Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4045/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4045/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 4045/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4045/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant . (FOSTĂ RA TERMOFICARE C.), în contradictoriu cu pârât S. C.-C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se prezintă consilier juridic S. J., care depune împuternicire de reprezentare pentru administratorul judiciar al reclamantei, SIOMAX SPRL și învederează faptul că . este în procedura insolvenței prevăzute de Legea 85/2014, prin sentința nr.363/18.03.2015 pronunțată de Tribunalul D., precum și faptul că administratorul judiciar își însușește cererea de chemare în chemare în judecată formulată de ., solicitând conceptarea reclamantei prin administratorul judiciar.
Instanța dispune conceptarea reclamantei prin administrator judiciar SIOMAX SPRL. Constată că procedura este legal îndeplinită cu acesta prin prezența la termen a reprezentantului legal, consilier juridic S. J..
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin consilier, depune note de ședință și concluzii scrise și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În raport de probele propuse, reclamanta, prin consilier, apreciază că dosarul poate fi soluționat în termen de 2 luni și învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 6 luni.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin consilier, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta învederează faptul că în conformitate cu raportul Curții de Conturi, prin decizia nr.26/2013 a stabilit estimarea unui prejudiciu în sumă de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificată în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit de legea bugetului de stat – Legea nr.293/2011, iar conducătorul societății să extindă verificările în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și să dispună toate măsurile legale pentru recuperare acestuia, precum și regularizarea cu bugetele publice a sumelor reprezentând contribuțiile aferente angajatului și angajatorului.
Învederează, de asemenea, faptul că Decizia nr,26/2013 emisă de Curtea de Conturi – Camera de Conturi D., a fost contestată la Secția de contencios administrativ a Tribunalului D. care, prin Sentința civilă nr. 997/2014 a respins în totalitate contestația, iar ulterior s-a respins și recursul formulat de ., prin decizia civilă nr. 6052/2014 a Curții de Apel C.. Având în vedere aspectele menționate, reclamanta consideră că acțiunea este dovedită și solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, la data de 12.02.2015 la Tribunalul D., reclamanta . C. a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtului S. C.-C. la restituirea sumei de 1696 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca pârâtul are calitatea de salariat al societății, fiind încadrat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată .
Reclamanta a precizat ca în anul 2012 salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anul 2012.
A susținut reclamanta ca aceasta majorare a fost încasata necuvenit întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011 care prevedea că nivelul cheltuielilor cu salariile anului 2012, nu putea depăși nivelul acelorași cheltuieli înregistrate în anul precedent.
Conducerea societății a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, susținând ca, în speța dedusa judecații, pârâtul a încasat în anul 2012 suma solicitată, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare.
Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În scop probator au fost depuse înscrisuri: carte de identitate a paratei, contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea 154/2012 a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anul 2011 și pentru anul 2012, . Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curții de Conturi D..
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
S-a arătat ca Decizia nr. 26/01.04.2013 a Curtii de Conturi a Romaniei, Camera de Conturi D. nu ii este opozabila si nu poate avea vreun efect in relatia angajator-salariat.
De asemenea, s-a sustinut ca actiunea reclamantei este inadmisibila, aceasta aparare vizand temeiul de drept al actiunii reclamantei.
Sub acest aspect, s-a aratat ca sumele a caror restituire se solicita au fost platite cu titlul de drepturi salariale, plata nefiind facuta de reclamanta din eroare sau nejustificat, astfel ca nu sunt incidente dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
In ceea ce privește temeinicia acțiunii, parata a arătat ca sumele solicitate nu sunt certe, lichide si exigibile, neputându-se stabili proveniența acestora, modul de calcul detaliat care a condus la stabilirea lor, actele care au stat la baza stabilirii debitului, cat reprezintă c/valoarea salariului in bani, pretins incasat necuvenit si cat c/valoarea bonurilor de masa, cum s-a calculat si stabilit prejudiciul pentru fiecare salariat.
În dovedirea susținerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanta . a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând instanței să înlăture apărările formulate și argumentele invocate prin întâmpinare și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
A precizat modul de calcul.
În anul 2012 fondul de salarii total brut a fost de 20.396.026 lei, din care 1.8555.922 lei salarii brute total salariați și 1.840.104 lei contravaloarea tichetelor de masă acordate salariaților. Astfel, suma cu care s-a depășit fondul de salarii a fost de 1.331.133 lei față de anul 2011.
