Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2127/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2127/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 14221/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2127/2015
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de contestatorul T. B.-N., cu domiciliul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu intimata D. R. SA, cu sediul în Târgu S., ., jud. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 08.05.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, contestatorul T. B. N. în contradictoriu cu intimata . asolicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr. 115 din 27.10.2014, obligarea intimatei la plata unei desspăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la celelelalte drepturi de care ar fi beneficia contestatorul în calitate de salariat, calculate de la data concedierii și până la data reintegrării eective; repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimatei la plata sumei de 30 000 lei cu titlu de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii contestatorul a arătat că, la data de 28.09.2013, prin actul adițional nr. 1 la contractul individual de muncă nr._/16.05.2001, a fost angajat de intimată în funcția de director al magazinului D. R. 163 C., calitate în care și- adesfășurat activitatea până la data de 27.10.2014, dată la care a fost concediat, măsură adusă la cunoștința sa prin notificarea nr. 23/N/2014 din 27.10.2014 de către B. I. M., prin semnătură de primire.
Contestatorul arată că decizia nr. 115 din 27.10.2014 este nelegală și netemeinică în considerarea următoarelor argumente:
Nu a săvârșit nicio abatere disciplinară, motivul care a determinat concedierea necorespunzând realității.
Totodată, învederează inexistența abaterii disciplinare prin lipsa elementelor esențiale ale acesteia, respectiv o faptă în legătură cu munca, vinovăția contestatorului sau încălcarea unei obligații din contractul individial de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorului ierarhic.
Sublinează contestatorul că toată dezbaterea din timpul cercetării disciplinare nu a făcut referire la raporturile de muncă dintre părți ci doar la raporturile comerciale dintre două persoane juridice, respectiv . și D. R. SA.
La începutul cercetări disciplinare din data de 20.10.2014, contestatorului i-au fost prezentate de către intimată două coli nesemnate, nedatate, ca reprezentând referatul pe baza căruia s-a stabilit cercetarea disciplinară. La sfârșitul cercetării disciplinare s-a prezentat un referat ca aparținând numiteu C. E., din data de 06.10.2014, fără a avea însă număr de înregistrare de la registratura intimatei.
Toată cercetare discplinară a făcut referire la o faptă inexistentă pe care contestatorul ar fi săvârșit-o, respectiv neinformarea șefului ierarhic superior în legătură cu închiderea unui magazin D. din Timișoara.
Se mai arată că, îndatoririle de serviciu ale contestatorului se refereau doar la activitatea pe care o desfășura în magazinul D. 163 C. și nu aveau legătură cu închidererea sau deschiderea unui alt magazin din țară.
Contestatorul învederează că, în timpul cercetării disciplinare i-a fost prezentat Regulamentul de ordine interioară din anul 2013, însă acesta nu i-a fost comunicat la data încheierii actului adițional, în data de 26.09.2013 ci mult mai târziu, prin e-mail, la data de 17.10.2014.
Se mai arată că, în realitate, conducererea intimatei a dorit încheierea raporturilor contractuale de muncă cu contestatorul datorită refuzului acestuia de a accepta pontaje fictive.
Într-o altă ordine de idei, se arată că decizia de concediere nu cuprinde mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 62 alin 2 și art. 252 alin 2 litera a din Codul Muncii, referitoare la descrierea faptei care constituie abatere discplinară și a datei la care aceasta a fost săvârșită.
Decizia de concediere nu cuprinde nici toate mențiunile prevăzute de art. 62 alin 2 și art. 252 alin 2 litera b din Codul Muncii referitoare la precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, carea u fost încălcate de contestator.
Astfel, simpla trimitere la art. IX, teza a doua din fișa postului și la dispozițiile din Regulament nu sunt în litera și spiritul legii, fiind necesar a se specifica expres articolele sau paragrafele încălcate.
Nu în ultimul rând, decizia de concediere nu cuprinde nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator întimpul cercetării prealabile, mențiune expres prevăzută de dispozițiile art. 62 alin 2 și art. 252 alin 2 litera c din Codul Muncii.
