Acţiune în constatare. Sentința nr. 1113/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1113/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 1113/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1113/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar I. G.
Asistent judiciar G. A. D.
Grefier M. C. U.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulata de reclamanta C. V. in contradictoriu cu parata ., având ca obiect acțiune în constatare, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocat D. pentru reclamant depune practica judiciara.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numita A. G., depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 09.07.2014 pe rolul Tribunalului D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta C. V. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să constate și să oblige pârâta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada 08.09._94 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.98. pct.51, pct.69, pct 211 și pct.160 precum și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței in acest sens, conform art. 40, alin. 2 din Codul Muncii.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în perioada 08.09._10 și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei având meseria de electrician, fabrica Locomotive Disel și Electrice, atelierul Montaj General, unde a desfășurat operațiuni la care folosea materiale de risc foarte ridicat cum ar fi:vata de sticlă, azbest, tricloretilenă, fosfat trisodic, whittespirit, solvenți organici și uleiuri minerale, soda caustică, vaselina, praf de la polizoarele și instalațiile de șlefuit. A mai arătat reclamanta că manipula piese grele în condiții defavorabile de muncă, poziții de lucru incomode ore în șir. Se produceau noxe cum ar fi: gaze, pulberi, fum, vapori, zgomot, frig,, căldură excesivă.
În toată această perioadă și-a desfășurat activitatea în zgomot, frig și la temperaturi extrem de ridicate vara
Reclamanta arata ca a fost încadrată in grupa a II-a de muncă de către parata, in perioada 01.06.1994 – 31.03.2001, conform adeverinței nr. 6012/16.12.2011, dar nu si pentru restul perioadei, deși a lucrat in același loc de muncă și in aceleași condiții pe toata perioada cat a fost salariata acesteia.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.51, pct.69, pct.98, pct 211 și pct.160., art. 35 C.p.c., art. 1528 Cod civil, Decizia nr. 87/1999 a Cutții Constituționale, Decizia nr. 258/2004 a ICCJ.
În susținerea cererii a depus în copie: CI, carnet de muncă, adeverinta de la DSP D. privind situația bolilor profesionale, anexa 7 la CCM 2000/2001, practică judiciară.
Pentru termenul din data de 11.11.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut că, în conformitate cu dispozițiilor Ordinului 50/1990 simpla solicitare a reclamantei nu este un motiv pentru acordarea automată a grupelor de muncă, ci este necesar să se parcurgă procedura prevăzută de actul normativ invocat
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât locul de muncă al reclamantei nu a fost încadrat în grupa a II a de muncă deoarece fabrica LDE a avut ca obiect de activitate fabricarea materialului rulant, și nu reparația acestuia.
A anexat în copie: tabel cu personalul încadrat în grupele I și II pe locuri de muncă, anexa 7 la CCM pe anul 1992, situația locurilor de munca pe categorii de personal care beneficiază de grupa I si a II-a de munca.
În cauză instanța a încuviințat proba testimonială, fiind audiat martorul A. G., a cărei declarație se află la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte . în perioada 08.09._10 având meseria de electrician, fabrica Locomotive Disel și Electrice, atelierul Montaj General așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Reclamanta a solicitat să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în perioada 08.09._94 în procent de 100% din programul de lucru, conform Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.98. pct.51, pct.69, pct 211 și pct.160 precum și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței in acest sens, conform art. 40, alin. 2 din Codul Muncii.
Pentru perioada dedusă judecății, din declarația martorei A. G. rezultă că reclamanta a avut funcția de electrician, activitate ce presupunea decopertarea locomotivei si recuperarea tuturor elementelor electrice. Toate aparatele si cablajele erau curățate cu diferiți solvenți: diluanți, motorină, triclor, fosfat. In locomotivă, fiecare salariat lucra pe porțiunea sa, in aglomerație si multe gaze.
Tot din declarația martorei, care a fost colegă de muncă cu reclamanta, având aceeași meserie și în cadrul aceluiași atelier, reiese faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru, in condiții de căldura excesiva vara si foarte frig iarna.
De altfel, reclamantei, așa cum reiese din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei, pct. 34, i-a fost recunoscută grupa de muncă de către unitatea pârâtă o perioadă 01.06.1994 – 31.03.2001.
Astfel, instanța va avea in vedere că reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul aceluiași loc de muncă încă de la angajare, astfel că nu este posibil ca pentru o perioadă de timp să i se recunoască faptul că a lucrat la locul de muncă prevăzut la pct. 103 Anexa II Ordinul 125/1990, iar anterior, acest loc să nu se încadreze in anexa sus menționată.
Din probele administrate rezultă că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Instanța constata ca din declarația martorului, coroborate cu actele depuse la dosar, rezulta ca reclamanta in perioada in care a făcut activitatea de reparații la locomotive, a desfășurat operațiunile prev de Ord 50/1990 anexa II pct 211, adică participa prin activitatea sa la ,,Repararea, revizia, întreținerea si rodajul locomotivelor".
Reclamanta a fost a desfășurat operațiuni de ,, degresare chimica cu solventi organici sau substanțe alcaline.", prevăzute de pct. 69 Ord 50/1990 anexa II, si de ,, utilizarea vatei de sticla la izolații ", prevăzute de pct. 98 Ord 50/1990 anexa II, pe fondul unor ,,condiții exterioare de munca nocive, grele si periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, in mediu cu pulberi de sticla, azbest", prev. de pct.160 Ord 50/1990 anexa II.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamantă, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acesteia se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct 47, 49, 211 si 160 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantei nu a fost nominalizat în anexa 5 la contractul colectiv de muncă din anul 1992 nu prezintă relevanță, întrucât Ord. nr. 50/1990 invocat de acesta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea, va constata că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele 08.09._94 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.98. pct.51, pct.69, pct 211 și pct.160 în procent de 100% din programul de lucru, precum și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței in acest sens, conform art. 40, alin. 2 din Codul Muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulata de reclamanta C. V., CNP_, cu domiciliul in C., Bld. Oltenia, nr. 66, ., ., jud. D. in contradictoriu cu parata ., cu sediul in C., .. 80, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamanta pentru pârâta în perioada 08.09._94 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 coroborat cu anexa 2 art 51,69,98, 160 si 211 în procent de 100 %.din timpul de munca.
Obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 martie 2015.
PREȘEDINTE,
M. N.
Asistent judiciar, I. G.
Asistent judiciar, G. A. D.
Grefier, M. C. U.
Red.jud.M.N./as.G.A.D./4 ex./11.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