S-a efectuat un raport procentual între suma cu care s-a depășit fondul de salarii alocat pentru anul 2012 (salarii brute și tichete de masă) în plus față de anul 2011, respectiv 1.331.133 lei și suma efectiv alocată pentru anul 2012 respectiv 20.396.026 lei, astfel: 1.331.133/ 20.396.026 X 100 = 6,5265 %.
Procentul rezultat, de 6,5265 % a fost aplicat la salariul brut anual stabilit pentru fiecare salariat în parte, rezultând suma încasată necuvenit de fiecare în speță de 1696 lei.
Administratorul judiciar SIOMAX SPRL, a depus note de ședință, prin care a învederat instanței că . este în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2014, prin sentința nr. 363/18.03.2015, prin decizia Curții de Apel nr. 363/18.03.2015 prin care a fost desemnat administrator judiciar SIOMAX SPRL, care învederează instanței că își însușește cererea formulată de că ., solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată având în vedere și precizările din răspunsul la întâmpinare.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri propusă de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul reține și constată următoarele:
Pârâtul este angajat al societății reclamante, beneficiind în anul 2012 de un salariu de bază brut stabilit în baza contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul respectiv, contract care a prevăzut majorarea coeficienților de ierarhizare, astfel cum sunt menționați la art. 47.1, precum și acordarea tichetelor de masă conform art. 93 din CCM.
Prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi s-a stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea în anul 2012 a cheltuielilor de personal de către reclamantă, peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr. 293/2011, decizie menținută de instanță în urma contestării sale și s-a dispus recuperarea sa.
Ca urmare, reclamata a demarat procedurile de recuperare a sumei cu care s-au depășit cheltuielile de personal pentru anul 2012, față de cele pentru anul 2011 și anume recuperarea sumei de 1.808.056 lei. În acest sens a formulat prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei încasată necuvenit din majorarea coeficienților ierarhici conform CCM pe anul 2012.
Referitor la temeiul de drept ce stă la baza prezentei acțiuni, instanța reține că reclamanta a invocat art. 256 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.".
Fără a nega faptul că este vorba de o prevedere specială din Codul muncii, instanța apreciază că regimul comun al plății nedatorate este aplicabil și în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles decât să enunțe incidența instituției plății nedatorate și în dreptul muncii, fără a detalia condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată.
În consecință, și pentru plata nedatorată invocată în dreptul muncii, trebuie verificată îndeplinirea condițiilor impuse de dreptul comun.
Astfel, prestația trebuie să fie efectuată cu titlu de plată, plata nu trebuie să existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, iar plata nu trebuie să fi fost făcută din eroare.
Practic, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria cuiva.
Noțiunea de plată are în vedere executarea unei prestații în mod voluntar. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 274/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 355/2011, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 Codul Muncii, a reținut că “textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire.
În speță, se constată că plata sumelor, a căror restituire se solicită, a fost făcută în baza dispozițiilor contractului colectiv de muncă în vigoare la data plății și a unui act adițional la contractul individual de muncă, semnat de părți, nefiind întrunită condiția inexistenței unei juste cauze.
Astfel, în Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Regiei Autonome Termoficare, încheiat la 10.02.2012 și care s-a aplicat de la 01.01.2012, au fost prevăzuți la art. 47.1 coeficienții minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, după cum a fost prevăzută și acordarea tichetelor de masă la art. 93.
Clauzele prevăzute la art. 47.1 și art. 93 din contractul colectiv de muncă din 2012 sunt perfect valabile, nefiind solicitată constatarea nulității acestora de către vreuna din părți, nici pe cale principală și nici pe cale de excepție.
În prezent, există o reglementare expresă în art. 142 din Legea nr. 62/2011 a Dialogului Social, prin care legiuitorul a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulității clauzelor din contractele colective de muncă, negociate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior în favoarea salariaților și le-a circumscris principiului disponibilității.
În noua reglementare sunt semnalate instrumentele concrete de înlăturare din ordinea juridică negociată, a clauzelor lovite de nulitate [art. 142 alin. (2)-(4) din Legea nr. 62/2011], cauza de ineficacitate a actului juridic trebuind a fi constatată pe cale judecătorească, la cererea părții interesate.
