Acţiune în constatare. Sentința nr. 4942/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4942/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 4942/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4942/2015
Ședința publică de la 06 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant F. I.
și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- reclamant - F. I. asistat de avocat D. G.. lipsind - pârât - .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,.
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul P. M., a cărui declaratie a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei .
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. A. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.12.2014 reclamantul F. I. a chemat în judecată pârâta ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea că activitatea desfășurată în perioada 16.02.1979 – 21.06.1979, 13.12.1980 – 15.04.1994, 15.09.1994 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct 34, 69 si 79 în procent de 100 %.din timpul de munca.si obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens, potrivit art 40 Codul Muncii.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada dedusă judecatii în functia de frezor la Atelierul Mecanică Divizia Masini Electrice Rotative a fost angajat la pârâta ..
In ceea ce privește activitatea de frezor a desfășurat operații de frezare, polizare, șlefuire, lustruire a diverselor piese, axe, motoare din materiale feroase și neferoase pe care le freza prin așchiere cu cuțite care, în contact cu metalul, degajau fum puternic, căldură, pulberi silicogene, praf, zgomot puternic, vibrații mecanice și trepidații.
Exista risc de strivire, tăiere, înțepare, întrucât subansamblele și piesele pe care le executa intrau în componența unui motor electric de mari dimensiuni.
F. în desfășurarea activității materiale precum fonta. M., sticlă, rășini, tablă silicioasă, alamă, bronz, cupru.
A menționat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă și a timpului normal de muncă.
A mai precizat că prin frezare piesele se încingeau foarte puternic, iar în vederea răcirii acestora folosea uleiuri emulsionabile, care produceau iritații ale pielii.
Mai arată că, toată activitatea se desfășura în condiții de temperaturi extreme, iarna fiind foarte frig în atelier din lipsa sistemelor de încălzire, iar vara foarte cald din lipsă de ventilație.
În aceeași divizie era atelierul colectoare și bobinaj,atelierul vopsitorie, atelierul prese.
A învederat instanței că însăși pârâta a nominalizat o parte din salariatii care aveau aceiasi profesie si desfasurau aceiasi activitate în grupa a II a de munca, considerând ca aceasta a încalcat principiul si caracterul nelimitativ al pct 3 din Ordinul 50/1990 care pre vede ca ,, beneficiaza de încadrarea in grupa a I si a II a de munca, potrivit celor mentionate fara limitarea numarului, personalul care este in activitate, muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni I precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute de anexele 1 si 2 ".
În scop probatoriu a depus la dosar copia cărții de identitate, a carnetului de munca,buletine de analiză, anexa 5,6 la CCM, fișa de risc profesional, fișa de boală profesională, adeverințe DSP D.,practică juridică.
În susținere a invocat Decizia 87/1999 a Curții Constituționale, Decizia nr. 258/2004 a Î.C.C.J și jurisprudență CEDO.
A solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
În drept, a invocat Ordinul 50/1990 art. 3, anexa II pct. 26,pct. 34, 69 și pct. 160, art.
În susținerea cererii a depus în copie: CI, carnet de muncă, practică judiciară
De asemenea, în scop probatoriu a solicitat proba testimonială.
Pârâta . a depus întâmpinare la data de 23.02.2015 prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că a respectat procedura de încadrare în grupe de muncă, în condițiile art 4 și 5 din ordin, iar comisiile patronat – sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în aceste grupe de muncă, înregistrând aceste aspecte în canetele lor de muncă.
Se mai susține că dovada afirmațiilor sale este făcută cu tabelele nominale de locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare divizie ( Fabrică) în parte, iar în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt elevate, neputând să răstoarne proba cu înscrisuri pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută în anexele depuse ori pentru că s-ar avea o discriminare între cei care au activități în condiții similare de muncă, întrucât s-ar face o adăugare la lege.
De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la aceste locuri de muncă,Electroputere u a virat la Casa de pensii indemnizația CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992,pentru a beneficia de grupă de muncă iar în prezent nu se poate dispune obligarea la plata acestor diferențe de indemnizații, deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție.
Pârâta . a menționat în întâmpinare că depune înscrisuri, nu le-a depus, deși acest lucru i-a fost cerut de instanță în procedura scrisă.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 205 cod pr civilă.
