Acţiune în constatare. Sentința nr. 995/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 995/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 13792/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 995/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta M. R. - S., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă atât material, cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și cu înscrisuri constând în practică judiciară, precum și proba testimonială cu martorul S. A., nominalizat în cererea de chemare în judecată, pentru a dovedi condițiile în care și-a desfășurat activitatea și timpul efectiv lucrat.
Instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și proba cu martorul S. A., care este audiat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În raport de probele propuse, reclamanta, prin avocat, apreciază că dosarul poate fi soluționat la termenul prezent.
Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 6 luni.
Reclamanta, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată ca și sudor în perioada 09.12._77 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform anexa II pct. 41 din Ordinul 50/1990 și că activitatea desfășurată de reclamantă ca și bobinator în perioada 01.05._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform pct.3 rap la anexa II pct. 69, 79 și 160 din Ordinul 50/1990, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de fața constată următoarele,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.11.2014, reclamanta M. R. – S. a chemat în judecată pe pârâta . să se constate că activitatea desfășurată în perioada 09.12.1975 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, pct. 3 și Anexa 2, art. 41, art. 49, art. 69, art. 79, art. 160 și să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În motivare susține că în perioada dedusă judecății a fost salariata unității pârâte, în meseria de sudor și bobinator, la Atelierul Bobinaj Trafo Măsură și Înaltă Tensiune, fabrica Aparataj Electric.
Spune că a desfășurat operații folosind materiale de risc foarte ridicat și cancerigen pe bază de pânză din fibră de sticlă, rășini, cupru, aluminiu, azbest, tricloretilenă, cositor, pastă decapantă, lac de impregnare, hârtie bachelizată, electrozi și pastă de sudură.
În urma folosirii acestor materiale rezultau praf de sticlă, pulberi de rășini, praf de cupru și aluminiu, fum, gaze și vapori etc.; de asemenea ridica greutăți, manipulând manual piese grele.
Învederează instanței că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru.
Susține că în perioada 09.12.1975 – 01.05.1977 a lucrat ca sudor în cadrul fabricii Aparataj executând operații de sudură în argon și bioxid de carbon, precum și sudură cu autogen și sudură electrică, folosind materiale cu risc mare de toxicitate și cancerigene în urma cărora rezultau radiații ultraviolete, se degaja fum toxic, erau temperaturi ridicate – peste 180 grade Celsius.
Pentru efectuarea operațiilor de sudură în argon trebuia să fie echipat cu sort de sudură căptușit cu placă de plumb, ceea ce nu a existat niciodată, astfel fiind expuși radiațiilor, vaporilor și gazelor rezultate.
După ce executa operațiile de sudură, pilea colțurile și muchiile tăietoare, șmirgheluia și finisa îmbinările de sudură cu peria de sârmă, de unde rezulta mult praf de cupru și aluminiu pe care îl inhala involuntar.
De asemenea, curăța și degresa cu tricloretilenă și alți solvenți organici sudurile efectuate pentru îndepărtarea prafului de cupru, iar la sudură pe aluminiu folosea pastă decapantă pe bază de borax.
La toate operațiile de sudură folosea electrozi din aluminiu, cupru, oțel, cupru – argint etc., se degajau gaze și mult fum.
În ceea ce privește perioada 01.05.1977 – 31.03.2001 relatează că a lucrat ca bobinator în cadrul fabricii Aparataj, executând bobinajele aparatajelor electrice de medie și înaltă tensiune, cum ar fi transformatoare de curent și tensiune, transformatoare de măsură, bobine de reactantă, bobine pentru contactori, întrerupători etc.
Printre operațiile pe care le executa enumără executarea bobinelor din sârmă izolată cu sticlă, executa bobine pentru mecanismele oleopneumatice ale aparatelor electrice, ce erau izolate cu hârtie bachelizată, izola bobinele între spire cu pânză și carton de azbest, aplica lac de impregnare pe fiecare strat de bobine, după ce acestea, în prealabil, erau introduse în cuptor la 180 grade Celsius pentru încălzire, impregna miezurile transformatoarelor de măsură în rășini epoxidice, curăța cu peria de sârmă, apoi degresa capetele bobinelor cu tricloretilenă, withespirit, gaz și alți solvenți, rezultând vapori toxici.
De asemenea, spune că bobinele le lucra pe tuburi de fibră de sticlă pe care le curăța și degresa cu solvenți, izola bobinele transformatoarelor de curent cu fibră de sticlă, executa operații de lipire cu cositor și pastă decapantă, rezultând fum și gaze.
Transformatoarele arse care veneau la reparat din exploatare, le debobina, fiind impregnate cu ulei toxic și rășini care îi provoca eczema pe mâini.
Bobina fiecare miez magnetic cu sute de spire de sârmă de cupru emailată, iar aceste bobine le confecționa manual, producându-i răni la mâini datorită faptului că fiecare spiră era trasă prin filieră, depunând efort fizic mare, le introduce apoi miez.
