Acţiune în constatare. Sentința nr. 3880/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3880/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 2287/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3880/2015
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant O. O., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Este audiat martorul C. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța acordă cuvântul pe excepția privind prescripția dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă în întâmpinare.
Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată și învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, unește excepția cu fondul și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată în perioada 14.02.1980 – 20.10.1980, 27.04._98, 01.10.1998 – 31.03.2001 - se încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa 2 pct 34, 69, 98 si 160 în procent de 100 % și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.02.2015, cu nr._ reclamant O. O. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 14.02.1980 – 20.10.1980, 27.04._98, 01.10.1998 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a II a de munca, în procent de 100 % din timpul de lucru conform Ordinului 50/1990 pct 3, Anexa 2 pct 34, 47, 69 si 160 și să fie obligată pârâta sa-i elibereze o adeverință în acest sens, potrivit art.40, alin.2, lit.h din Codul Muncii.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei . în meseria de lăcătuș montator in cadrul Fabricii Mașini Electrice Rotative, Atelierul "Montaj curent alternativ" desfășurând operații cu materiale de risc foarte ridicat si substanțe toxice: solvenți organici, soluții alcaline, sodă caustică, tricloretilena, fosfat trisodic.
Executa operații de demontare si montare motoare electrice, curățare, reparare, polizare, șlefuire părți componente, efectuarea probelor la standurile de proba. De asemenea, spăla, degresa piesele, le curăța de vopsea și vaselină, poliza, șlefuia, izola cu azbest si lipea cu cositor. In urma acestor operațiuni rezultau vapori, gaze toxice si praf, in condiții de frig si căldura excesive.
A menționat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada solicitata, in procent de 100 %.
Reclamantul a depus la dosar fotocopii de pe carnetul de muncă, buletine de determinări de toxicologie sanitară, buletine de verificări de temperatură, carte de identitate, practică judiciară.
Pârâta a formulat întâmpinare , solicitând constatarea prescripției dreptului material la acțiunea al cărei obiect consta in realizarea unui drept patrimonial, termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului fiind depășit.
A arătat că activitatea desfășurată de reclamant nu se regăsește in Anexa nr 7 la CCM Mașini Electrice Rotative cu grupă de muncă, așadar locul său de muncă nu a fost nominalizat de către comisia de nominalizare a locurilor de muncă a persoanelor ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, și ca urmare cererea este neîntemeiată .
În dovedire, pârâta a depus Anexa nr. 5 la CCM 1992, privind condițiile de muncă.
Pentru termenul din data de 08.05.2012, pârâta răspunde la cererea instanței, în sensul că Divizia Mașini Electrice Rotative nu a acordat grupa de muncă la salariații care desfășurau activitatea de lăcătuși in cadrul Atelierului montaj curent alternativ.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod proc.civ.
In cauza a fost administrata proba testimoniala, fiind audiat martorul C. M.,, a cărui declarație a fost consemnata si atașata la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte . în meseria de lăcătuș în perioada 14.02.1980 – 20.10.1980, 27.04._98, 01.10.1998 – 31.03.2001, așa cum rezulta din carnetul de munca.
Tribunalul nu poate considera că o asemenea cerere ar fi supusă unui termen de exercitare a dreptului la acțiune în condițiile art 268 alin 2 din Codul muncii pentru următoarele considerente:
Potrivit art 29 Cod pr civilă, " Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".
Obiectul acțiunii civile îl constituie protecția pe cale judiciară a drepturilor subiective civile( drepturi reale, drepturi de creanță, drepturi de proprietate intelectuală, etc) și a unor interese legitime( situații juridice pentru a căror realizare, calea judecății este obligatorie), precum și asigurarea aplicării părților în proces.
Acțiunea civilă nu se confundă cu cererea de chemare în judecată, aceasta din urmă constituind numai una din formele concrete de manifestare a acțiunii civile, întrucât sfera mijloacelor procesuale fiind mai largă.
Totodată acțiunea civilă și dreptul la acțiune sunt două noțiuni distincte, cea de a doua constituind o prerogativa de a pune în mișcare mijloacele prevăzute care alcătuiesc acțiunea civilă.
După criteriul scopului urmărit de părți, cererile în justiție se împart în: cereri în constatare, cereri în realizare și cereri în construirea de drepturi.
Ca noțiune - art 35 din cod pr civilă – cererea în constatare este aceea prin care reclamantul solicită constatarea existentei unui drept al său( cererea în constatare pozitivă) ori a inexistentei unui drept al pârâtului împotriva sa( cerere în constatare negativă), indiferent dacă dreptul are caracter patrimonial sau nepatrimonial.
Potrivit art 2502 alin 2 pct 2 cod civil " sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acțiunea în constatarea existentei sau inexistentei unui drept", acest text, nepermițând nici o derogare de la legea specială.
Raportarea la dreptul dedus judecății vizează numai competenta instanței care se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului potrivit art 125 din cod pr civilă, nu și cu privire la prescripția dreptului la acțiune care este stabilită în condițiile art 2502 alin 2 pct 2 cod civil.
Mai mult decât atât, prin formularea unei asemenea cereri nu se urmărește dobândirea unor drepturi patrimoniale, chiar și în situația în care s-ar pretinde că s-ar valorifica adeverința obținută pentru grupa de muncă, întrucât cuantumul lor nu este determinat sau determinabil în cursul acestui proces.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat in cadrul Fabrica Mașini Electrice Rotative, Atelierul "Montaj curent alternativ pe toată durata raportului de muncă .
Prin acțiune, reclamantul a solicitat să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în perioada 14.02.1980 – 20.10.1980, 27.04._98, 01.10.1998 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a II a de munca, în procent de 100 % din timpul de lucru conform Ordinului 50/1990 pct 3, Anexa 2 pct 34,47,69 si 160 precum și să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens.
Așa cum rezultă din carnetul de muncă al reclamantului, aceasta a desfășurat activitate la unitatea pârâtă in perioadele solicitate.
Pentru perioada dedusă judecății, din declarațiile martorului C. M. rezultă că reclamantul a desfășurat activitatea de lăcătuș în ., din anul 1981, activitate ce presupunea realizarea de motoare de curent alternativ si continuu, pe care le spăla si curata de vopsea, poliza, șlefuia si finisa piesele ce trebuiau montate pe motoarele electrice. Pentru aceste operațiuni erau folosite substanțe toxice, ce afectau căile respiratorii
Tot din declarația martorului, care a fost coleg de muncă al reclamantului, reiese faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru.
Din probele administrate rezultă că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat în anexa 5 la contractul colectiv de muncă din anul 1992 nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamantă un caracter inadmisibil, întrucât Ord.50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui(01.04.2001).
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamanți în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că, colegii reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și acesta au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 14.02.1980 – 20.10.1980, 27.04._98, 01.10.1998 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a II a de munca, în procent de 100 % din timpul de lucru conform Ordinului 50/1990 pct 3, Anexa 2 pct 34, 69, 98 si 160 și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de parata in întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamantul O. O., CNP_, cu domiciliul în C., . 2, .. 1, . în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în C., .. 80, județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în 14.02.1980 – 20.10.1980, 27.04._98, 01.10.1998 – 31.03.2001 se încadrează în grupa a II a de munca, în procent de 100 % din timpul de lucru conform Ordinului 50/1990 pct 3, Anexa 2 pct 34, ,69, 98 si 160 .
Obliga unitatea pârâta sa elibereze reclamantului adeverința în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 15 septembrie 2015
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Red.jud.M.F./as.G.A.D./4ex./18.09.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3675/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
