Acţiune în constatare. Sentința nr. 1017/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1017/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1017/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1017/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta B. F.
și pe pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: - reclamant - asistat de avocat D. A. lipsind: - pârât - ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care .
Instanța pune în discuție competenta în conformitate cu dispoz. Ncpc.
Avocat D. A. pentru reclamant, având cuvântul, arată că Tribunalul D. este competent.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat D. A.. pentru reclamant, învederează că dosarul se poate soluționa la acest termen, solicitând încuviințarea probei cu înscrisurile depuse și proba testimoniala cu un martor, respectiv D. A..
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța în baza art. 258 noul C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimoniala cu un martor pentru dovedirea situației de fapt.
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul D. A., a cărui declaratie a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei .
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. A. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.09.2014, reclamanta B. F. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 19.02._99 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. II, pct. 34, 49, 51,69 și 160, în procent de 100 % și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei ., în perioada dedusă judecății, în meseria de lăcătuș și primitor distribuitor, în cadrul Atelierului Montaj Motoare de Curent Alternativ, Fabrica Mașini Electrice Rotative.
Învederează instanței că, în toată această perioadă, a efectuat operațiuni de montare de piese de motoare, recondiționare piese pentru reparații, polizare, găurire, filetare, ajustare, șlefuire, finisare finală, vopsire prin pensulare manuală, sudare, tăiere contururi.
Din astfel de operațiuni, se degajau noxe: pulberi, praf, șpan, vapori, radiații UV.
A precizat că în perioada 19.02._84 a lucrat ca lăcătuș montator și, pe lângă operațiunile descrise mai sus, a mai executat și lucrări de tăiere a tablelor la ghilotină, cu polizorul, bomfaierul sau flacăra oxiacetilenică, curăța și degresa piese cu tricloretilenă, gaz și solvenți, încărca piesele uzate cu sudură, după care le poliza, ajusta, finisa. După montarea accesoriilor, vopsea cu grund apoi cu vopsea, operație manuală prin pensulare.
În perioada 01.01._99 a lucrat ca primitor distribuitor la magazia de materiale inflamabile, în atelierul montaj și expediții. Aproviziona atelierul cu rășini ,diluanți, tricloretilenă, Kerosen, gaz, white spirt,vopsele, lacuri de impregnare, solvenți, chit, grunduri, sodă caustică. Aceste materiale inflamabile erau foarte toxice, existând permanent pericolul de explozie.
A desfășurat activitatea în condiții grele, cu temperaturi extreme, cu zgomot, în mediu toxic, fără ventilație, vapori de lacuri și vopseluri, vibrații mecanice și trepidații.
A mai arătat că, deși a lucrat în aceeași hală, în aceleași condiții și a efectuat aceleași operațiuni, aferente meseriei de lăcătuș ca alți colegi, unitatea le-a acordat grupa a II–a de muncă doar unora, iar altora nu, ducând la situații discriminatorii între salariați, cu toate că în Tabelul cu personalul ce se încadrează în grupele I și II de muncă întocmit de unitatea pârâtă, funcția de lăcătuș - Mașini Electrice Rotative se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe carnetul de muncă,, fișa de identificare a factorilor de risc profesional, situația bolilor profesionale din unitate, anexa 6 la CCM 2005-2006, anexa 7a M la CCM pe anul 2000, determinări de noxe la fabrica MER, practică judiciară.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că simpla solicitare a reclamantei nu este un motiv pentru acordarea automată a grupelor de muncă, ci este necesar să se parcurgă procedura prevăzută de actul normativ invocat .
Apreciază că, pentru a beneficia de încadrare în grupă de muncă, personalul trebuia să îndeplinească următoarele condiții: să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II la Ordinul 50/1990, să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din Electroputere încadrat în grupe de muncă,(art.3 din Ordin) să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele ,ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete(art.6 din ordin) .
Nefiind îndeplinite aceste condiții, conducerea unității și a Sindicatului Liber Electroputere, nu a nominalizat locul de muncă al reclamantei și această meserie ca putând fi încadrate în grupa a II a de muncă .
