Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4641/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4641/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 4641/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 4641/2015
Ședința publică de la 28 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamanta S.C. T. C. SRL (fostă R.A. Termoficare C.) și pe pârât T. F., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic J. S. pentru administratorul judiciar Siomax S.P.R.L. al societății reclamante, iar pârâta prin avocat G. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă, raportat la art. 269 Codul Muncii, apreciază că este competentă general, material și teritorial de a soluționa prezenta cauză.
Reprezentantul administratorului judiciar Siomax S.P.R.L. depune la dosar delegație de reprezentare, note de ședință și întâmpinare la cererea de intervenție accesorie formulată de S. E. Termică C..
Avocatul pârâtei depune la dosar împuternicire avocațială și o cerere de intervenție în interesul părții pe care o reprezintă, formulată de S. E. Termică C., în 2 ex., iar unul se comunică reprezentantului administratorului judiciar, precum și un borderou cu rețineri.
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de S. E. Termică C..
Avocatul pârâtei solicită admiterea, în principiu, a cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de S. E. Termică C., precum și conceptarea acestuia în calitate de intervenient accesoriu în cauză.
Reprezentantul administratorului judiciar Siomax S.P.R.L. lasă la aprecierea instanței admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie, nesolicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea acesteia, întrucât a depus întâmpinare la dosar.
Instanța admite în principiu, conf. art. 64 c.p.c. cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de S. E. Termică C..
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei și fondului cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de S. E. Termică C..
Reprezentantul administratorului judiciar Siomax S.P.R.L. solicită admiterea acțiunii și lasă la aprecierea instanței admiterea pe fond a cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de S. E. Termică C..
Avocatul pârâtei solicită respingerea acțiunii reclamantei și admiterea pe fond a cererii de intervenție accesorie formulată de S. E. Termică C..
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2015 la Tribunalul D., sub nr.de mai sus reclamanta . C.(fostă RA Termoficare C.) a solicitat instanței să dispună obligarea paratei T. F. la restituirea sumei de 1858 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că parata are calitatea de salariată a societății, fiind încadrată cu contract individual de muncă nr.2339/2012, în funcția de fochist.
Reclamanta a precizat ca în anul 2012 salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform negocierii Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2012.
A susținut reclamanta că aceasta majorare a fost încasată necuvenit întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificată în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011.
Conducerea societății a stabilit recuperarea integrală a prejudiciului constatat prin actul de control, de la salariatii societății și a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, susținând ca, în speța dedusa judecații, pârâtul a încasat în anul 2012 suma solicitată de 1858 lei, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare.
Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În scop probator au fost depuse înscrisuri: carte de identitate/buletin al paratei, contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotararea 154/2012 a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anul 2011 si pentru anul 2012, sent. civ. 997/2014 a Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curtii de Conturi D..
La dosar, reclamanta a depus la dosar prin serviciul arhivă date privind modul de calcul prin care s-a ajuns la suma de 1858 lei(suma datorată), în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi prin Decizia nr.26/01.04.2013 referitoare la stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea sumei de 1.808.056 lei reprezentând cheltuieli salariale acordate în anul 2012 cu încălcarea art.45 lit.a din Legea nr.293/2011.
S-a învederat că fondul de salarii total brut + tichetele de masă, realizat în anul 2012 a fost în sumă de 20.396.026 lei (salarii brute total salariați în sumă de 18.555.922 lei + tichete de masă total salariați în sumă de 1.840.104 lei, că suma cu care s-a depășit fondul de salarii în anul 2012 față de anul 2011 a fost de 1.331.133 lei, că s-a făcut un raport procentual între valoarea depășirii salariilor + tichete de masă din anul 2012 față de anul 2011 (1.331.133 lei) și suma salariilor brute + tichete de masă pe anul 2012 (20.396.026 lei), rezultând un procent de 6,5265% (1.331.133: 20.396.026 x 100 = 6,5265%) și că acest procent a fost aplicat la salariul brut pentru anul 2012 în sumă de 27.829 lei al salariatei, rezultând suma de 1858 lei, ca sumă necuvenită urmare majorării salariale 27.829 x 6,5265%=1.816 lei.
