Acţiune în constatare. Sentința nr. 354/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 354/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 10438/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 354/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul L. D. în contradictoriu cu pârâta . ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. D. și martorul F. N., lipsă fiind pârâta .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat A. D. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat A. D. pentru reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și cu un martor, numitul F. N., care este prezent la termenul de azi.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reclamantul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul arătat prin cererea de chemare în judecată, precizând, totodată că acesta este prezent în sala de ședință.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant probele solicitate, ca fiind utile și pertinente soluționării cauzei.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat A. D. pentru reclamant depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioadele 16.07._76 și 21.06._86 se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 anexa II, pct.34, 41 și 69 în procent de 100% și obligarea pârâtei să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.Fără cheltuieli de judecată
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.07.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul L. D. a chemat în judecată pe pârâta . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul unității pârâte se încadrează în grupa a II – a de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele 16.07._76 și 21.06._86 conform Ordinului MMPS nr. 50/1990, pct. 3 si anexa 2, art. 34, 41, 45, 69, 79 și 160 cu obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței din care să rezulte încadrarea în grupa a II – a de muncă, în procent de 100%, conf. 40 alin 2 lit. h din Codul Muncii.
În fapt, a arătat că în perioadele 16.07._76 și 21.06._86 a fost salariat al pârâtei în funcția de electrician la Atelierul de întreținere și reparații din cadrul Fabricii Aparataj, iar activitatea pe care a desfășurat-o, prin operațiile efectuate și condițiile de lucru, se încadrează în grupa a II a de muncă .
A mai arătat că activitatea sa presupunea efectuarea operațiilor de întreținere și reparații la utilaje, instalații acționate electric, hidraulic, pneumatic, mașini de bobinat, mașini de debitat cu plasmă și oxiacetilenică, macarale, cuptoare de încălzire și polimerizare, autoclave, mașini de găurit, strunguri paralele și carusel, mașini de rectificat, prese de presat, instalații de iluminat la înălțime, etc. Reclamantul a mai susținut că își desfășura activitatea în cadrul unor echipe mixte în care lături de lăcătuși a efectuat și operații de spălare și degresare a pieselor cu solvenți organici și soluții alcaline, uleiuri minerale,, sodă caustică, tricloretilenă, acid clorhidric, fosfat trisodic.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului 50/1990 si Decizia nr. 258/2004 ICCJ, art 1528 cod civil si dispoz. art. 40 alin 2 Codul muncii.
În scop probator, a depus la dosarul cauzei în copie următoarele: cartea de identitate, carnetul de muncă, și practică judiciară, situația locurilor de muncă pe categoriile de personal ce beneficiază de grupele de muncă, fișa de identificare a factorilor de risc.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta a arătat că reclamantul a fost angajat în cadrul Diviziei Aparataj Înaltă Tensiune (A.I.T.), ca electrician de întreținere, lucrând în condiții de muncă ce nu se încadrau în cele prevăzute de Ordinul nr. 50/1990.
Pârâta a depus la dosarul cauzei în copie :un tabel cu locurile de muncă pe categorii de personal care beneficiau de grupa a II a, conform Ordinului nr. 50/1990, privind condițiile de muncă la A.I.T., tabelul cu personalul încadrat în grupe de muncă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială la solicitarea reclamantului cu un martor, în cauză fiind audiat sub prestare de jurământ martorul F. N., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând și prevederile legale în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unității pârâte, cu contract pe durată nedeterminată, în perioadele 16.07._76 și 21.06._86, menționate în acțiune.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă, reclamantul a fost angajat pe durată nedeterminată în funcția de electrician de întreținere și reparații, până la 06.03.1976, când a fost încorporat. După efectuarea stagiului militar, începând cu data de 21.06.1977, conform mențiunilor din carnetul de muncă(fila-15), reclamantul a fost reîncadrat tot ca electrician de întreținere, fărăsă existe vreo mențiune cu privire la vreo schimbarea de funcție.
Din declarația martorului F. N., rezultă că reclamantul a ocupat funcția de electrician la Atelierul de întreținere și reparații și Atelierul înaltă tensiune, pe perioadele deduse judecății, acesta relatând că au lucrat împreună din 1975 la fabrica Aparataj. A menționat că reclamantul a desfășurat în procent de 100% din timpul de lucru, activitatea de electrician, deservind toate atelierele din această fabrică, lucrând în condiții grele de muncă, folosind substanțe toxice, precum azbest, bandă de sticlă, tricloretilenă, acetonă, diluant, acid sulfuric, lacuri de impregnare, sodă caustică,solvenți rezultând substanțe toxice. Martorul a confirmat că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul diverselor ateliere din cadrul Fabricii Aparataj, precum Araldit și altele unde reclamantul proceda la demontarea tabloului electric, spălarea pieselor componente cu substanțe ca triclor, perclor, benzină de extracție, diluant, soluții alcaline pe bază de sodă caustică, substanțe deosebit de toxice. Martorul a mai precizat că reclamantul a efectuat și reparații la motoarele electrice de la macarale, lucrând la temperaturi foarte ridicate și la înălțime, efectuând și reparații la aparatele pe bază de hexaflorură de sulf, substanță deosebit de toxică.
A relatat că, în hala în care își desfășura activitatea reclamantul existau mai multe ateliere, fără a exista un sistem de ventilație corespunzător; vara se lucra la temperaturi ridicate, iar iarna în condiții de temperatură scăzute, la locul de munca zgomotul produs fiind foarte mare. Totodată, martorul a precizat că, el a obținut acordarea grupei a II-a de muncă prin hotărâre judecătorească.
Prin practica judiciara depusa la dosar, s-a constatat că activitatea desfășurată de alți electricienii de întreținere a fost încadrată în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, în procent de 100% din timpul de lucru în perioadele solicitate, procent constatat prin hotărâre judecătorească .
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Împrejurarea că locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat în anexele la contractul colectiv de muncă nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamant un caracter inadmisibil, întrucât Ord. 50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. pct. 34, 41 și 69 din Ordinul 50/1990, care prevede ca activitatea de "polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din metale feroase și neferoase " probarea motoarelor pe bancurile de probe" și "degresare chimica cu solvenți organici sau cu soluții alcaline", se încadrează în grupa a II a de munca.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere și faptul că numeroși colegi ai reclamantului, care au avut meseria de lăcătuș și care lucrau în aceleași condiții ca și acesta au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța va admite acțiunea, în sensul că va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 16.07._76 și 21.06._86 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. nr.50/1990, anexa II pct. 34, 41 și 69, în procent de 100%.
In baza, dispozițiilor art. 40 alin 2 lit. h din C. muncii, va obliga pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. D., având CNP_, cu domiciliul în mun. C., ., ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80 .
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 16.07._76 și 21.06._86, se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990, anexei II, pct. 34, 41 și 69 în procent de 100%
Obligă pe pârâtă să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. P. C. D. A. V. S. B.
Red.jud- C.D.P./As.jud.A.V.
4 ex./03.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 474/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
