Acţiune în constatare. Sentința nr. 4914/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4914/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 4914/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4914/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul N. N. în contradictoriu cu pârâții I. D., M.A.I. - DIRECȚIA GENERALĂ MANAGEMENT LOGISTIC ȘI ADMINISTRATIV - INSPECȚIA MUNCII și I. - DIRECȚIA MANAGEMENT RESURSE UMANE, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat I. P., lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Fiind primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța supune discuției competența de soluționare a cauzei.
Avocat P. pentru reclamant apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, instanța constată că este competentă general, material și teritorial.
Instanța supune discuției excepțiile invocate prin întâmpinare, și anume excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Management Resurse Umane – Inspecția Muncii, excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a Direcției Generale Management Resurse Umane, excepția prematurității acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Avocat P. pentru reclamant solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune. Depune la dosarul cauzei fișa postului pentru perioada 2006 – 2014. Pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Management Resurse Umane – Inspecția Muncii, pe excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a Direcției Generale Management Resurse Umane și pe excepția prematurității acțiunii, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare.
La interpelarea instanței, reclamantul arată că a primit copia carnetului de muncă de la I. D. de 5-6 ani.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2015, reclamantul N. N. a chemat în judecată pe pârâtii I. D., M.A.I. - DIRECȚIA GENERALĂ MANAGEMENT LOGISTIC ȘI ADMINISTRATIV - INSPECȚIA MUNCII și I. - DIRECȚIA MANAGEMENT RESURSE UMANE, solicitând să se constate că în perioada 01.02.1989 – 31.03.2001 a desfășurat activitate în cadrul pârâtei, în locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr.50/1990 anexa 2, pct. 48, 69 și 184 și pentru perioadele 01.04.2001 – 24.02.2003, 26.02.2006 – 08.10.2006 si 02.01.2007 si până în prezemt să, încadreze activitatea desfăsurată de acesta în conditii speciale să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest, potrivit dispoz.art.40 al.2 lit.h C Muncii.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada dedusă judecății a fost angajatul pârâtei, desfășurând activitate in cadrul Atelierului de Reparatii Auto în cadrul I. D., în functia de electrician auto în condiții deosebite de muncă.
Arată că în calitate de electrician auto, a efectuat toată perioada operațiuni de reparat electromotoare, alternatoare, radoatoare si instalatii electrice . Aceste operatiuni presupun lucrări de spălare a pieselor cu produse petroliere, lucrări de încărcare a bateriilor auto cu acid sulfuric, apă distilată si lucrări de lipire cu flacără deschisă si aparat cu arc electric si creion de cărbune unde folosea substante toxice precum;plumb, cositor, țipirig, apă tare, etc.
Reclamantul a arătat că, în perioada 26.02.2003 – 25.02.2006 si 09.10.2006 – 01.01.2007 i-a fost recunoscută activitatea desfăsurată în conditii deosebite de muncă..
În dovedirea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor.
A depus la dosar în copie, un set de înscrisuri: copie a cartii de identitate, adresa nr._/08.09.2014, contractul individual de muncă nr._/01.02.1989, o . acte aditionale la acest contract.copie a carnetului de muncă, practică judiciară.
La dosar, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne- Directia Generală Management Resurse Umane a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Totodată pârâta a invocat si o . exceptii; exceptia lipsei calitătii procesuale pasive, exceptia lipsei capacitătii de exercitiu a drepturilor procedurale, lipsa calitătii competentei materiale si teritoriale a instantei de judecată, exceptia prematuritătii actiunii a Directia Generală Management Resurse Umane. Pârâta a sepus si un set de înscrisuri:avizul nr._/25.02.2003v si avizul nr._ /09.10.2006
La data de 23.03.2015 pârâtul I. D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca fiind neântemeiată. A depus si un set de acte:avizul nr._/25.02.2003 cu propunerile de încadrare în grupe de muncă, avitul nr._/09.10.2006,adresa nr._/12.01.2007, buletin de expertizare nr. 165/28.12.2006, adresa nr.302/_/13.11.2006, adresa nr._/24.04.2007, adresa nr._/06.04.2007 si copie a carnetului de muncă.
A solicitat judecarea în lipsă în temeiul art 223 alin 3 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă.
La termenul din data de 05.10.2015 reclamantul a mai depus un set de actefissa postuluinpentru anii 2006 – 2014. .
Instanta pune în discuției excepțiile invocate prin întâmpinare, și anume excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Management Resurse Umane – Inspecția Muncii, excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a Direcției Generale Management Resurse Umane, excepția prematurității acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, Exceptii pe care instanta va urma să le respingă.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 Cod de procedură civilă, excepția prescripției invocată de instanță, din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă și a desfășurat în perioada din litigiu, activitate în functia de electrician auto, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și susținerilor pârâtei din întâmpinare.
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul muncii, republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 2 din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe sa curgă de la data nașterii dreptului.
În speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată a cunoscut sau putea cunoaște refuzul angajatorului de a-i acorda grupa de muncă și anume momentul încetării activității sale în cadrul unității respective, când - conform legii – angajatorul avea obligația de a-i înmâna carnetul de muncă, cu toate mențiunile asupra activității sale, completate la zi .
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976 "Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea in munca, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntrerupta în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifara de încadrare și alte drepturi ce se includ in aceasta", iar potrivit art. 4 alin.1 și 2, carnetul se păstrează de unitate atât timp cât titularul este încadrat în muncă, acesta având dreptul să verifice exactitatea tuturor datelor înscrise în carnet, la încetarea activității sale, carnetul de muncă înmânându-i-se, completat cu toate înscrierile la zi.
Reclamantului i-au încetat raporturile de muncă cu societatea pârâtă la data de 01.01.2011, conform mențiunilor din carnetul de muncă de la poz.nr.114, dată când i s-a predat totodată și carnetul de muncă, după cum rezultă și din declaratia dată în fata instantei de către reclamant, prin care învederează instanta ca ar fi primit carnetul de umncă acum 5- 6 ani., astfel că, începând cu data de 02.01.2011, reclamantul avea la dispoziție un termen de 3 ani pentru a face demersurile necesare împotriva refuzului angajatorului de a-i recunoaște grupa de muncă.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus, respectiv de 02.01.2011, se constată că acțiunea reclamantului este introdusă cu depășirea termenului legal de 3 ani, fiind promovată la data de 19.02.2015, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite, respingând acțiunea formulată ca fiind prescrisă.
Cererea subsidiară privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantului în grupă de muncă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiunea formulată de reclamantul N. N. ,având CNP_, domiciliat în C., ., nr.49A, ., în contradictoriu cu pârâtii I. D. cu sediul în C. ,., Jud D.; M.A.I. - DIRECȚIA GENERALĂ MANAGEMENT LOGISTIC ȘI ADMINISTRATIV - INSPECȚIA MUNCII, cu sediul în Bucuresti, Piața Revolutiei, nr 1 A, sector 1 și I. - DIRECȚIA MANAGEMENT RESURSE UMANE cu sediul în Bucuresti, ..6, sector 5 și în consecință respinge acțiunea, ca fiind prescrisă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D., sub sanctiunea nulitătii.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, C. S.
Grefier, L. R. M.
Red.As.jud.C.S./Jud.M.A.C./
4ex/22.10.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4641/2015.... → |
|---|