La demontarea conexiunilor, cât și la montarea acestora intră în contact direct cu uleiul de transformatoare, precum și cu gazele degajate ca urmare a efectuării operației de dezlipire și lipire a conexiunilor transformatorului.
Mai spune reclamantul că Atelierul de bobinaj nu era delimitat de celelalte ateliere, în aceeași hală se efectua operații de vopsire, sudură, construcție metalică etc., muncitorii inhalând vaporii de vopsea și diluanți rezultați, praf și pulberi de rășini, fibră de sticlă etc.
Ambalajele transformatoarelor de măsură se pregăteau în aceeași incintă, lemnul utilizat era tratat în prealabil cu substanțe de protecție împotriva agenților atmosferici, acestea emanau mirosuri toxice, iritante și înțepătoare.
Desfășura activitatea în condiții vitrege de mediu și anume, vara era foarte cald neexistând niciun fel de ventilație, iar iarna era foarte frig. In vecinătate era în permanență un nor de suspensii de praf, pulberi, gaze de la materialele folosite.
De asemenea, existau în permanență câmpuri electromagnetice, vibrații mecanice și trepidații, gaze toxice, vapori de lacuri și vopsele, fum. Transformatoarele se vopseau în aceeași hală, toate aceste noxe erau prezente în mediul înconjurător, pe care îl inspira.
Spune că datorită acestor condiții grele de muncă mulți colegi s-au îmbolnăvit de boli profesionale, cum ar fi silicoză, fibroză pulmonară, afecțiuni neurologice, alții chiar decedând din cauza acestor boli.
Mai spune că alți colegi (bobinatori, lăcătuși, maiștri, tehnicieni, strungari, ingineri) au primit recunoașterea grupei de muncă fie de către pârâtă, fie prin hotărâri judecătorești.
Ințelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu martori, nominalizând-o în acest sens pe S. A..
Iși întemeiază acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, republicat, anexa 2, grupa a II –a, art. 41, art.49, art. 69, art. 79, art. 160, Decizia nr. 258/2004 a ICCJ, art. 35 NCPC, art. 1528 NCC.
In scop probator depune, în copie, carte de identitate, carnet de muncă, adresa nr. 2818/15.10.2009 emisă de DSP D., adresa nr. 721/12.04.2001 emisă de DSP, Situația bolilor profesionale pe ultimii 15 ani emisă de DSP D., anexa nr. 6 la ccm 2005 – 2006, adeverințe ale colegilor emise de pârâtă, practică judiciară.
Pârâta . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că reclamanta a fost angajata unității pârâte în meseria de sudor și bobinator la Atelierul Trafo Măsură și Inaltă Tensiune, Divizia Aparataj Inaltă Tensiune- A.I.T.
Pe fond, spune că, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție, trebuia să îndeplinească următoarele condiții: să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 si 2 ), să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art. 3 din ordin), să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (art. 6 din Ordin).
În concluzie, spune că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.
Dovada a urmării procedurii spune că stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă, pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinul nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pe cale de consecință, spune că atâta timp cât reclamantul nu a desfășurat activitatea în meseria/funcția lui într-un loc de muncă din tabelul respectiv, rezultă că acesta a lucrat în condiții normale de muncă.
Consideră că în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt relevante, neputând să răstoarne probele cu înscrisuri depuse de părți care dovedesc contrariul, iar extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută la unele puncte din anexe invocate ori pentru că s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, consideră că reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțe și trebuie respinsă cererea .
De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la aceste locuri de muncă și pentru aceste activități prestate de reclamant, Elecroputere nu a virat la Casa de pensii indemnizația CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992, pentru a putea beneficia de grupă de muncă reclamantul sau alți salariați de la aceste locuri de muncă.
În prezent, având în vedere că au trecut peste 12 ani de la abrogarea Ordinului nr. 50/1990, nici nu poate fi obligată unitatea la plata acestor diferențe de indemnizații, deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție. În concluzie, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 c.p.c.
Solicită proba cu înscrisuri.
Prin Încheierea din data de 25.02.2015, instanța a admis cererea prin care asistentul judiciar M. D., în temeiul art. 42 pct. 3 coroborat cu art. 54 NCPC, s-a abținut de la judecarea cauzei deduse judecății, aceasta fiind înlocuită de asistentul judiciar Ș. I..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor la solicitarea reclamantei.
La termenul din data de 25.02.2015 a fost audiată martora S. A. a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta M. R. S. a fost salariata unității pârâte, în meseria de sudor și bobinator, raporturile de muncă desfășurându-se în baza unui contract individual de muncă, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare.
Din declarația martorei S. A., fostă colegă de serviciu, rezultă că reclamanta a lucrat în Fabrica Aparataj din anul 1975 până în anul 1977 ca și sudor, apoi ca bobinator în același atelier.
Arată că reclamanta, ca sudor, suda în argon arc electric cu electrozi de cupru aluminiu, arcul electric producând radiații.
