Acţiune în constatare. Sentința nr. 1767/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1767/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 11252/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1767
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Grefier G. D. V.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant A. M. și pârâtele . ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul A. M. și martorul S. T., lipsă fiind pârâtele . și .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța procedează la luarea unui interogatoriu reclamantului, cele susținute fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data formulării acțiunii.
Reclamantul A. M., având cuvântul,arată că lasă la aprecierea instanței concluziile cu privire la această excepție.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea formulată la data de 25.08.2014, reclamantul A. M. a chemat în judecată pe pârâții . și . C., solicitând să se constate că în perioada 01.08._01 a desfășurat activitate in grupa I de muncă, conform pct. 123 Anexa 1 la Ordinul nr.50/1990, în procent de 100%, precum și obligarea . C. la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
In motivare, reclamantul a arătat că începând cu data de 01.08.1973 și-a desfășurat activitatea în cadrul Întreprinderii de Rețele Electrice C. (societate care a fost reorganizată succesiv devenind RENEL-CONEL-E., desfășurând în toată această perioadă lucrări de exploatare, întreținere, revizie, reparație și lucrări lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile și stațiile electrice de înaltă tensiune din zona arondată Craiovei.
Apreciază că aceste activități cât și felul muncii desfășurate potrivit fișei postului și sarcinilor de serviciu se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de dispoz. art.3,6 și 7 din Ordinul nr.50/1990.
Astfel, în timpul îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu a fost expus unui complex de noxe și factori de risc (de accidente și îmbolnăvire profesională), determinate de lucrul în instalații aflate sub tensiune, în prezenta câmpului electromagnetic, a unor substanțe toxice, caustice și ușor inflamabile.
Această activitate s-a desfășurat fie în instalații electrice aflate la înălțime, fie în instalații aflate în tuneluri și puțuri de cabluri. Timpul lucrat în aceste condiții a fost de 100% fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin 1 din Ordinul 50/1990.
Învederează faptul că, activitatea prestată de el în condiții deosebit de grele și pentru care a beneficiat de sporuri la salariu, a fost recunoscută cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă .
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. Ordinului nr.50/1990.
A solicitat judecarea cauzei în baza art.411 NCPC.
S-a depus la dosar în copie cartea de identitate și carnetul de muncă.
Pârâtă . formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a societății și excepția inadmisibilității.
In motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâta arată că sistemul energetic a suferit mai multe reorganizări succesive, iar locul de muncă ale reclamantului în perioada anterioară datei de 01.04.2001 a aparținut Regiei Autonome de Electricitate (RENEL), înființată în baza HG nr.1199/1990 și care deține toate activitățile de producție, transport și distribuție.
- prin HG 365/1998 RENEL a fost desființată, prin divizare înființându-se și Compania Națională de Energie Electrică CONEL SA care la rândul ei a fost desființată prin HG nr.627/2000 prin înființarea . are ca obiect principal de activitate producerea de energie electrică și termică în termocentrale, . are ca obiect producerea de energie electrică în hidrocentrale, . are ca obiect de activitate distribuția și furnizarea de energie electrică în rețele de medie și joasă tensiune și CN Transelectrica SA care are ca obiect transportul de energie electrică în rețele de înaltă tensiune.
Ulterior, prin HG 1342/2001 . fost reorganizată, înființându-se mai multe societăți comerciale printre care și Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E. Oltenia" SA-filială a "E. Oltenia" SA.
Potrivit dispoz.art.4 alin.2 din acest act normativ societățile înființate potrivit art.1 sunt răspunzătoare de toate obligațiile fostelor sucursale de distribuție și furnizare ale . potrivit art.46 alin1, personalul existent în cadrul noilor entități înființate la data încheierii protocoalelor de predare-primire, se preia de către societățile comerciale înființate potrivit art.1 și se consideră transferat în interesul serviciului la acestea.
Așa cum rezultă din carnetul de muncă pct.85, reclamantul, a fost transferat în interesul serviciului la data de 01.02.2002 la . –SDFEE C., societate care s-a privatizat, fiind preluată de . și care l-a preluat la data de 15.03 2007, conform mențiunii de la pct.96 din carnetul de muncă.
