Acţiune în constatare. Sentința nr. 129/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 129/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 129/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 129/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar L. C. O.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. H. D.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C. P. și pe pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că reclamantul a depus cerere de renunțare la judecată și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată cercetarea judecătorească încheiata, potrivit art.244 C. și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține dosarul spre soluționare asupra cererii de renunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea inregistrata de Trib. D. la data de 23.06.2014, sub nr._, reclamantul C. P. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate incadrarea sa în grupa a II-a de muncă și să dispună obligarea pârâtei să elibereze o adeverinta care sa ateste aceasta situatie, pentru perioadele 01.07._71 și 08.01._94, in procent de 100% pentru timpul lucrat, in conformitate cu dispozitiile Ordinului 50/1990.
In motivarea actiunii sale, reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei in perioada dedusă judecății cu contract individual de munca pe durata nedeterminata, ocupând functia de electrician montator.
A sustinut reclamantul ca activitatea a fost desfasurata in conditii deosebite, caracterizate printr-un nivel ridicat al noxelor si un microclimat nefavorabil, care permit incadrarea in grupa a II a de munca, potrivit Ordinului 50/1990 anexa II pct. 69, 98,160 și 211.
In scop probator a depus înscrisuri, în copie, constând în act de identitate,carnet de muncă, adeverinte și sentințe ale unor colegi, anexa 7 la CCM .
În cauză, pârâta a formulat întâmpinare la data de 05.11.2014, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că locul de munca si activitatile reclamantului nu se încadrează în grupele superioare de muncă, locul fiind cu condiții normale de lucru, cu noxe sub nivelul maxim prevăzut potrivit punctului 4 din Ordinul nr.50/1990.
La data de 19.11.2014, ulterior comunicarii cererii de chemare in judecata, reclamantul a formulat o cerere de renuntare la judecata, intemeiata pe dispozitiile art. 406 C..
Analizand cererea reclamantului de renuntare la judecata cererii de față, Tribunalul retine urmatoarele:
In conformitate cu dispozitiile art. 406 C., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."
Asadar, art. 406 C. reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantului la judecată, aceasta reprezentând un alt act procesual de dispoziție, alături de renunțarea la drept, achiesare și tranzacție.
Reclamantul, fiind cel care a inițiat demersul judiciar, este firesc să aibă dreptul de a renunța la judecată, fără vreo obligație de a justifica în vreun fel manifestarea sa de voință și fără vreo constrângere de ordin temporal în privința acesteia.
În principiu, renunțarea la judecata poate fi făcută oricând în cursul judecății și trebuie să fie expresă și neechivoca, neputând fi dedusă din alte susțineri ale părții, care pot avea alt înțeles decât cel al unei renunțări.
Actul procesual de dispoziție al renunțării la judecata cererii este un act juridic unilateral, caracterizat, asemănător tuturor actelor juridice unilaterale, prin principiul irevocabilității.
Aceasta presupune că un act juridic unilateral nu poate fi revocat, efectele produse de acesta, dacă este efectuat fără vicii de consimțământ sau fără a fi lovit de cauze de nulitate relativă sau absolută, fiind irevocabile.
Instanța care ia act de renunțarea la judecarea unei cereri este obligată să verifice că renunțarea reprezintă într-adevăr voința părții, liber exprimată și neviciată.
In ceea ce priveste cererea de renunțare, legea prevede ca aceasta se face personal sau prin mandatar cu procură specială. Cererea făcută personal de către reclamant se susține fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. În asemenea cazuri, reclamantul trebuie să aibă capacitate procesuală de exercițiu deplină sau, în cazul celui lipsit de capacitate procesuală de exercițiu sau cu capacitate procesuală de exercițiu restrânsă, trebuie respectate condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) NCPC privind limitele reprezentării legale a acestor persoane. Astfel, toate actele procesuale de dispoziție, inclusiv renunțarea la judecată, nu pot fi efectuate decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței (de tutelă și de familie) ori a autorității administrative competente.