Prin măsura dispusă intimata nu a avut în vedere criteriile prevăzute de Codul Muncii, aplicând contestatorului sancțiunea cea mai severă, deși în cursul activității profesionale desfășurate pe parcusrul celor 12 ani în care s-au derulat raporturile de muncă nu a fost niciodată sancționat disciplinar și a dovedit o conduită activă, implicată în rezolvarea promptă și eficientă a atribuțiilor de serviciu, fiind evaluat profesional pe toată perioada cu calificative "excelent".
Pentru motivele prezentate, contestatorul solicită admiterea contestației împotriva deciziei de concediere.
În dovedirea susținerilor, au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr. 115 din 27.02.2014 emisă de intimată, proces- verbal încheiat la data de 20.10.2014, la D. București, referatul fără număr de înregistrare întocmit de numita E. S. C., fișa postului, adresa nr. 109/07.10.2014 emisă de B. I. M., notificarea nr. 21/N72014, contractul individual de muncă nr._ din 16.05.2002 și actul adițional la acesta, regulamentul de ordine interioară, contractul colectiv de muncă, calificativele obținute de contestator.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 78-80 și art. 62 alin 2, art. 63 alin 1, art. 247, art. 252 din Codul Muncii și art. 453 Cod proc.civ.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul intimatei.
Pârâta D. R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contesatției.
În motivarea în fapt a arătat că, la data de 16.05.2002, contestatorul a încheiat contractul individual de muncă nr._ cu ., devenită ulterior D. R. SRL, la dat ade 01.08.2012, fiind încheiat actul adițional nr._ prin care contestatorul a fost promovat în funcția de director al magazinului D. nr. 163 din C..
La data de 17.08.2012, contestatorul înființează ., societate în care deține calitatea de unic asociat și administrator, societate care încheie cu Mercureal SRL, devenită între timp Tim Property Developement SRL ("Proprietarul"), contractul de închiriere nr. 198/01.10.2012, având ca obiect închirierea unui spațiu comercial sitaut în Timișoara ( "Spațiul" sau " Locația").
La aceeași dată, D. încheie cu ., în calitate de Asociat, contractul de Asociere, având ca obiect deschiderea unui magazin în spațiu.
La data de 26.02.2013 (notificarea 239/26.02.2013) și respectiv 08.07.2014 (notificare 218/08.07.2014), proprietarii notifică Dantibo SRL cu privire la rezilierea contractului de închiriere pentru neîndeplinirea obligațiilor ce îi revin în temeiul contractului de închiriere.
Administratorul D. află, dintr-o convorbire telefonică purtată cu reprezentantul Proprietarilor, de împrejurarea rezilierii unilaterale de către proprietari a contractului de închiriere dintre Dantibo și proprietari.
Interpelat pe acest aspect, contestatorul contestatorul a susținut că nu cunoaște nimic despre o astfel de reziliere.
La data de 13.08.2014, proprietarii au notificat contestatorul cu privire la rezilierea pentru grave și repetate încălcări ale obligațiilor contractului de închiriere nr. 198/01.10.2012, începând cu data de 29.08.2014, cu obligația de eliberare a spațiului în maximum 5 zile de la acea dată (notificarea nr. 230/13.08.2014).
La data de 20.08.2014, contestatorul asigură intimata (prin sms) că se află în continuare în contact cu proprietarii, sugerând o posibilă soluție, în sensul continuării raporturilor contractuale cu aceștia din urmă.
La data de 28.08.2014, proprietarii îl notifică pe contestator cu privire la obligația de părăsire a locației până cel mai târziu pe data de 03.09.2014 (notificare nr. 236/28.08.2014).
La data de 29.08.2014, contestatorul informează intimata că proprietarii nu prelungesc contractul de închiriere, spațiul fiind sigilat la data de 03.09.2014, ca urmare a neeliberării acestuia la data stabilită prin notificarea nr. 230 din 13.08.2014.
În continuare, intimata arată că abaterea disciplinară săvârșită de contestator este limpede descrisă în decizia de concediere.