În condițiile în care activele și pasivele fostei . au fost preluate, în conformitate cu HG nr.1342/2001, de către . aceasta din urmă este continuatoarea personalității juridice a fostului angajator al reclamantului, noua societate este debitorul obligației prevăzute de Ordinul 50/1990, referitoare la atestarea condițiilor de muncă și emiterea unei adeverințe în acest sens " adeverințele se întocmesc și se eliberează, numai în baza documentelor verificabile, aflate în evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive".
În conformitate cu prevederile art. 47 și art. 48 din DL nr 31/1954 " în cazul în care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde și se transmite la o singură persoană juridică existentă sau care ia astfel ființă, împărțirea patrimoniului se face în proporția părții desprinse și transmise", iar persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund față de creditorii pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilită la data dobândirii...") rezultă că debitorul obligației din cauza de față este noua persoană juridica formata prin HG nr.1342/2001, care a preluat patrimoniul fostului angajator al reclamantului.
Au fost invocate și prevederile art.173 al.1 Codul muncii potrivit cărora "salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un angajator"și al.2 potrivit "drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la dat transferului, vor fi transferate integral cesionarului"
În temeiul acestor dispoziții legale solicită admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a . respingerea acțiunii formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă, întrucât a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâta a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât prin acțiunea promovată se tinde să se obțină o situație juridică nouă și nu o doar o simplă constatare a unei stări de fapt existentă în perioada când reclamantul era salariat la fostele IRE/FRE.
De asemenea, pârâta a mai arătat că față de dispozițiile art. 35 din Noul Cod de procedura civila, "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept.
Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe oricare cale prevăzută de lege".
Astfel, art.35 din C.p.civ derogă de la dreptul comun în materie, care consacră acțiunea în realizare, prevăzând că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței unui drept, acțiune care însă nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Mi arată că textul instituie caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, finalitatea urmărită de legiuitor fiind aceea că, în măsura în care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept, restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe cale acțiunii în realizare, ce poate fi promovată în termen de 3 ani.
Întrucât excepția inadmisibilității este o excepție de fond, care se soluționează o dată cu fondul cauzei, solicită unirea acesteia cu fondul.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivată de faptul că poz.123 din Anexa 1 la Ordinul nr.59/1990, pe care reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată nu există în actul normativ invocat, acesta fiind de fapt preluat dintr-un ordin al Ministerului Transporturilor, care produce efecte doar pentru angajații sistemului de transporturi feroviare, astfel că o extindere a sferei de aplicare a ordinului și la alte categorii de beneficiari ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil.
Apreciază de asemenea că solicitarea reclamantului ca activitatea desfășurată de către acesta în sistemul energetic să fie încadrată în grupa A I a de muncă este neîntemeiată și pentru faptul că prin acordarea acestei grupe de muncă s-ar încălca dispoz.art.5 din Ordinul nr.50/1990 potrivit cărora "existența condițiilor deosebite la locurile de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților.Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal", ori locurile de muncă nu mai există în prezent pentru a fi expertizate .
În temeiul pct.6 din același act normativ, personalul în activitate beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă în vederea pensionării dacă lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
Apreciază, astfel, că dreptul angajatului de a beneficia de încadrarea în grupele I sau II de muncă, ia naștere la momentul prestării muncii în activitățile sau locurile de muncă menționate în anexele 1 și 2 la Ordinul 50/1990, rolul unității angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de această încadrare, ori, reclamantul nu a fost nominalizat de către conducerea unității și sindicat, în vederea încadrării în grupa a I a de muncă, conform cerințelor impuse de pct.6 din Ordinul nr.50/1990.
Preocuparea . punct de vedere al securității și sănătății în muncă, a avut un caracter permanent de asigurare a unor locuri de muncă corespunzătoare, prin adoptarea de măsuri tehnice și organizatorice de eliminare sau diminuare a riscurilor identificate de accidentare și îmbolnăvire profesională a salariaților.
