Acţiune în constatare. Sentința nr. 4937/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4937/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 4937/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4937/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul D. S. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocat D. pentru reclamant depune la dosar împuternicire avocațială.
Fiind primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța supune discuției competența de soluționare a cauzei.
Avocat D. pentru reclamant apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere domiciliul și obiectul cauzei.
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă general, material și teritorial.
Avocat D. pentru reclamant depune la dosarul cauzei procesul-verbal de predare-primire a carnetului de muncă, din care rezultă că a fost predat la data de 17.07.2012, precum și practică judiciară.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat D. pentru reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei cu un martor în persoana numitului D. N., pe care solicită instanței să îl audieze, întrucât este prezent la acest termen.
Considerând utile, concludente și pertinente soluționării cauzei proba cu înscrisurile și proba testimonială, solicitate de reclamantă, prin apărător, instanța le va încuviința, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale, sub prestare de jurământ, cu numitul D. N., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2015, reclamantul D. S. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată in meseria de lăcătuș în perioada 14.10.1976 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a II-a de munca în procent de 100 %, se încadrează în grupa a II-a de muncă in procent de 100 %.conform Ordinului 50/1990.republicat,pct.3 coroborat cu Anexa 2 pct. 34,41,45,69,160 si 211 și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens,conform art.40 al.2 litera h din Codul Muncii.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 14.10.1976 – 31.03.2001, a fost angajatul paratei ., desfășurând activitatea de lăcătuș întretinere si reparatii la Secția Mecanicul Sef, ulterior R.M.U., conform înregistrârilor efectuate în carnetul de muncă . Nr._, desfăsurând operatii cu risc ridicat, utilizând materiale toxice si cancerigene pe baza de pânză de sticlă, azbest, tricloretilenă, solventi organici si solutii alcaline, sodă caustică, fosfat trisodic, uleiuri de ungere, vaseline, precum si lucrări de intrrventii, întretinere si reparații la macarale(poduri rulante), în camerele de comandă. Întreaga activitate desfășurând-o in condiții nefavorabile, în procent de 100%, din programul de lucru (8 ore/zi din 8), neexistând nici ventilație si nici aspirație.
Reclamantul a mai arătat că desi a lucrat în același loc de muncă, desfăsurând aceeasi activitate, având aceeasi meserie, pârâta l-a încadrat în grupa a II-a de munca limitativ, adică numai în perioada 14.10.1976 – 01.07.1999 în procent de 80%, conform mentiunilor din carnetul de muncă poz.86, iar în restul perioadei nu.
A menționat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă.
Îi drept a invocat prevederile Ordinului 50/1990 anexa II pct.34,41,45,69,160 si 211
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe cartea de identitate, carnetul de muncă, fisa risc profesional, tabelul nr.1 cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă și Aneexa nr.7 E la CCM pe anul 1992 si practică judiciară.
La data de 20.05.2013 pârâta a formulat întâmpinare , arătând ca reclamantul si-a desfășurat activitatea . munca de lăcătuș întretinere si reparatii la Secția Mecanicul Sef, ulterior R.M.U., în perioada 14.10.1976 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a II-a de munca
Mai arata ca, reclamantului i-a fost mentionată în carnetul de muncă (poz.86) din care reiese ca pentru perioada 14.10.1976 – 01.07.1999,când a desfășurat activitatea de lăcătuș, a fost încadrat in grupa a II-a de munca in procent de 80 %.
În dovedire, pârâta a anexat înscrisuri privind locurile de muncă și personalul încadrat în grupele I și a II a de muncă.
