Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2212/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2212/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 6594/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2212/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar G. M. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor în cauza privind pe contestatoarea A. S., în contradictoriu cu intimata B. C. CARPATICA SA SIBIU, având ca obiect contestație decizie de concediere, dezbateri consemnate în încheierea de ședință din 04.05.2015, care formează corp comun cu prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 30.04.2014, contestatoarea A. S. a formulat contestație împotriva Deciziei de concediere nr. 111/19.03.2014, emisă de intimata B. C. CARPATICA S.A, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei contestate nr. 111/2014, reintegrarea pe funcția deținută anterior emiterii deciziei, cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, inclusiv și a celorlalte drepturi de care nu am mai avut posibilitatea să beneficieze, începând cu data de 21.03.2014 până la data plății efective, precum și la plata tuturor contribuțiilor sociale la bugetele asigurărilor sociale de stat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, arată că a fost salariata intimatei, în baza contractului de muncă nr. 2433/2012, ocupând funcția de manager relații IMM la SUCURSALA C.-AGENȚIA C., iar prin decizia nr. 111/19.03.2014 s-a dispus de către intimată încetarea contractului individual de muncă începând cu 21.03.2014, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în baza dispoz. art. 65 al.1 din C. Muncii –Legea 53/2003, rep, motivul fiind desființarea locului de muncă ocupat de contestatoare, urmare a evaluării profitabilității unităților teritoriale și analizării potențialului comercial și specificului pieții din unitatea unde funcționează salariata contestatoare.
Consideră că, sub aspectul cerințelor obligatorii de formă prevăzute de dispoz. art.74 C. Muncii rep. și în raport de dispoz. art.76 din C M, decizia de concediere contestată nr. 111/2014 este nulă absolut deoarece lipsește din conținutul său mențiunea de la art. 74 alin.1 lit."d"C Muncii, anume lista locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care se poate opta de salariați, intimata omițând să-i precizeze contestatoarei dacă la nivelul Agenției C. s-a creat postul de Manager Relații Corporații compatibil cu pregătirea sa profesională, de pe internet rezultând că există un asemenea post vacant la nivelul Sucursalei C..
Menționează că decizia nr.111/2014 este nelegală și netemeinică și deoarece a fost emisă în temeiul art. 65 din Codul Munci motivând desființarea postului iar în cuprinsul deciziei și în Notificarea nr.80/2014 sunt motive ce se referă la concedierea colectivă prevăzută de art. 68-72 C Muncii prin hotărâri ale Directoratului băncii privind transformarea organizatorică a intimatei, neexistând concordanță între temeiul juridic și motivarea deciziei.
Arată că sub aspectul temeiniciei deciziei de concediere, intimata nu a respectat disp. art.65 (1) C Muncii, desființarea postului nefiind efectivă și neavând o cauză reală și serioasă, din analiza deciziei rezultând că în realitate, nu a avut loc o suprimare efectivă a locului de muncă al contestatoarei din structura funcțional-organizatorică a intimatei, fiind doar o simplă schimbare a denumirii funcției și postului din Manager Relații IMM în Manager Relații Corporații, atribuțiile fiind aceleași, din campaniile de atragere clienți și de pe internet reieșind că banca este pretabilă pentru activitatea cu IMM-uri.
Un alt motiv al netemeiniciei se referă la faptul că în decizia contestată nu se arată actele care au stat la baza emiterii acesteia din care să rezulte organele ce-au hotărât noua structură organizatorică și organigramele anterioare și ulterioare reorganizării băncii intimate, precizând că mențiunile din decizia de concediere sunt în neconcordanță cu informarea primită de la Directorul adjunct B. C. s-a confirmat că în structura Agenției se menține departamentul Relații IMM, confirmând și menținerea contestatoarei în linia de afaceri IMM întemeiată pe evaluarea rezultatelor comerciale ale acesteia.
În drept, a invocat dispoz. art.65, art. 74, art. 76-78 din C Muncii rep.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei și a depus la dosar, în copie, următoarele documente: certificat de informare mediere, decizia de concediere nr. 111/2014, extras CCM, carte de identitate, organigramele B.C. Carpatica din 10.10.2013 și 31.01.2014, informare privind comunicarea R. a Directorului General Adjunct-Divizia comercială către toți angajații, acte de publicitate ale Băncii Carpatica de pe internet adresate IMM-lor.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 N.C.P.C.
B. C. CARPARTICA S.A. a formulat întâmpinare la data de 14.07.2014, prin care a solicitat respingerea contestației formulată de contestatoare împotriva deciziei de concediere nr. 111/19.03.2014, ca neîntemeiată și menținerea acesteia, ca temeinică și legală, pentru următoarele argumente:
Reclamanta a fost angajata intimatei cu locul muncii la Agenția C., în funcția de RM IMM cu contractul individual de muncă nr. 2433/20.01.2012 până la data de 21.03.2014, când a fost concediată în baza dispoz. art.65 alin.1 C. Muncii, prin emiterea deciziei de concediere nr.111/2014, urmare desființării postului ocupat de contestatoare căreia i-a fost comunicat preavizul de 20 zile cu nr.80/08.01.2014 la data de 10.01.2015..
Intimata arată că, urmare a Hotărârii Directoratului nr.1670/11.11.2013 s-a aprobat transformarea organizatorică a B.C. Carpatica S.A. din motive comerciale, de specific al pieței și de profitabilitate a unităților teritoriale și s-a decis păstrarea doar unor structuri dedicate strict vânzării de produse și servicii către corporații, fără interes pentru clienții IMM-uri, fapt ce adus și la desființarea postului contestatoarei de RM IMM din cadrul Agenției C..