Așa cum rezultă din starea de fapt descrisă anterior, contestatorul a fost somat în repetate rânduri cu privire la conduita sa ilicită, conduită în măsură să ducă la pierderea de către intimată a uneia dintre cele mai importante locații, ceea ce în cele din urmă s-a și întâmplat.
Procedând astfel, contestatorul a încălcat dispozițiile art. 39 alin 2 litera d din L 53/2011, art. IX A, teza a doua din fișa postului, dispozițiile din Regulamentul de ordine interioară.
Se mai arată faptul că, în cazul de față nu a fost pusă în discuție eficiența contestatorului ca director de magazin în C., l afel cum nu s-a problematizat niciodată calitatea acestuia de administrator al Dantibo, sancșiunea aplicată fiind urmarea încălcării obligațiilor legale și contractuale ce revin tuturor salariaților cu funcție de conducere ai angajatorului.
Cu privire la susținerea referitoare la cuprinsul deciziei de concediere, intimata arată că alegațiile contestatorului cu privire la conținutul deciuiie de concediere sunt lipsite de temei, aceasta cuprinzând descrierea faptei, normele încălcate și motivele pentru care au fost înlăturate apărările.
În final, intimata arată că dispozițiile regulamentelor de ordine interioară din anii 2012 și 2013 sunt identice în ceea ce privește obligația salariatului de a anunța conducerea societății cu privire la toate conflictele de interese dintre el și angajator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod proc.civ. și art. 247 din L 253/2003.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din contestație.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate cât și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei, fiind angajat în funcția de director al magazinului D. R. 163 C., în baza actului adițional nr. 1 la contractul individual de muncă nr._/16.05.2002
Prin decizia nr. 115 din 27.10.2014, intimata a dispus concedierea contestatorului, în baza art. 61 litera a), art. 247, art. 248, art.251 și art.252 din Legea nr. 52/2003.
Așa cum rezultă din decizia de sancționare, faptele imputate contestatorului au constat în aceea că „prin actele comisive, omisive și faptele sale a contravenit intereselor angajatorului, în sensul celor menționate mai sus. Astfel, în calitatea de angajat… a ignorat cu consecințe grave prin neaducerea la cunoștința angajatorului a situației create de el însuși, în calitatea de administrator al Dantibo SRL.
Domnul T. nu a informat, într-o primă etapă, D. R. SA despre rezilierea contractului pentru spațiul în care funcționa magazinul 115 Timișoara, ascunzând mai apoi cauzele reale ale respectivei rezilieri, cauze care reprezintă culpa sa exclusivă. Atitudinea angajatului a condus în cele din urmă la ieșirea de pe piața timișoreană a D. R. SA. Mai mult, în perioada mai sus amintită, salariatul a indus în eroare cu rea- credință superiorii ierarhici, sugerând că situația nu i se datorează, ci este creată de către un concurrent al angajatorului.”
Prin contestația formulată și prin precizările depuse la dosar, tribunalul constată căci contestatorul a invocat atât nelegalitatea deciziei contestate, cât și netemeinicia acesteia.
Analizând modul cum a fost întocmită decizia de sancționare disciplinară, sub aspect formal si al elementelor obligatorii, prevăzute de art. 252 din CM, instanța apreciază că aceasta nu a fost întocmită în mod legal.
Dispozitiile art. 252 alin. (2) lit. a) C. muncii impun, sub sancțiunea nulitătii absolute a deciziei de sancționare disciplinară, necesitatea descrierii faptei ce constituie abatere disciplinară.
Reținând dispozițiile legale premenționate, tribunalul constată că descrierea faptei care constituie abatere disciplinară trebuia făcută în mod concret și precis, pentru a permite instanței să verifice temeinicia sancțiunii aplicate prin raportare la o faptă concretă și la obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă și regulamentul intern.
In ciuda acestui fapt, în decizia contestată angajatorul se limitează la o descriere extrem de generică a faptelor imputate ca abatere disciplinară („ contestatorul a ignorat cu consecințe grave prin neaducerea la cunoștința angajatorului a situației create de el însuși; nu a informat despre rezilierea contractului pentru spațiul în care funcționa magazinul 115 Timișoara, ascunzând cauzele reale ale respectivei rezilieri; a indus în eroare cu rea- credință superiorii, sugerând că situația nu i se datorează”).