Efectul nulității constatate pe cale judecătorească face ca până la renegocierea clauzelor acestea să fie înlocuite ex lege cu prevederile legii mai favorabile salariaților, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Ca urmare, drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă, valabil încheiate, ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional, au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, iar salariatul nu poate renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
În consecință, atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea clauzei, nici pe cale principală și nici pe excepție, nu suntem în ipoteza unei plăți nedatorate.
Pe de altă parte, în cauza de față se constată că suma pretinsă pârâtului este eronat determinată.
Din modul de calcul prezentat de reclamantă în răspunsul la întâmpinare, rezultă că a făcut un raport procentual între valoarea depășirii salariilor brute plus tichetele de masă din anul 2012 față de anul 2011 ( de 1.331.133 lei) și suma salariilor brute plus tichetele de masă pe anul 2012 ( de 20.396.026 lei) rezultând un procent de 6,5265% ce a fost aplicat asupra salariului brut anual al fiecăruia dintre angajați - (1.331.133: 20.396.026 x 100 = 6,5265% x salariului brut anual al fiecăruia dintre angajați = suma pretinsă de la fiecare pârât în parte).
Reclamanta a susținut că temeiul calculării sumelor datorate de fiecare salariat prin aplicarea unui procent egal la toți salariații îl constituie dispozițiile art. 48.2 din CCM.
Instanța constată însă că aceste prevederi au fost greșit puse în aplicare, deoarece acest articol se aplică doar în situația depășirii fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, nu și în situația depășirii nivelului cheltuielilor de personal. Ori în cauza de Camera de Conturi, a stabilit că a avut loc o depășire a nivelului cheltuielilor de personal, care includ pe lângă fondul de salarii și alte cheltuieli, așa cum rezultă din decizia Camerei de Conturi Nu s-a făcut dovada că a fost depășit și fondul de salarii. Instanța reține deci că reclamanta a calculat greșit procentul în funcție de cheltuielile de personal, din moment ce CCM prevedea calcularea procentului în funcție de fondul de salarii.
Pe de altă parte se constată că reclamanta urmărește să recupereze de la salariați, în mod greșit întregul prejudiciu constatat de Camera de Conturi, în care sunt incluse pe lângă salariile în bani efectiv plătite salariaților și contravaloarea tichetelor de masă (care nu face obiectul prezentei acțiuni pentru că în motivarea acțiunii reclamanta se referă doar la recuperarea majorărilor salariale, nu și la recuperarea contravalorii tichetelor de masă) cât și contravaloarea contribuțiilor la bugetul de stat ce se suportă de către angajator, nicidecum de salariat (contribuții pentru care Camera de Conturi a dispus regularizarea cu bugetele publice, nu recuperarea de la salariați).
Potrivit aceleiași decizii 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D. creșterea cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează pe de o parte majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați și pe de altă parte suplimentării numărului de salariați ai regiei. Nu s-a reținut drept cauză a creșterii cheltuielilor de personal acordarea tichetelor de masă, deci nu pot fi incluse de reclamantă în calculul procentului de 6,5265%.
Prin modul de calcul stabilit de reclamantă salariaților le sunt imputate atât sumele reprezentând majorarea coeficientului de ierarhizare, cât și sumele aferente creșterii numărului de salariați în cadrul unității, adică mai mult decât au încasat fiecare în parte.
Observând comparativ coeficienții de ierarhizare menționați in CCM 2012 cu cei prevăzuți in CCM 2011 se constata ca, doar in privința anumitor categorii de salariați – si nu pentru toti salariatii unitatii ! – au fost stabiliți coeficienți de ierarhizare mai mari cu 0,8 % in 2012 fata de coeficienții stabiliți in 2011, doar unii dintre salariați au încasat salarii mai mari decât în anul 2011, iar recuperarea se face de la toți salariații, adică și de l acei care nu au beneficiat de majorarea coeficientului de ierarhizare.
Or, pentru a fi în ipoteza unei plăți nedatorate întemeiată pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii, trebuia să fie solicitată restituirea sumei efectiv încasată necuvenit, suma netă încasată și în niciun caz imputarea unui procent dintr-o sumă care a fost stabilită printr-un raport al Camerei de Conturi și nici imputarea cuantumului brut.
Față de cele arătate mai sus instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată cererea formulată de reclamant . (fostă RA TERMOFICARE C.), în contradictoriu cu pârât S. C.-C., CNP_, cu domiciliul în C., ..141 ., . având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 16 septembrie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C. D.
4 ex. – 16.10.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4235/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