S-a anexat în copie Decizia nr.26/2013 a Curții de Conturi D..
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii .
Un prim argument l-a constituit invocarea dispozițiilor Legii nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. A considerat pârâta că sumele a căror restituire se solicită intră sub incidenta acestor prevederi, salariații fiind astfel exonerați de obligația de restituire a sumelor.
In continuare, s-a arătat că Decizia nr. 26/01.04.2013 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi D. nu este opozabilă pârâtului și nu poate avea vreun efect în relația angajator-salariat.
De asemenea, s-a susținut că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, această apărare vizând temeiul de drept al acțiunii reclamantei.
Sub acest aspect, s-a arătat că sumele a căror restituire se solicită au fost plătite cu titlul de drepturi salariale, plata nefiind facută de reclamantă din eroare sau nejustificat, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
In ceea ce privește temeinicia acțiunii, pârâta a arătat că sumele solicitate nu sunt certe, lichide și exigibile, neputându-se stabili proveniența acestora, modul de calcul detaliat care a condus la stabilirea lor, actele care au stat la baza stabilirii debitului, cât reprezintă c/valoarea salariului în bani, pretins încasat necuvenit și cât c/valoarea bonurilor de masă, cum s-a calculat și stabilit prejudiciul pentru fiecare salariat.
In final, pârâta a arătat că nu poate fi restituită c/valoarea tichetelor de masă întrucât aceasta este deductibilă la calculul impozitului pe profit și nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial potrivit art. 8 din legea 142/1998.
Reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, solicită respingerea apărărilor și argumentelor pârâtului invocate prin întâmpinare, apreciind că salariatul este obligat să restituie suma încasată în plus, obligație care subzistă chiar dacă nu i se poate reține o culpă în privința modului în care a fost stabilit salariul său.
De asemenea, apreciază că și tichetele de masă sunt considerate venituri din salarii începând cu data de 1 iulie 2010, contravaloarea lor incluzându-se în venitul brut lunar obținut, și, astfel, influențând suma încasată de persoana îndreptățită
La termenul din 28.09.2015, s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei de către S. E. Termică C., prin care solicită respingerea acțiunii și admiterea cererii de intervenție.
În fapt, se arată că pârâta este membru al sindicatului intervenient, în cauza de față fiind incidente dispozițiile legii nr. 124/2014, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice, pârâta intrând în sfera persoanelor exonerate de la plata sumelor pe care trebuie să le restituie ca o consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, sumele pretinse de reclamantă nefiind încasate necuvenit, ci cu titlu de drepturi salariale cuvenite în temeiul contractului individual de muncă și al contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, semnat la data de 10.02.2010.
Având în vedere că aceste contracte de muncă nu au fost contestate, ele au produs efectele specifice, fiind inadmisibilă solicitarea reclamantei de restituire a acestor sume.
Cu privire la modul de calcul prezentat de reclamantă, arată că se impunea prezentarea unei situații detaliate cu numărul total al personalului angajat în cursul anului 2012 și veniturilor brute însumate ale acestor persoane, iar suma astfel obținută să fie scăzută din totalul cheltuielilor cu personalul.
În ce privește suma constând în majorările salariale, trebuie avută în vedere că acestea nu au fost făcute în mod egal pentru fiecare salariat, ci coeficienții minimi de ierarhizare au fost majorați în funcție de pregătirea profesională a fiecărui salariat, pe categorii de personal, deci creșterile salariale nu au fost egale pentru toți salariații, ci trebuie analizate de la caz la caz, în funcție de categoria de personal din care face parte pârâtul și nu în mod global, aplicând un coeficient unic.