Reclamanta nefiind încadrată în grupă de muncă, nu s-au virat la Casa de Pensii contribuțiile CAS majorate corespunzător, așa cum cere legislația începând cu 1992.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În scop probator pârâta a atașat la întâmpinare în copie Anexa nr. 7M la CCM pe anul 1997.
La solicitarea reclamantei, a fost încuviințată proba cu un martor pentru a se dovedi activitățile desfășurate și condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul D. A., în ședința publică din 26.02.2015, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte S.C. ELECTROPUTERE S.A. C., lucrând în perioada 19.02._84 ca lăcătuș montator, iar în perioada 01.01._99 ca primitor distribuitor, în cadrul Fabricii Mașini Electrice Rotative, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și din cuprinsul întâmpinării.
Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că acesta, împreună cu reclamanta, au lucrat în perioada de timp specificată în aceleași condiții și loc de muncă, având aceeași meserie de lăcătuș, martorul obținând recunoașterea definitivă a faptului că a prestat o activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, prin hotărâre judecătorească.
Martorul, coleg de serviciu în aceeași meserie de lăcătuș în cadrul aceleeași secții( Mașini Electrice Rotative ) a unității pârâte, a arătat că reclamanta a efectuat zilnic, pe toată perioada de lucru, operațiuni de montare, demontare a motoarelor electrice, polizare a carcaselor motoarelor, șlefuire a pieselor, degresare a pieselor componente cu diferiți solvenți puternici (tricloretilenă, triclor, diluant ).După aceste operațiuni, urma vopsirea componentelor cu grund, apoi cu vopsea .
Începând cu anul 1994 ,reclamanta a lucrat ca primitor distribuitor, în același atelier, activitate ce presupunea manipularea vopselurilor, diluanților, acetonei, triclorului, materiale ce erau livrate în cantități mari, reclamanta mutându-le și distribuindu-le în recipiente mai mici la locurile de muncă.
După ce distribuia materialele reclamanta, deși era încadrată ca primitor distribuitor, relua activitatea de lăcătuș descrisă mai sus.
În imediata apropiere a locului de muncă al reclamantei se afla atelierul de impregnare cu lacuri și vopseluri, pe care reclamanta îl aproviziona, apoi standul de probe ,de unde provenea un zgomot foarte mare.
Reclamanta a efectuat aceste operațiuni pe parcursul întregului program de lucru de 8 ore și chiar suplimentar, lucrând in condiții grele cu zgomot puternic, pericol de explozie sau foc.
Pârâta nu a încadrat activitatea desfășurată de reclamantă pe perioada dedusă judecății în grupa a II- a de muncă în mod nejustificat, iar faptul că Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat prin art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, începând cu data la care această lege a intrat în vigoare, 01.04.2001, nu conduce la o altă concluzie în privința cererilor vizând o perioadă de timp anterioară datei indicate, actul normativ producând efecte juridice în intervalul de timp vizat.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamantă, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acesteia se încadrează în ipotezele descrise la pct. 34,69 și 160 din Anexa II a Ordinului 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamantă în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru și chiar suplimentar iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegi ai reclamantei, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, având aceeași meserie și efectuând aceleași operațiuni, au obținut recunoașterea grupei de muncă de către unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu unitatea pârâtă din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța retine astfel, că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerile pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de o comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept.
Din mențiunile carnetului de muncă al reclamantei, coroborate cu declarația martorului, rezultă funcțiile, activitățile și condițiile de muncă ale reclamantei, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 34,69 și 160.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea, va constata că activitatea desfășurată de reclamantă pentru pârâtă în perioada 19.02._99 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. II, pct. 34,69 și 160, în procent de 100 % și va obliga pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens, în conformitate cu disp. art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta B. F. ,având CNP_ ,cu domiciliul în mun. C., ..19, ..1, . în contradictoriu cu pârâtul S.C. ELECTROPUTERE S.A. cu sediul în mun. C., .. 80.
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul pârâtei în perioada 19.02._99 se încadrează în grupa a II-a în procent de 100% conform Ordinului 50/1990, Anexa II pct. 34, 69 ,160 .
Obligă pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2015 .
PREȘEDINTE,
G. S.
Asistent judiciar, C. D.
Asistent judiciar, A. V.
Grefier, E. C.
Red.Jud.GS /As.jud.C.D.
11.03.2015/ 4 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1027/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