Instanța a încuviințat pentru dovedirea cererii proba testimonială cu martorul P. M. a cărui declarație se află atașată la dosarul cauzei.
Din analiza actelor existente la dosar, instanța constată următoarele:
In motivarea acțiunii reclamantul F. I. arata ca în perioada 16.02.1979 – 21.06.1979, 13.12.1980 – 15.04.1994, 15.09.1994 – 01.04.2001 în functia de frezor la Atelierul Mecanică Divizia Masini Electrice Rotative a fost angajat la pârâta ..
Precizeaza reclamantul ca în meseria pe care o are a desfășurat operații de frezare, polizare, șlefuire, lustruire a diverselor piese, axe, motoare din materiale feroase și neferoase pe care le freza prin așchiere cu cuțite care, în contact cu metalul, degajau fum puternic, căldură, pulberi silicogene, praf, zgomot puternic, vibrații mecanice și trepidații.
De asemenea în desfasuararea activitatii exista risc de strivire, tăiere, înțepare, întrucât subansamblele și piesele pe care le executa intrau în componența unui motor electric de mari dimensiuni.,folosea în desfășurarea activității materiale precum fonta. mica, sticlă, rășini, tablă silicioasă, alamă, bronz, cupru.
A menționat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă și a timpului normal de muncă.
A mai precizat că prin strunjire, piesele se încingeau foarte puternic, iar în vederea răcirii acestora folosea uleiuri emulsionabile, care produceau iritații ale pielii.
Pârâta . nu a depus probe în susținerea apărărilor invocate în întâmpinare, fiind decăzută în temeiul art 272 Codul muncii din administrarea lor.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrat în grupa a II-a de muncă, deoarece locul de muncă și activitatea desfășurată de acesta nu au fost nominalizate de comisia mixtă sau nu poate fi obligată la diferența de indemnizație CAS, nu poate fi reținută întrucât aceasta nu a fost combătută prin probe de angajator.
Mai mult decât atât, potrivit Ordinului 50/1990, încadrarea în grupele de muncă este condiționată de analiza condițiilor de muncă, a noxelor.
Tribunalul nu poate considera că o asemenea cerere ar fi supusă unui termen de exercitare a dreptului la acțiune în condițiile art 268 alin 2 din Codul muncii pentru următoarele considerente:
Potrivit art 268 Codul Muncii:
"(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Potrivit art 29 Cod pr civilă, " Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".
Obiectul acțiunii civile îl constituie protecția pe cale judiciară a drepturilor subiective civile( drepturi reale, drepturi de creanță, drepturi de proprietate intelectuală, etc) și a unor interese legitime( situații juridice pentru a căror realizare, calea judecății este obligatorie), precum și asigurarea aplicării părților în proces.
Acțiunea civilă nu se confundă cu cererea de chemare în judecată, aceasta din urmă constituind numai una din formele concrete de manifestare a acțiunii civile, întrucât sfera mijloacelor procesuale fiind mai largă.
Totodată acțiunea civilă și dreptul la acțiune sunt două noțiuni distincte, cea de a doua constituind o prerogativa de a pune în mișcare mijloacele prevăzute care alcătuiesc acțiunea civilă.
După criteriul scopului urmărit de părți, cererile în justiție se împart în: cereri în constatare, cereri în realizare și cereri în construirea de drepturi.
Ca noțiune - art 35 din cod pr civilă – cererea în constatare este aceea prin care reclamantul solicită constatarea existentei unui drept al său( cererea în constatare pozitivă) ori a inexistentei unui drept al pârâtului împotriva sa( cerere în constatare negativă), indiferent dacă dreptul are caracter patrimonial sau nepatrimonial.
Trăsăturile caracteristice ale cererii în constatare sunt următoarele:
1. Imprescriptibilitatea.
Potrivit art 2502 alin 2 pct 2 cod civil " sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acțiunea în constatarea existentei sau inexistentei unui drept", acest text, nepermițând nici o derogare de la legea specială.
2. Cererile în constatare de drepturi au caracter subsidiar în raport cu cererile în realizarea de drepturi, motiv pentru care instanța de judecată sesizată cu soluționarea unei astfel de cereri va invoca și va admite, în acest caz, din oficiu, excepția caracterului subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în realizare, respingând cererea ca inadmisibilă( excepție de fond, absolută și peremtorie).