In cadrul evaluărilor de risc efectuate pe fiecare loc de muncă, pentru salariații care își desfășoară activitatea în instalațiile electrice există factori de risc specifici precum: risc de electrocutare, efort fizic mărit, poziții de lucru forțate sau vicioase, risc de lovire și risc de cădere de la înălțime.
Evaluările de risc au fost realizate în mai multe stadii de cercetare-dezvoltare efectuate pe meserii/locuri de muncă la nivelul structurilor zonale (existente) din cadrul . domeniu de aplicare în activitățile de încadrare a unor locuri de muncă sau categorii profesionale în condiții deosebite/speciale de muncă și s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de muncă pentru încadrarea în grupa I a de muncă.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului ca încadrarea în grupa I a de muncă să se realizeze în procent de 100%, consideră această solicitare ca fiind neîntemeiată, deoarece procentul se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile activității ce se încadrează în grupa I a de muncă și nu prin totalizarea timpului efectiv lucrat.
Din punct de vedere fizic, un electrician nu poate lucra pe stâlp un program de 8 h/zi, pentru a beneficia de un procent de 100%, anul de muncă efectiv lucrat în condiții deosebite de muncă stabilindu-se prin totalizarea perioadelor /zilelor) în care personalul a lucrat efectiv în asemenea locuri și nu prin totalizarea timpului efectiv lucrat.
Intrucât reclamantul nu face dovada existenței unor documente care să ateste desfășurarea activității în grupa I a de muncă în procent de 100%, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Solicită judecarea cauzei în baza art.223 alin.3 C.p.civ.
. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu a preluat nici un fel de arhivă de la fosta angajatoare a reclamantului, considerând că nu pot proceda la eliberarea adeverințelor solicitate de reclamant având în vedere că angajatorul reclamantului S.C. E. SA există și deține toate documentele necesare constatării încadrării în grupe de muncă.
A invocat și excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea unei situații de fapt, apreciind că în măsura în care reclamantul solicită constatarea unei situații de fapt (a grupei de muncă), și nu a unei situații de drept, acțiunea lui apare ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A anexat în copie: certificat de înregistrare ORC D., practică judecătorească.
La termenul din data 18.02.2015, pârâta . C. a învederat instanței faptul că nu mai insistă în excepția inadmisibilității.
La același termen, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei . C. invocată de aceasta prin întâmpinare și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a . și a excepției inadmisibilității, invocate de aceasta prin întâmpinare.
La termenul din data de 15.04.2015, s-a luat interogatoriu reclamantului, acesta arătând că i-a fost comunicat carnetul de muncă la data de 01.02.2002, când a fost transferat la ..
La același termen instanța, a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere data comunicării carnetului de muncă și data formulării acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Asupra excepția inadmisibilității, invocată de pârâta . întâmpinare, instanța a reținut că demersul judiciar al reclamantului vizează realizarea dreptului său în raport de dispoz. Ord.50/1990 și nu constatarea unei stări de fapt, acțiunea fiind admisibilă față de disp.art.35 Cp civ .
Temeiul de drept invocat îl constituie Ordinul nr. 50/1990, care, deși abrogat începând cu data de 01.04.2001, produce efecte juridice pentru intervalul de timp vizat de reclamant (anterior datei abrogării actului normativ).
Prin urmare,instanța a respins excepția inadmisibilității cererii ca fiind neîntemeiată
În ceea ce privește excepție lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta . reține că prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat să se constate, în contradictoriu cu aceasta, că în perioada 01.08._01 a desfășurat activitate in grupa I de muncă, conform pct. 123 Anexa 1 la Ordinul nr.50/1990, în procent de 100%.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus la dosar, se reține că în perioada vizată în cererea de chemare în judecată, reclamantul a fost salariat în cadrul Întreprinderii de Rețele Electrice C., societate care a fost reorganizată succesiv devenind Renel-Conel- E..
În anul 1990 prin Hotărârea Guvernului nr. 1199/1990 se înființează RENEL care preia patrimoniul și personalul fostei IRE.
