Acţiune în constatare. Sentința nr. 145/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 145/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 8142/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 145/2015
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul P. N. cu domiciliul în C., ..4, ..2, ., jud. D., în contradictoriu cu și pe pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta personal și asistat de avocat D. G. și martorul S. I., lipsind pârâta ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat D. G. pentru reclamantă arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat D. G. pentru reclamantă estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și cu un martor, numitul S. I., care este prezent la termenul de azi.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reclamanta, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul arătat prin cererea de chemare în judecată, precizând, totodată că acesta este prezent în sala de ședință.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamantă probele solicitate, ca fiind utile și pertinente soluționării cauzei.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. G. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 11.04._96 și 01.11._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 34,69 și 79 în procent 100% și obligarea pârâtei să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 28.05.2014, pe rolul Tribunalului D. – Secția Litigii de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta P. N., în contradictoriu cu pârâta . care a solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată în perioadele 11.04._96, 01.11.1996 – 01.04.2001, se încadrează în grupa a -II-a de muncă și să oblige pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajata pârâtei cu contract individual de muncă în perioada menționată, desfășurând activitatea ca lăcătuș în cadrul Secției Pregătiri - Divizia Transformatoare.
Efectua operații de găurire, ajustare, pilire, degresare cu solvenți organici și soluții alcaline, utilizând materiale cu risc ridicat de îmbolnăvire, precum mica, banda de sticlă impregnată în rășina.
În urma efectuării acestor operații se degajau noxe:fum, particule fine de mică, vapori și gaze toxice.
Arată reclamanta că aceste activități le efectua pe parcursul întregului program de lucru.
A mai declarat că a lucrat în aceleași condiții de muncă cu electricienii de întreținere care au fost încadrați de însăși pârâtă în grupa a II a de muncă. În aceste condiții reclamanta apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Ordinul 50/1990.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 35 NCPC, Ordinul 50/1990 și art. 40 alin 2 lit. h din Codul muncii.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
A anexat copii de pe carnetul de muncă, cartea de identitate și practică juridică.
La data de 07.11.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că locul și meseria reclamantei nu au fost nominalizate la nivel de unitate în grupa a II a de muncă. A susținut că în conformitate cu dispozițiilor Ordinului 50/1990 simpla solicitare a reclamantului nu este un motiv pentru acordarea automată a grupelor de muncă, ci este necesar să se parcurgă procedura prevăzută de actul normativ invocat.
A arătat că activitatea desfășurată de reclamant ca lăcătuș în Secția Pregătiri-Divizia Transformatoare.
Conform art.4 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupe de muncă se putea face numai dacă nivelul noxelor existente la locurile de muncă din anexe depășea nivelul maxim admis de normele de protecție a muncii, trebuind astfel a fi îndeplinite două condiții, respectiv noxe peste nivelul maxim admis cumulate cu poziția din anexele 1 și 2.
Reclamantul nefiind încadrat în grupă de muncă, pârâta învederează că a virat la Casa de Pensii contribuția C.A.S la un nivel mai redus, corespunzător salariaților care nu au lucrat în grupe de muncă.
În drept a invocat prevederile art. 205 C..
A depus anexa 7 la CCM privind condițiile de muncă la Divizia Transformatoare, tabel cu personalul încadrat în grupa I și a II a de muncă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială solicitate de reclamant și a procedat la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul S. I., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajata unității pârâte în perioada dedusă judecății, având meseria de lăcătuș, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.
Din declarația martorului reiese că reclamanta, ca și lăcătuș mecanic efectua operații de
împachetare a miezului magnetic pentru transformator. Efectua operații de polizare, ajustare, lustruire, găurire, pilire și operații de operații de degresare cu solvenți organici.
Cu privire la miezurile de transformator mai mici a arătat martorul că efectua reclamantul și operații de impregnare. F. materiale precum pânza de sticlă, cât și cu azbest.
În timpul executării acestor operații se degaja fum, praf, noxe, gaze, vapori,atelierul nefiind prevăzut cu sistem de ventilație.
Temperaturile în incinta halei erau la extreme, vara fiind foarte cald, iar iarna foarte frig .
Activitățile descrise se desfășurau pe parcursul întregului program de lucru.
A mai declarat martorul că lui însuși și altor colegi, instanțele de judecată le-au recunoscut grupa a II a de muncă
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile desfășurate de reclamantă se încadrează la pct. 34,,69 și 79 din anexa II Ordinul 50/1990.
În ceea ce privește procentul în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în condiții de grupa a II a de muncă, instanța reține că, potrivit declarației martorului audiat în cauză, acesta este de 100%.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere și faptul că numeroși colegi ai reclamantei, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța va admite acțiunea, va constată că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul unității pârâte în perioada 11.04._96, 01.11.1996 – 01.04.2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 34,69 și 79 în procent 100%.
Obligă pârâta să îi elibereze reclamantei adeverință în acest sens, conform art. 40 alin 2 lit. h din C muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. N., CNP_, cu domiciliul în C., ., nr.4, ., etj.4, ., în contradictoriu cu ., cu sediul în C., ..80, jud D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 11.04._96,, 01.11.1996 – 01.04.2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 34,69 și 79 în procent 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică din 16.01.2015
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Red.Jud. M. V. și asist. jud. S.M.C.
4 ex./21.01.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 830/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 43/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