Arată că în ceea ce privește modul de calcul se identifică perioade distincte și anume între 01.01.2012 și data intrării în vigoare a CCM din februarie 2012, când nu au fost creșteri salariale, perioada octombrie 2012, momentul semnării de către pârâtă a CIM și 31.12.2014, așa încât se poate lua în calcul ideea majorării salariale doar în perioada cuprinsă între februarie 2012 - octombrie 2012, nu și perioadele 01.01._12, când acest contract nu a produs efecte.
De asemenea, reclamanta face referire la sume brute și nu nete, iar pe de altă parte, în raport de momentul la care au fost plătite sumele și momentul introducerii acțiunii, s-a împlinit termenul de prescripție prev. de art. 268 alin.1 lit.d din codul muncii, fiind și prematur introdusă, dat fiind că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația stabilită la pct.2 din decizia Curții de Conturi.
S-a mai depus la dosar sentința civilă nr.43/19.12.2013 a Judecătoriei C. și borderou de rețineri cotizatie de sindicat
În aceeași ședință de judecată, reclamanta, prin administratorul judiciar SIOMAX SPRL a depus întâmpinare la cererea de intervenție, susținând că sunt incidente dispoz. art. 256 alin.1 din codul muncii, existând obligația de restituire ce are la bază plata lucrului nedatorat, respectiv îmbogățirea fără justă cauză, fără a exista vinovăția salariatului, ce este astfel obligat la restituirea sumelor încasate necuvenit.
Decizia Curții de Conturi are caracter obligatoriu și pentru salariat întrucât vizează recuperarea unui prejudiciu da natură salarială, nefiind aplicabile dispoz. legii nr. 124/2014, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice, în condițiile în care personalul foste Regii Autonome de Termoficare C. a fost plătit din fonduri proprii, conform autonomiei financiare și nu din fonduri bugetare, așa cum este stipulat în legea incidentă.
Art. 48.2, teza ultimă din CCM încheiat la data de 10.02.2012 pentru anul 2012 prevede că În cazul depășirii fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, părțile convin să se reducă salariul la toți angajații cu un procent care să asigure încadrarea în acest fond, fiind incidente și disp. art.31 din același contract.
Administratorul judiciar al societății reclamante a mai depus la dosar note de ședință, sentința nr. 363/18.03.2015, certificat constatator eliberat de ORC D..
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Pârâta este angajată a societății reclamante, beneficiind în anul 2012 de un salariu de bază brut stabilit în baza contractului de muncă și a dispozițiilor contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul respectiv, prin acesta din urmă fiind negociată majorarea coeficienților de ierarhizare, astfel cum sunt menționați la art. 47.1 .
În ceea ce privește apărarea formulată, în sensul că sunt incidente în cauză dispozițiile legii nr.124/2014, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, referitoare la exonerarea de la obligația de restituire a sumelor ce fac obiectul acțiunii, instanța constată că sunt neîntemeiate, în condițiile în care conf. art. 2 din respectiva lege, Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii, art. 1 la care face trimitere articolul 2 stipulând categoriile de salariați ce beneficiază de prevederile legii, și anume personalul ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, fiind deci aplicabile doar personalului plătit din fonduri publice, aspect ce rezultă din chiar titulatura legii nr. 124/2014.
Ca atare, cum personalul fostei Regii Autonome de Termoficare C. a fost plătit din fonduri proprii, conform autonomiei financiare și nu din fonduri bugetare, așa cum este stipulat în legea incidentă, se constată că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile legale analizate anterior.
Referitor la apărarea vizând inadmisibilitatea cererii, întemeiată pe faptul că sumele ce fac obiectul cauzei au fost încasate cu titlu de salariu, în temeiul unui contract perfect valabil, ale cărui clauze nu au fost anulate, Tribunalul reține că premisa emiterii actului administrativ în cauza pendinte este dată de reținerea incidenței art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestui text legal, în situațiile în care organele de audit extern ale Curții de Conturi constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
Pe cale de consecință, din această perspectivă, conducerea unității auditate, în ipoteza în care actul de control nu este atacat sau, deși atacat nu este anulat, îi rămâne conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 doar obligația de a stabili întinderea prejudiciului și persoana răspunzătoare, recurgând la mijloacele legale pentru recuperarea acestuia, în cauză, contestația formulată împotriva deciziei nr. 26/01.04.2013, emisă de Curtea de Conturi D. fiind respinsă prin sentința nr. 997/06.03.2014, pron. de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/63/201, definitivă prin respingerea recursului, conf. deciziei nr. 6052/2014 a Curții de Apel C..