De asemenea, dacă actul procesual de dispoziție urmează a se face prin reprezentant convențional, acesta are nevoie de o procură specială, procura de reprezentare prevăzută de art. 85 NCPC nefiind suficientă.
Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, dar până la primul termen la care părțile sunt legal citate, nu este necesar consimțământului pârâtului pentru a se lua act de manifestarea de voință a reclamantului, dar, la cererea acestuia din urmă, reclamantul poate fi obligat la cheltuieli de judecată.
per a contrario din art. 406 alin. (3), dacă renunțarea intervine înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată, respectiv în etapa regularizării cererii (art. 200 NCPC), o asemenea obligație nu ar putea fi stabilită în sarcina pârâtului, constatare, de altfel, superfluă, din moment ce pârâtul nici nu are cunoștință despre demersul reclamantului.
In ceea ce prevede soluțiile instanței în cazul renunțării, legea prevede ca instanța ia act de renunțarea la judecata cererii printr-o hotărâre supusă recursului.
Când renunțarea intervine în cursul judecații în prima instanța, instanța ia act de manifestarea de voință a reclamantului printr-o sentință, indiferent de momentul renunțării, respectiv dacă aceasta se produce în etapa regularizării cererii de chemare în judecată, în cursul cercetării procesului ori al dezbaterilor în fond.
Nu există niciun impediment în aplicarea prevederilor art. 424 alin. (1) și pronunțarea unei sentințe prin care prima instanță ia act de renunțarea la judecată, cât timp printr-o asemenea hotărâre instanța se dezînvestește fără a soluționa cauza.
Astfel, dacă intervine în etapa cercetării procesului, art. 243 NCPC prevede expres că renunțarea echivalează cu o împrejurare care pune capăt procesului, nemaifiind necesară dezbaterea asupra fondului. Pe de altă parte, legiuitorul nu prevede expres că ar fi vorba despre o încheiere, și nu despre o sentință [ca în fostul art. 246 alin. (2) C. 1865], excepțiile de la regula din art. 424 alin. (1) fiind de strictă aplicare și interpretare. Pentru aceleași rațiuni, instanța ia act de renunțare prin sentință chiar în etapa regularizării cererii de chemare în judecată.
In speta, se constata ca renuntarea la judecata a fost formulata personal de reclamant, identificat prin CNP_, având cartea de identitate . nr._, dupa comunicarea cererii de chemare în judecata catre pârată.
Potrivit legii, daca renunțarea s-a facut la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, este necesar acordul pârâtului.
Soluția - regăsită și în codul anterior - a fost justificată în doctrină pe considerentul că pârâtul, existând riscul unui alt proces și apreciind din actele de procedură efectuate în cauză că reclamantul nu va câștiga procesul, urmărește obținerea unei hotărâri cu autoritate de lucru judecat, motiv pentru care se opune renunțării reclamantului și cere continuarea judecății.
Articolul 406 prevede că acordul pârâtului la renunțarea reclamantului la judecată poate fi expres sau tacit, tranșându-se, în acest fel, disputa din practica instanțelor în legătură cu modalitatea de exprimare a acceptului pârâtului.
Legiuitorul înfățișează condițiile în care se prezumă acordul pârâtului, arătând că, dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care sa își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
In prezenta cauza, instanta a citat pârâta cu mentiunea de a-si preciza punctul de vedere referitor la cererea de renuntare, insa aceasta nu a dat urmare solicitarii instantei, astfel ca devin incidente dispozitile art. 406 alin.4 teza finala NCPC, echivaland lipsa raspunsului cu un acord tacit la renuntare.
Asa fiind, constatand indeplinite conditiile prevazute de lege, instanta va lua act de renuntarea reclamantului la judecata cererii .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamantului C. P. având CNP_ cu domiciliul în Mun. C., ., nr.5, ., . la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. cu sediul în mun. C., .. 80, jud. D. .
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de declarare a recursului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE Asistenți judiciari
M. R. H. L. C. O.
M. G. M.
Grefier
M. H. D.
Red.4ex/Jud.R.H/As.jud.M.G.M/
20.01.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 133/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