Ca bobinator, reclamanta lucra bobine de tensiune. Le bobina pe tuburi de sticlă, le șmirgheluia, le spăla în tricolor, acetone, toate fiind toxice, izola bobinele – unele cu hârtie bachelizată, inhalând praf de bachelită. La fiecare strat dădea cu cementită diluată cu acetonă, pe altele cu lac de impregnare. Le introducea în cuptoare de 180 grade Celsius, apoi le impregna, le introducea din nou la uscat în aceleași cuptoare, le curăța cu șmirghel, cu cuțite.
De asemenea, capetele la bobine le lipea cu cositor și pastă decapantă, le degresa cu acetonă, tricolor, whitespirit.
Întregul program se desfășura în aceste condiții.
Potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Punctul 69 Anexa II din Ordinul nr. 50/1990 prevede Instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadienă, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluen clorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorură de carbon, tricloretilenă și tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obținerea fenolului și a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrină, clorură de etil - fabricare. Degresarea chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului și a nitroxanului.
La punctul 79 Anexa II din același act normativ se menționează Fabricarea și condiționarea rășinilor sintetice: epoxidice, fenolformaldehidice, ureoformaldehidice, melaminoformaldehidice, nitrocelulozice, precum și schimbătorii de ioni. Fabricarea lacurilor, vopselelor, emailurilor sau grundurilor pe bază de nitroceluloza și rășini sintetice, precum și utilizarea acestora la vopsirea prin șprițuire.
Impregnarea bobinelor sau a mașinilor electrice, presarea conurilor cu poliesteri sau cu rășini sintetice. Impregnarea hârtiei, a celofanului și a pânzei, a tocăturii de cârpe, a țesăturilor și împâsliturilor din fibre de sticlă și din mătase, cu lacuri preparate cu rășini sau solvenți toxici (lacuri epoxidice, fenolformaldehidice, gliptalice, melaminoformaldehidice, nitrocelulozice, ureoformaldehidice) și polimerizarea rășinilor respective; emailarea conductorilor electrici cu lacuri și rășini sintetice in instalații neermetizate. Fabricarea tananților sintetici
De asemenea, la pct. 160 Anexa II se prevede: Personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele, în întreprinderea din industria materialelor de construcții (hale sau poligoane de prefabricate din beton și beton celular autoclavizat, linii tehnologice de fabricație a ipsosului, gipsului, agrocalcruzaicate, marmorocului), ateliere de tâmplărie-modelărie-chituire, executarea de încărcări-descărcări și manipularea materiilor prime, semifabricatelor produselor finite și combustibililor.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamanta, descrisă în acțiune, condițiile de la locul său de muncă, confirmate de martor instanța apreciază că activitatea acesteia de sudor se încadrează deci, în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2, pct. 41 din ordinul 50/1990, iar activitatea acesteia de bobinator se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2, pct 69, pct. 79 si pct. 160 din Ordinul nr. 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă, condiții dovedite ca fiind nocive în cazul reclamantei. De altfel chiar pârâta a recunoscut existența condițiilor nocive în activitatea desfășurată de sudori și bobinatorii și a procedat la încadrarea unora dintre salariații cu aceste funcții în grupa a II a de muncă așa cum rezultă din tabelele depuse la dosar, încadrare care în mod nejustificat nu a cuprins pe toți cei ce ocupau aceleași funcții.
De asemenea existența condițiilor nocive este confirmată de bolile profesionale înregistrate în rândul salariaților dovedite cu înscrisurile depuse la dosar evidențe întocmite de Direcția de Sănătate Publică D., precum și din împrejurarea că în contractele colective de muncă a fost prevăzută acordarea unor sporuri pentru condiții grele, nocive, periculoase pentru salariații ce lucrau în astfel de condiții.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamanta în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Ca atare, văzând dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, instanța va admite cererea, constatând că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în perioada 09.12.1975 – 01.05.1977 se încadrează în grupa a II-a de muncă, in procent de 100 %, conform anexa II pct. 41 din Ordinul nr. 50/1990, iar activitatea desfășurata de reclamanta ca si bobinator in perioada 01.05.1977 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100 %, conform pct. 3 raportat la anexa II pct. 69, pct. 79 și pct. 160 din Ordinul nr. 50/1990 și obligă pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens, adeverință care să respecte condițiile de formă prevăzute de lege.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta M. R. – S., cnp_, cu domiciliul in C., .. 20, ., . în contradictoriu cu pârâta ._, J_, cu sediul în C., .. 80, județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă ca și sudor în perioada 09.12._77 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform anexa II pct. 41 din Ordinul 50/1990.
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă ca și bobinator în perioada 01.05._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform pct.3 rap la anexa II pct. 69, 79 și 160 din Ordinul 50/1990.
Obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens reclamantei.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. Ș. I. C. I. C. O.
Red. si tehn. jud. C.D.
4 ex./16 martie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