Apărările pârâtei, conform cărora sumele de bani de care a beneficiat aceasta nu sunt nedatorate, deoarece au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă ori acordul colectiv din cadrul unității, sunt neîntemeiate.
Astfel, împrejurarea că printr-un acord colectiv de muncă se stabilesc pe bază de negociere alte drepturi de natură salarială ori se majorează drepturile în afara ori peste limitele prevăzute de lege nu pot fi opuse cu succes terților și în principal organelor de control administrativ extern de audit financiar, dar în același timp și pe baza aceleași rațiuni, nici instanței judecătorești. Cum în cauză decizia nr. 26/01.04.2013, emisă de Curtea de Conturi D. a rămas definitivă prin respingerea recursului, ea devine obligatorie, neputându-i-se opune, pentru argumentele arătate, valabilitatea clauzelor din contractele colective de muncă invocate de pârâtă.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, întemeiată pe disp. art. 268 alin.1 lit. d, invocată de intervenient, instanța constată că este nefondată, în condițiile în care nu sunt incidente dispozițiile pct. d din art. 268 codul muncii, obiectul cauzei nefiind constatarea nulității unui contract de muncă sau a clauzelor acestuia, ci dispozițiile pct. c al aceluiași articol, în conformitate cu care termenul de prescripție este de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, dar și dispozițiile art. 211 litera c din legea nr. 62/2011, în conformitate cu care plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
În condițiile existenței unui conflict între legea generală-codul muncii și legea specială-legea dialogului social, acesta va fi soluționat în baza principiului specialia generalibus derogant, fiind astfel aplicabil art.211 litera c din acest ultim act normativ.
Potrivit art.2523 cod civil, ce constituie regula generală în materia prescripției, Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau după împrejurări trebuie să cunoască nașterea lui, iar potrivit art. 2528 din codul civil, aplicabil în cazul acțiunii în răspundere pentru pagubele cauzate prin fapte ilicite, dar și acțiunii în restituire, întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Coroborând aceste dispoziții legale, instanța apreciază că în speță dreptul la acțiune al reclamantei, dar și constatarea producerii unei pagube în patrimoniul reclamantei s-a născut, respectiv a avut loc la data de emiterii Deciziei nr. 26 a Camerei de Conturi Dolj, anume 01.04.2013, când s-a stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificată în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin legea bugetului de stat nr. 293/2011, așa încât Tribunalul constată că față de data sesizării instanței - 23.02.2015, termenul de prescripție nu a fost depășit, excepția invocată urmând a fi astfel respinsă.
În ceea ce privește modul de calcul al debitului, Tribunalul constată următoarele:
Astfel cum reiese din cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea salariatei pârâte la restituirea sumelor de bani pretins încasate necuvenit în anul 2012, sumă ce a rezultat, potrivit chiar susținerilor reclamantei, din majorarea coeficienților de ierarhizare, conform negocierii contractului colectiv de muncă.
Așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul în cuantum de 1.808.056 lei reprezintă diferența dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamanta în anul 2012 ( aceste cheltuieli fiind compuse din salariile în bani plătite angajaților, c/valoarea tichetelor de masă și contribuțiile către bugete) și cheltuielile de personal efectuate de societate în anul 2011. Potrivit aceleiași Decizii a Camerei de Conturi D., un motiv al creșterii cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează atât majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, dar și suplimentarii numărului de salariați ai regiei.
