Acţiune în constatare. Sentința nr. 5193/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5193/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 5193/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 5193/2015
Ședința publică de la 12 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamant P. G., cu domiciliul în mun. C., .. 40, jud. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., cu sediul în com. Ghercești, ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul, asistat de avocat V. C., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reclamantul semnează în fața instanței acțiunea formulată în cauză.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că reclamantul a încetat activitatea în cadrul pârâtei în cursul anului 1992.
Avocat V. C. solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 09.12.2014, reclamantul P. G., reprezentat convențional de avocat C. V., a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei în perioada 05.03._92, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa II, pct.34, și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada din litigiu a fost angajatul pârâtei, desfășurând activitati de maistru si frezor, constând în prelucrarea materialelor feroase și neferoase, frezare, găurire, strungărie, rabatare și rectificare piese, lucrând în condiții grele și de toxicitate, cu gaze toxice si praf.
Mentionează că operatiunile facute în calitate de frezor se subscriu textului pct.34 din Anexa II la Ordinul 50/1990, iar în calitate de maistru, a realizat efectiv operațiuni specifice funcției de frezor, precum și de coordonare a echipei de lucru, activitățile mentionate în aceste conditii fiind în procent de 100% din programul de lucru.
Mai arată, că pârâta, în mod nejustificat și discriminatoriu, nu l-a încadrat în grupa a II a de muncă, deși a eliberat adeverințe cu grupă unor salariați colegi lucrând în același loc de muncă și cu aceeași meserie, iar altor colegi aflati în situații similare le-a fost recunoscută grupa de muncă în baza unor sentinte judecătorești.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. Ordinului nr.50/1990 și art.40 alin.2.lit.h Codul muncii.
În dovedirea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu un martor .
A depus la dosar în copie, carnetul de muncă, cartea de identitate di practică judiciară..
La dosar, pârâta legal citată, nu a depus întâmpinare si nici acte în apărare.
La termenul din 04.05.2015, având în vedere că nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri, instanța a dispus suspendarea judecarii pricinii conform dispozițiilor art. 411 alin.(1) pct. 2Cod Procedură Civilă, cauza fiind repusă pe rol urmare a solicitarii reclamantului formulate la data de 06.05.2015.
Prin încheierea de ședință de la data de 15.06.2015, instanța a încuviințat cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamant și constatând că acțiunea nu este semnată de reprezentantul acestuia, a pus în vedere avocatului reclamantului ca acesta să semneze cererea de chemare în judecată până la termenul următor.
La termenul din 12.10.2015, reclamantul a semnat în fața instanței acțiunea formulată în cauză instanța, și din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, având în vedere că acesta a încetat activitatea în cadrul pârâtei în cursul anului 1992, apărătorul reclamantului punând concluzii de respingere a acesteia.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamant.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 Cod de procedură civilă, excepția prescripției invocată de pârâtă în întâmpinare, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă și a desfășurat în perioada din litigiu, activitate în meseriile de frezor si maistru, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă .
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă,îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nici o relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă, fiind aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul muncii, republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268, rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin. 2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 2 din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe sa curgă de la data nașterii dreptului, în speță, data nașterii dreptului la acțiune fiind reprezentată de momentul în care persoana interesată a cunoscut sau putea cunoaște refuzul angajatorului de a-i acorda grupa de muncă și anume momentul încetării activității sale în cadrul unității respective, când - conform legii – angajatorul avea obligația de a-i înmâna carnetul de muncă, cu toate mențiunile asupra activității sale, completate la zi .
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976 "Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea in munca, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntrerupta în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifara de încadrare și alte drepturi ce se includ in aceasta", iar potrivit art. 4 alin.1 și 2, carnetul se păstrează de unitate atât timp cât titularul este încadrat în muncă, acesta având dreptul să verifice exactitatea tuturor datelor înscrise în carnet, la încetarea activității sale, carnetul de muncă înmânându-i-se, completat cu toate înscrierile la zi.
Reclamantului i-au încetat raporturile de muncă cu societatea pârâtă la data de 15.03.1992 conform mențiunilor din carnetul de muncă de la poz. nr. 57 (fila 19), dată când acesta a luat la cunostință de mențiunile înscrise în carnetul de muncă, astfel că, începând cu această dată -15.03.1992, reclamantul avea la dispoziție un termen de 3 ani pentru a face demersurile necesare împotriva refuzului angajatorului de a-i recunoaște grupa de muncă.
De altfel, din mențiunile carnetului de muncă de la poz. 70-75(fila 22) instanța mai constată că începând cu 01.09.2003, reclamantul a fost asigurat în calitate de asociat unic la S.C .PLENI COMPROD SRL, în baza Legii 19/2000, iar la data de 01.07.2008 a fost propus pentru pensionare la limită de vârstă, intrând în posesia carnetului de muncă în anul 2008, când i-a fost predat cu ocazia pensionării sale, având astfel, cunoștință de înscrierile din carnet, inclusiv de absența mențiunilor referitoare la grupa de muncă din cursul anului 1992.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus, se constată că acțiunea reclamantului este introdusă cu depășirea termenului legal de 3 ani, fiind introdusă la data de 09.12.2014, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite, respingând acțiunea formulată ca fiind prescrisă.
Cererea privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantului în grupă de muncă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul P. G., CNP_, cu domiciliul în mun. C., .. 40, jud. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., cu sediul în com. Ghercești, ., jud. D., ca fiind prescrisă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 12.10. 2015.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar Ș. I. Asistent judiciar M. G. M.
Grefier
M. Ș.
Red./Jud.C.C./As.jud.M.G.M/
4 ex/20.10.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5196/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