Sub sancțiunea nulitătii, faptele săvârșite de salariat, pe care angajatorul le consideră a fi abateri disciplinare, trebuie descrise în concret, în cuprinsul deciziei de concediere disciplinară, prin formulări clare si explicite, nicidecum prin formulări generale si neverificabile, de natură a îngreuna cercetarea judecatorească
Tribunalul nu poate reține că descrierea faptei ar rezulta din actele care au stat la baza deciziei prin care s-a constatat săvârșirea abaterii disciplinare de către salariat, deoarece condiția descrierii faptei în mod concret și detaliat este prevăzută de lege imperativ și trebuie să rezulte din decizia de sancționare, și nu din alte înscrisuri.
Într-o altă ordine de idei, între numeroasele repere care trebuie avute în vedere la descrierea faptei, instanța subliniază imperativul fixării datei săvârsirii faptei. Data este importantă, pe de o parte întrucat permite verificarea respectării prevederilor legale privitoare la prescriptia raspunderii disciplinare a salariatului, iar pe de altă parte întrucât reprezintă o coordonată esentială a înseși noțiunii de faptă, cu consecințe pe tărâmul credibilității construcției disciplinare concrete.
Potrivit considerentelor expuse, instanța constată că decizia contestată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 252 alin 2 litera a din Codul Muncii referitoare la descrierea faptei.
Potrivit art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii, în decizie trebuie prevăzute obligatoriu și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea. Această condiție de formă este impusă de dispozițiile art. 267 C. muncii, potrivit căruia, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Din analiza procesului verbal încheiat la data de 20.10.2014 cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, se reține căci contestatorul a formulat mai multe aprecieri (7) cu privire la învinuirea care i se aduce, însă, în conținutul deciziei de sancționare nu se regăsesc motivele pentru care acestea au fost înlăturate, instanța neputând considera motivație pentru înlăturarea apărărilor formulate, alte considerații care nu fac referire la apărările propriu-zise invocate de contestator.
Prin urmare, în cauză nu a fost respectată nici condiția de valabilitate prevăzută de art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că decizia contestată este nulă pentru nerespectarea condițiilor de valabilitate prevăzute de art. 268 alin. (2) C. muncii, motiv pentru care nu se mai impune cercetarea celorlalte motive referitoare la neefectuarea cercetării disciplinare în condițiile legii și la netemeinicia sancțiunii aplicate.
Referitor la petitul care privește obligarea intimatei la plata sumei de 30 000 lei cu titlu de daune morale, tribunalul are în vedere căci contestatorul nu a dovedit, prin niciun mijloc de probă, că asuferit un prejudiciu moral ca urmare a concedierii astfel că, acest capăt de cerere urmează a fi respins.
Potrivit considerentelor de fapt și de drept expuse, tribunalul urmează a admite în parte contestația și a dispune anularea deciziei de concediere emisă de intimată, cu consecinta revenirii la situatia anterioara emiterii deciziei contestate, aceasta presupunand reintegrarea contestatorului pe postul si functia detinută și plata drepturilor salariale, așa cum au fost solicitate.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod proc.civ și reținându-se culpa procesuală a intimatei, aceasta urmează a fi obligată la palta către contestator a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
Opinia asistenților judiciară este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, contestația formulată de contestatorul T. B. N., CNP_, domiciliat în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Târgu S., ., jud. C..
Anulează decizia de concediere nr. 115/27.10.2014 emisă de intimată.
Obligă intimata să reintegreze contestatorul pe postul deținut anterior concedierii.
Dispune obligarea intimatei la plata către constestator a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii, respectiv 28.10.2014 și până la reintegrarea efectivă pe post.
Respinge capătul de cerere privind plata la daune morale.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
M. V. M. V. C.
M. C. S.
Grefier,
S. B.
Red/tehnored/ M.V
4 ex 09.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