În ce o privește pe pârâtă, reclamanta afirmă că prejudiciul ce se dorește a fi recuperat, în cuantum de 1858 lei, provine din creșterea salarială de care aceasta a beneficiat în cursul anului 2012, ca urmare a creșterii coeficienților de ierarhizare, însă înscrisul depus în susținerea cererii la dosar relevă faptul că suma respectivă provine din însumarea majorărilor salariale cu c/valoarea tichetelor de masă, rezultând un total de 25.878 lei, la care s-a aplicat un procent de 6,5265 %, deci nu doar din creșterile salariale de care face vorbire în cererea de chemare în judecată.
Ca atare, instanța constată că acest mod de calcul este incorect, salariatei pârâtă fiindu-i imputată o sumă care depășește creșterea rezultată prin majorarea coeficienților de ierarhizare, creștere salarială care, de altfel nici nu este probată sub aspectul perioadei la care s-a aplicat, a cuantumului lunar al acesteia în perioada dedusă judecății și a temeiului în care s-a dispus de către reclamanta angajator .
Examinând comparativ coeficienții de ierarhizare menționați în CCM la nivelul Regiei Autonome Termoficare încheiat la 10.02.2012, cu cei prevăzuți în CCM din 23.03.2011 se constată că în privința anumitor categorii de salariați – și nu pentru toți salariații unității – au fost stabiliți coeficienți de ierarhizare mai mari cu 0,8 % în 2012, față de coeficienții stabiliți în 2011.
Prin urmare, creșterea salarială datorată majorării coeficienților de ierarhizare de care a beneficiat o parte a salariaților reclamantei a fost de 0,8%, nefiind justificat procentul de 6,5265% aplicat de reclamantă tuturor salariaților.
De asemenea, Tribunalul constată că, deși potrivit contractului colectiv de muncă și susținerilor reclamantei, majorarea coeficienților de ierarhizare a vizat doar anumite categorii de salariați, la determinarea coeficientului s-a avut în vedere numărul total de salariați ai reclamantei, astfel cum aceasta precizează.
Sub același aspect, Tribunalul retine că, astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul în cuantum de 1.808.056 lei reprezintă diferența dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamantă în anul 2012 ( aceste cheltuieli fiind compuse din salariile în bani plătite angajaților, c/valoarea tichetelor de masa și contribuțiile către bugete) și cheltuielile de personal efectuate de societate în anul 2011.
Astfel, Tribunalul constată că reclamanta a urmărit recuperarea de la salariați, în mod greșit, a întregului prejudiciu, în care chiar personal recunoaște ca sunt incluse, în plus față de salariile în bani efectiv plătite salariaților, atât c/valoarea tichetelor de masă (care nu a făcut obiectul prezentei actiuni) și contribuția către bugetul de stat, datorată de către angajator, nicidecum de către salariat.
Sub același aspect, Tribunalul retine că, potrivit aceleiași Decizii a Camerei de Conturi D., un motiv al creșterii cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează atât majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, dar și suplimentării numărului de salariați ai regiei.
Constatându-se astfel că algoritmul de calcul aplicat în vederea determinării unui procent unic este incorect, sumele imputate salariatei nefiind justificate, pentru considerentele arătate anterior, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei, formulată de S. E. Termică C., în baza art. 67 c.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. C. SRL (FOSTĂ R.A. TERMOFICARE C.), cu sediul în C., ..14, reprezentată de administrator judiciar SIOMAX SPRL, cu sediul în Tg. J., ., P+E, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâta T. F., CNP_3, domiciliată în C., ..14, jud. D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Admite cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul pârâtului, formulată de S. E. Termică C., cu sediul în C., ..14, jud. D..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul D.,.
Pronunțată în ședința publică de la 28.09.2015.
PREȘEDINTE,
C. C.
Asistent judiciar, Ș. I. Asistent judiciar, M. G. M.
Grefier, M. Ș.
Red/tehnored./Jud.C.C./As.jud.M.G.M/
5 ex/13.10.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4914/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4915/2015.... → |
|---|
