Acţiune în constatare. Sentința nr. 4959/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4959/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 4959/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4959/2015
Ședința publică de la 06 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar L. M. S. B.
Asistent judiciar Nicolița T.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul I. P. M. în contradictoriu cu pârâtele . SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR AMT și ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează faptul că pârâta . a răspuns la adresa emisă de instanță, la data de 15.07.2015, după care:
Instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, potrivit cărora "în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale."
La a doua strigare a cauzei, a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat R. O. - C., lipsind pârâtele.
Avocat O. pentru reclamant arată că a observat înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat în prezenta cauză.
Instanța supune discuției excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. M. Filiași S.A. pentru capătul de cerere privind eliberarea adeverinței.
Avocat O. pentru reclamant solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. M. Filiași S.A..
Se pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Avocat O. pentru reclamant solicită respingerea excepției prescripției.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepții.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.07.2014, reclamantul I. P. a chemat în judecată pe pârâta . prin lichidator judiciar AMT SERVICII DE INSOLVENTA si pârâta ., în calitate de păstrător depozitar al arhivei societății angajatoare . solicitând să se constate că activitatea desfășurată în cadrul unității angajatoare, în funcția de subinginer în perioada 02.02._91, se încadrează în grupa I-a de munca, în procent de 100 %, conform Ordinul nr. 50/1990, iar in subsidiar in grupa a II-a, cu obligarea pârâtelor să-i elibereze adeverință în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajat . –Întreprinderea de Transformatoare începând cu data de 02.02.1987, lucrând în baza contractului individual de munca, în funcția de subinginer pana in anul 1991.
Deși a solicitat unitătii eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte încadrarea în grupa a I a de muncă, a fost refuzat. Prin refuzul societatii de a face înscrierile în carnetul de muncă conf. pct 11 din Ord 50/1990 si art 1 alin 1 D 92/1976.
În drept, a invocat art. 35 Cod Proc. Civ, și prevederile Ordinului 50/1990, anexa II, poz. 34 si pct 3, 7, 10.
La termenul din data de 23.06.2015, reclamantul a declarat in fata instantei ca i s-a predat carnetul de munca de catre angajator in anul 2013.
La data de 01.09.2015, pârâta . prin calitatea sa de păstrător de arhivă a unității angajatoare, a comunicat instantei ca reclamantului i-a fost predat carnetul de munca la data de 07.10.1991.
Pârâta . nu a formulat intampinare
La data de 31.03.2015 AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL C., in calitate de reprezentant al UZINEI MECANICE FILIAȘI SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Uzinei Mecanice Filiași in ceea ce priveste eliberarea unei adeverinte, întrucat prin contractul de prestări servicii arhivistice nr. 67/15.02.2012 si dispozițiile Ordinului nr. 590/2008. Având în vedere faptul că . a devenit devenit pastratorul arhivei prin contractul de prestări servicii. Conform art 20 si art 21 din Legea Arhivelor naționale nr. 16/1996 pârâta este obligată să elibereze la cererea persoanelor fizice sau juridice copii, extrase și certificate de pe documentele pe care le are în păstrare
In scop probator a depus contractul de prestări servicii arhivistice nr. 67/15.02.2012.
Pârâta a solicitat judecarea în lipsă conf art.223 alin 3 C..
Reclamantul a depus un răspuns la întâmpinarea pârâtei AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL C., arătând că din carnetul de muncă reiese faptul ca activitatea sa de subinginer în cadrul societății UM Filiași SA se încadrează în grupa a I a de muncă conf. Ord 50/1990 Anexa I si art 1 alin 1 Decretul nr. 92/1976.
La termenul de judecata din data de 06.10.2015, instanta, din oficiu, a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune
Analizand cu prioritate exceptia invocata, potrivit dispozitiilor art. 248 C., Tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei . SA în perioada solicitată, în funcția de subinginer conform carnetului de muncă depus la dosarul cauzei.
Mențiunile referitoare la unitatea la care reclamantul și-a desfășurat activitatea, postul ocupat și salariu au fost înscrise în carnetul de muncă aflat în copie la dosar.
Potrivit acestor înscrieri, reclamantul nu a fost încadrat în grupa a I-a sau a II-a de muncă, pe perioada solicitata, reclamantul luând cunoștință despre faptul că activitatea pe care a desfășurat-o în funcția de subinginer nu a fost încadrată în grupă de muncă la data de 07.10.1991, cand i s-a înmânat carnetul de muncă.
Elementul principal care contează în soluționarea excepției prescripție este determinarea naturii juridice a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art.278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.
Astfel, articolul 268 din Codul muncii, prevede că:
"(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Astfel, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât acesta nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu disoz. art. 268 alin. 2 din Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului, instanța constatând ca în speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată a cunoscut/putea cunoaște neânscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data încetării raporturilor de muncă – 07.10.1991 sau cel târziu data de 01.01.2011 - data abrogării dispozițiilor Decretului nr.92/1976, întrucât la acea dată, reclamantul a luat/putea lua cunoștință despre înscrierile existente în carnetul de muncă.
Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Astfel, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut pentru formularea acțiunii în justiție, a început să curgă de la data de 07.10.1991 și s-a împlinit cu mult înaintea promovării acțiunii din 27.07.2014.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția invocată din oficiu și va respinge cererea principala prin care reclamantul solicita să se constate că activitatea desfășurată în cadrul unității angajatoare, în funcția de subinginer în perioada 02.02._91, se încadrează în grupa I-a de munca, în procent de 100 %, conform Ordinul nr. 50/1990, iar in subsidiar in grupa a II-a, si, în consecință, conform principiului accesorium sequitur principale, va respinge si cererea accesorie privind obligarea pârâtelor să-i elibereze adeverință în acest sens.
La pronunțarea soluției instanța are în vedere practica majoritara, actuală, în această materie, a Curții de Apel C., (dosar nr._ ), precum și necesitatea unificării practicii și la nivelul Tribunalului D..
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. P. M., avand CNP._, cu domiciliul in C., D. Gerota, nr. 32, ., . si cu domiciliul ales la C..Individ.Av O.-C. R., situat in C., .. 21, ., jud D., în contradictoriu cu pârâtele . SA prin lichidator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL C., cu sediul în C., ., jud D., și ., având sediul în C.,., ., . ca fiind prescrisa.
Executorie.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, L. M. S. B.
Asistent judiciar, Nicolița T.
Grefier, L. R. M.
Red.Jud.C.U.
4.ex./16.10.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4942/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4964/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