Prin Hotărârea Guvernului nr.365/1998 se înființează Compania Națională de Electricitate (CONEL) care preia o parte din patrimoniul RENEL și are în subordine Hidroelectrica, Termoelectrica (pe producție curent electric) și pe pârâta E. SA (pe distribuție curent electric).
Ulterior, prin HG 1342/2001, . fost reorganizată, înființându-se mai multe societăți comerciale printre care și Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E. Oltenia" SA-filială a "E. Oltenia" SA, denumită în continuare "E. Oltenia" SA.
Reclamantul, conform mențiunii de la pct.85 din carnetul de muncă a fost transferat în interesul serviciului la data de 01.02.2002 la . –FDFEE C., societate care s-a privatizat, fiind preluată de ..
Reclamantul a fost preluat de . la data de 15.03 2007, conform mențiunii de la pct.96 din carnetul de muncă.
Instanța reține astfel că există identitate între persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă, respectiv . obligată prin raportul juridic născut între părți, întrucât chiar dacă în urma reorganizărilor succesive ale acestei societăți, personalul a fost preluat de noile societăți, cererea se examinează prin raportare la perioada cât reclamantul a fost angajat al pârâtei.
Rezultă că în ceea ce privește cererea de chemare în judecată, pârâta S.C. E. S.A. își legitimează calitatea procesuală, excepția fiind neîntemeiată, considerent pentru care instanța a respins-o.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a ., instanța a admis-o, având în vedere faptul că pe perioada dedusă judecății, reclamantul nu a fost salariatul acesteia, ci al pârâtei .>
Referitor la excepția prescripției, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost salariat în cadrul Întreprinderii de Rețele Electrice C., societate care a fost reorganizată succesiv devenind Renel-Conel-E. SA, în funcția de electrician, începând cu data de 01.08.1973 până la data de 01.02.2002, când a fost transferat în interesul serviciului la FDFEE E. OLTENIA SA în baza deciziei nr. 22/01.02. 2002, conform carnetului de muncă depus la dosarul cauzei.
Mențiunile referitoare la unitățile la care reclamantul și-a desfășurat activitatea, postul ocupat, salariu și mutațiile intervenite au fost înscrise în carnetul de muncă aflat în copie la dosar.
Din înscrierile efectuate în carnetul de muncă, rezultă că reclamantul nu a fost încadrat în grupa a I a de muncă, acesta luând cunoștință despre faptul că activitatea pe care a desfășurat-o în funcția de electrician nu a fost încadrată în grupă de muncă la data de 01.02.2002, când a fost transferat în interesul serviciului la FDFEE și i s-a înmânat carnetul de muncă.
Elementul principal care contează în soluționarea excepției prescripție este determinarea naturii juridice a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art.278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.
Astfel, articolul 268 din Codul muncii, prevede că:
"(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Astfel, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât acesta nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu dispoz. art.268 alin. 2 din Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului, instanța constatând ca în speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data de 01.02.2002 când a fost transferat în interesul serviciului la FDFEE, sau cel târziu data de 01.01.2011 - data abrogării dispozițiilor Decretului nr.92/1976, întrucât la acea dată, reclamantul a luat/putea lua cunoștință despre înscrierile existente în carnetul de muncă.
Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Astfel, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut pentru formularea acțiunii în justiție, a început să curgă de la data de 01.02.2002 și s-a împlinit cu mult înaintea promovării acțiunii (25.08.2014).
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția invocată din oficiu și va respinge cererea principală a reclamantului prin care a solicitat să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.08._01 a desfășurat activitate in grupa I de muncă, conform pct. 123 Anexa 1 la Ordinul nr.50/1990, în procent de 100%, și, conform principiului accesorium sequitur principale, va respinge si cererea accesorie privind obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens.
La pronunțarea soluției instanța are în vedere practica unitară, actuală, în această materie, a Curții de Apel C., (dosar nr._ ), precum și necesitatea unificării practicii și la nivelul Tribunalului D..
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. M., având CNP_, cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta . sediul în București,.. 9,sector 1, și pârâta ., cu sediul în C., ., jud.D..
Executorie. Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.04.2015.
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier G. D. V.
Red./Tehnored.M.I.,Ș.I.
5 ex/04.05.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