3. Hotărârile judecătorești pronunțate în cererile în constatare de drepturi nu constituie titluri executorii.
4. Obiectul cererilor în constatare vizează numai un drept, iar nu o situație de fapt cu excepția ipotezelor prevăzute în dispozițiiile art 359 – 365 din cod pr civilă, care reglementează procedura asigurării dovezilor.
Raportarea la dreptul dedus judecății vizează numai competenta instanței care se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului potrivit art 125 din cod pr civilă, nu și cu privire la prescripția dreptului la acțiune care este stabilită în condițiile art 2502 alin 2 pct 2 cod civil.
Din prezentarea acestor dispoziții legale, instanța reține că" situațiile" și nu este vorba de cereri prevăzute la art 268 alin 2 Codul muncii nu pot face obiectul cererii în constatare pentru a justifica aplicarea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Imprescriptibilitatea – ca trăsătură a cererii în constatare prevăzută de art 2502 alin 2 pct 2 din Codul Muncii nu permite derogări prin legi speciale.
Faptul că drepturile care se constată prin executarea cererii în constatare se naște dintr-un raport de muncă vizează competenta de soluționare a acestei cereri de către secțiile specializate – dreptul muncii și asigurări sociale din cadrul instanțelor competente.
Mai mult decât atât, prin formularea unei asemenea cereri nu se urmărește dobândirea unor drepturi patrimoniale, chiar și în situația în care s-ar pretinde că s-ar valorifica adeverința obținută pentru grupa de muncă, întrucât cuantumul lor nu este determinat sau determinabil în cursul acestui proces.
Un alt aspect pe care tribunalul urmează să-l rețină este că, într-o . alte cauze similare cu cea a reclamantului, această instanță, inclusiv instanța superioară Curtea de Apel C., a desfășurat o jurisprudență contrară din moment ce a admis acțiunile altor reclamanți și au respins cererea privind excepția prescripției dreptului la acțiune a angajatorilor pârâți.
Deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că această jurisprudență constituie, prin natura sa, consecința in esență a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competentei lor teritoriale, însă această practică contradictorie este în sine contrară principiului securității juridice, care este implicit în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept( a se vedea Baranowski împotriva Poloniei nr_/56 CEDO 2000-in).
Această incertitudine jurisprudențială are ca efect privarea reclamantului de acest drept care nu se naște numai din predarea carnetului de muncă, ci din Ordinului 50/1990, de posibilitatea de a obține beneficiul drepturilor sale, în condițiile în care altor persoane, care au prestat același fel de muncă în cadrul aceleiași unități, li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile legii, fiind contrară prevederilor art 6 alin 1 din Convenție.( P. Romaniei Cauza B. contra României Hotărârea 1/6.12.2007).
Din declaratia martorului P. M. audiat în cauza, rezulta ca acesta împreuna cu reclamantul au lucrat împreuna în aceleasi conditii de munca si pe toata perioada programului de munca, pârâta nu aluat masuri pentru îmbunatatirea conditiilor de munca .
De asemenea mai precizeaza martorul ca în acelasi spatiu de lucru isi desfasurau activitatea si alti muncitori exemplu cei care efectuau operatiuni de sudura fapt ce ducea la amplificarea nivelului de toxicitate si nocivitate, conditiile de munca fiind foarte grele, variatii mari de teperatura in sensul ca vara era foarte cald si iarna foarte frig.
Totodată existând o diferență de tratament între reclamant și celelalte persoane aflată în situație similară cu a sa, s-ar crea situații inechitabile de natură să aducă atingere prevederilor art 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, va admite acțiunea va constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în perioada 16.02.1979 – 21.06.1979, 13.12.1980 – 15.04.1994, 15.09.1994 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct 34, 69 si 79 în procent de 100 %.din timpul de munca si va obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Opinia asistentilor judiciari este conformă cu hotarârea si considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul F. I. având CNP_ cu domiciliul în C., ., nr 14, ., ., județul D. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., . 80, județul D.
Constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în perioada 16.02.1979 – 21.06.1979, 13.12.1980 – 15.04.1994, 15.09.1994 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct 34, 69 si 79 în procent de 100 %.din timpul de munca.
Obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2015
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Red jud MF / As.IG / 09.10.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 5975/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4959/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