La solicitarea reclamantului a fost încuviințată și proba cu un martor pentru a se dovedi condițiile de la locul de muncă și procentul din timpul de muncă în care a lucrat în condiții nocive, fiind audiat martorul D. N. în ședința publică din 05.10.2015, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
La termenul din data de 05.10.2015 avocat D. pentru reclamant depune la dosarul cauzei procesul-verbal de predare-primire a carnetului de muncă, din care rezultă că a fost predat la data de 17.07.2012, precum și practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte . in perioada deduă judecații respectiv 14.10.1976 – 31.03.2001, în functia de lăcătuș întretinere si reparatii la Secția Mecanicul Sef, ulterior R.M.U., așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat in cadrul Secția Mecanicul Sef, ulterior R.M.U., conform înregistrârilor efectuate în carnetul de muncă . Nr._, desfăsurând operatii cu risc ridicat, utilizând materiale toxice si cancerigene pe baza de pânză de sticlă, azbest, tricloretilenă, solventi organici si solutii alcaline, sodă caustică, fosfat trisodic, uleiuri de ungere, vaseline, precum si lucrări de intrrventii, întretinere si reparații la macarale(poduri rulante), în camerele de comandă, loc de munca ce, . încadrat in grupa a II-a de munca de către unitate, conform ,mentiunilor din carnetul de muncă al reclamantului (poz.86).
Observând declarația martorului audiat în cauză, reclamantul executa lucrari de taiere si polizare cu flexul, munca fiind prestată in conditii grele cu praf, întregul program de lucru fiind desfășurat in aceste conditii, indiferent de tura, pana la terminarea lucrarii repartizate, spatiul in care lucra reclamantul nefiind delimitat.
Tot din declaratia martorului rezulta faptul ca unitatea parata nu a luat masuri pentru a imbunatati conditiile de munca, ba chiar, in timp, s-au degradat.
Unitatea parata a incadrat in grupa a II-a de munca, in procent de 100 % o parte din angajatii care lucrau in acelasi loc de munca cu reclamantul iar acestuia i-a recunoscut grupa a II-a de muncă pentru munca prestată ca lăcătuș în perioada 14.10.1976 – 01.07.1998, dar în procent de 80% conform Anexei II pct.34 și 45.
Se are în vedere că principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 135/15.02.1995 a ÎCCJ din care rezultă că este atributul instantei de judecata să stabilească împrejurarea daca perioadele solicitate se încadrează în grupa de muncă solicitată.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că parata a acordat grupa a II-a de munca altor colegi ai reclamantului, care au lucrat în aceeasi funcție, în aceleași loc de muncă și în aceleași condiții ca și acesta.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele expuse mai sus, coroborate cu atitudinea procesuală a pârâtei care, potrivit motivelor din întâmpinare, a lăsat la aprecierea instanței încadrarea reclamantului în grupa II a de muncă în procent de 100%, necomunicând nici răspuns la adresa instanței privind criteriile de stabilire a procentelor de încadrare în grupe de muncă iar pârâta nu a făcut nici dovada contrară, că peste procentele recunoscute de ea de 80%, reclamantul ar fi desfășurat activitate într-un loc fără noxe, și având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, ca lăcătuș, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia din perioadele reclamate în cauză se încadrează, în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei II, pct. 34 si 45, din Ordinul nr. 50/1990, în procent de 100%.
Mai mult, chiar dacă activitatea proprie ar fi presupus încadrarea în condiții grele de muncă, într-un procent mai mic, faptul că reclamantul a fost nevoit să stea în mediu cu noxe ridicate pe toată durata programului de lucru, așa cum rezultă din declarația martorului, specifice locului de muncă respectiv și activităților desfășurate și de ceilalți salariați, îl îndreptățește pe acesta să beneficieze de grupă de muncă în procent de 100%, pentru activitatea exercitată în perioadele deduse judecății.
Având în vedere considerentele sus-expuse, instanța va admite acțiunea reclamantului completată și va constata ca în perioada 14.10.1976 – 31.03.2001 reclamantul a desfăsurat activitate în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform pct. 34,41,45,69,160 si 211 din Anexa II la Ordinul nr.50/1990, cu obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens, în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din Codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulata de reclamantul D. S., avand CNP_, domiciliat in localitatea C., ., .. 1, . in contradictoriu cu parata ., CUI_, Cod fiscal RO6312800, cu sediul in C., .. 80, judetul D..
Constată că activitatea desfăsurată de reclamant în perioada 14.10.1976 – 31.03.2001 în cadrul unitatii pârâte se încarează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.34,41,45,69,160 si 211 din Anexa II la Ordinul nr.50/1990, coroborat cu art 3 din acelasi act normativ.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Instanta la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac este Tribunalul D., sub sanctiunea nulitătii
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, C. S.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud M.A.C./ As.jud C.S/
4 ex./12.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5895/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 6297/2015.... → |
|---|
