principiul încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă și trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Prin Ordinul 50/1190 s-a urmărit acordarea grupelor de muncă persoanelor care au lucrat efectiv în condiții grele de muncă, cu substanțe toxice și nu doar cele menționate în tabelele la nivel de unitate, evitându-se astfel o discriminare între persoanele care au fost menționate în acele tabele și cele care au lucrat în aceleași condiții, desfășurând aceeași activitate, și pe care unitatea nu i-a nominalizat în acele tabele.
Invocă principiul nediscriminării aplicat și prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Reclamantul menționează că deși a lucrat în cadrul aceleiași divizii MER din anul 1975 până în anul 2001, unitatea a înțeles să-i recunoască grupa de muncă doar pe perioada 1995-2001.
Înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și martori și orice probă utilă și pertinentă cauzei. Nominalizează ca martor pe U. C..
Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2 pct. 34 și 69,
În scop probator, depune, în copie, carte de identitate, carnet de muncă, adeverințe elibereate de către unitate prin care i s-a recunoscut grupa a II ade muncă de către unitate..
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentat de faptul că locul de muncă al reclamantului nu se încadrează în grupa a II a de muncă.
Conform art.4 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupe de muncă se putea face numai dacă nivelul noxelor existente la locurile de muncă din anexe depășea nivelul maxim admis de Normele de protecție a muncii, trebuind astfel a fi îndeplinite două condiții, respectiv, noxe peste nivelul maxim admis cumulate cu poziția din anexele 1 și 2.
Reclamantul nefiind încadrat în grupă de muncă, pârâta învederează că a virat la Casa de Pensii contribuția C.A.S la un nivel mai redus, corespunzător salariaților care nu au lucrat în grupe de muncă.
A mai susținut că nu există temei legal pentru a nominaliza sau încadra salariații în grupe de muncă ulterior abrogării Ordinului 50/1990. Apreciază pârâta că reclamantul pe perioada dedusă judecății și-a desfășurat activitatea în condiții normale de muncă și că nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 din Ordinul 50/1990, neputând fi așadar beneficiar al dreptului solicitat.
În drept pârâta a invocat art. 205 C..
A depus anexa nr.7 la CCM MER și tabel nominal cu grupa I și a II a de muncă.
Instanța a procedat la audierea martorului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului și declarația martorului, se reține că în perioada dedusă judecății acesta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de frezor în cadrul Diviziei Mașini Electrice Rotative.
Activitatea reclamantului consta în execuția de pene de steclotextolit, din pertinax, teci din samicapantă izolate cu bandă de sticlă și bandă de contracție, care se băgau la cuptor, iar reclamantul de freza la dimensiunea solicitată.
Penele din steclotextolit și pertinax se șmirgheluiau cu șmirghel, rezultând praf toxic.
Reclamantul mai efectua și degresarea penelor din metale feroase și neferoase cu emulsie și sodă caustică, cu triclor și alți solvenți.
A mai declarat martorul că reclamantul desfășura activitățile descrise mai sus pe toată perioada programului de lucru, uneori și suplimentar, în condiții de temperaturi extreme, scăzute iarna( din lipsa sistemelor de încălzire) și foarte ridicate vara ( din lipsă de ventilație), în incinta halei. A mai arătat că unitatea a recunoscut grupa de muncă, însă numai după anul 2001, că beneficiau de 3 zile concediu suplimentar, și că le-a acordat lapte ca și antidot.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul Muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului 50/1990 art. 3 anexa 2 pct. 34 ,43, 69,104 și 160, în procent de 100%.. Instanța are în vedere la pronunțarea soluției și prevederile art 3 din Ordinul 50/1990 potrivit căruia ,,Beneficiază de încadrarea în grupele I si II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr.1 ș și 2.".
În consecință, instanța va admite acțiunea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 01.11._94 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1990 Anexa 2 pct. 34, 69 în procent de 100%, urmând să respingă acțiunea pentru perioada 01.10._95, când reclamantul a fost șomer potrivit Legii 1/1991.
În temeiul art.40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată de către reclamantul I. C. (CNP -_), domiciliat C., șoseaua Popoveni nr. 146, Județul D., în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în C., .. 80, Județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 01.11.1975 – 01.10.1994, se încadrează în grupa a II-a de muncă cf. Ord. nr. 50/1990, Anexa 2 pct. 34, 69 în procent de 100% și obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, L. M. S. B.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud. CU/asist. jud. CMV
4ex/09.03.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1027/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