Se arată că, deși inițial, s-a decis concedierea colectivă la nivelul băncii, conform deciziei nr. 1874/2013, comunicată la ITM și AJOFM prin notificarea, nr. 5067/2013, ulterior, datorită plecărilor voluntare, nemaifiind îndeplinite condițiile art. 68 din Legea 53/2003 rep., concedierea contestatoarei a fost una individuală, ce s-a decis în temeiul art. 65 al. 1 C Muncii.
Sub aspectul nulității absolute a deciziei de concediere, privind condițiile de formă impuse de art. 74 C. Muncii, intimata consideră susținerile contestatoarei neîntemeiate, precizând că potrivit art. 76 în raport cu art.64 al. 1 și art. 61 din C Muncii, în cazul contestatoarei concediată în baza art. 65 (1) C. Muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, nu se impunea mențiunea cu lista locurilor de muncă disponibile în unitate, intimata neavând obligația dea-i arăta acesteia dacă s-a creat postul de Manager Relații Corporale.
Referitor la critica contestatoarei privind nulitatea deciziei și pentru că motivele concedierii din Notificarea nr. 80/2014, se referă la o concediere colectivă, iar în realitate, în cazul contestatoarei, a operat una individuală, intimata o apreciază netemeinică, motivând că legiuitorul a prevăzut atât concedierea colectivă cât și cea individuală, ambele pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Consideră netemeinice și susținerile contestatoarei potrivit cărora de pe internet și din organigramele băncii publicate pe site-uri, rezultă că funcția de Manager Relații IMM se menține atât la nivelul agențiilor, inclusiv la C., cât și la nivel național, din lista funcțiilor existente la nivelul Agenției C. reieșind clar că poziția de Manager Relații IMM nu mai există în structura sa.
Referitor la motivele de temeinicie, intimata arată că măsura concedierii contestatoarei a fost legală, având cauze reale și serioase - reorganizarea activității angajatorului pentru eficientizare - ce-au determinat desființarea efectivă a locului de muncă și postului de RM IMM din structura funcțional-organizatorică a băncii - Agenția C., în înțelesul dispoz. art. 65 al.1 și al.2 din C. Muncii .
Consideră că desființarea locului de muncă al contestatoarei îndeplinește condițiile legale din codul muncii, având la bază o cauză reală și serioasă determinată de dificultățile economice, eficientizarea activității și creșterii profitului, postul contestatoarei fiind șters definitiv din organigrama și statul de funcții al băncii, susținerile contestatoarei din contestație fiind nefondate, postul de Manager Relații IMM din cadrul Agenției C. nemaiexistând din data de 19.03.2014 când a fost modificată organigrama băncii angajatoare, fapt relevat și de anexele privind fiecare unitate depuse la dosar.
Arată că nu are relevanță nici susținerea contestatoarei că postul de RM IMM există în alte unități teritoriale, precizând că acest post există în cadrul Sucursalei C. a B.C.C. S.A. încă de la înființarea băncii, dar e suficient un singur astfel post la nivelul orașului C. unde nu s-a atins niciodată targetul stabilit pe an pentru clienții IMM, rezultatele efective pe acest tip de client fiind slabe, la fel ca și la alte 2 agenții și 9 sucursale din țară.
Precizează că atribuțiile unui manager IMM nu sunt aceleași cu cele ale unui manager Corporații,așa cum susține contestatoarea, fiind multe diferențe în acest sens privind profilul angajatului și specificul muncii și targetul general pe unitate.
Mai arată că în cuprinsul deciziei de concediere sunt indicate Hotărârile Directoratului nr. 1670/11.11.2013 și nr. 1874/19.12.2013, prin care s-a stabilit transformarea organizatorică a intimatei și măsura concedierii salariaților, departamentul comercial informând, pe e-mail, toți angajații din rețea aflați în organigrama din 31.12.2013 despre lista posturilor desființate.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 205-208 cod pr. Civilă și art. 65 C Muncii..
A solicitat în dovedire, probele cu înscrisuri și interogatoriul contestatoarei și a depus la dosar, în xerocopie, următoarele înscrisuri: notificările intimatei către ITM Sibiu nr. 4674/19.11.2013 și nr. 5067/23.12.2013, adresele către AJOFM Sibiu nr. 178/17.01.2014 și nr._/16.09.2013, lista funcțiilor existente în Agenția C., lista posturilor vacante din cadrul B.C.C. S.A la 08.01.2014, contract de muncă al contestatoarei nr. 2433/2012, actul adițional la acesta nr.2088/2012, notificare preaviz nr.80/08.01.2014 și decizia de concediere nr.111/2014.
A solicitat judecarea în lipsă, potrivit art. 411 pct. 2 C.P.C.
La data de 12.09.2014, prin avocat, contestatoarea depune la dosar răspuns la întâmpinare, prin care dezvoltă susținerile din contestație și formulează apărări la motivele intimatei din întâmpinare, solicitând admiterea contestației așa cum a fost formulată, atașând fișa postului contestatoarei de Manager Relații IMM la Agenția C. și literatură juridică incidentă în cauză.
La termenul din 03.11.2014, contestatoarea, prin apărător a depus o notă de probatorii, solicitând în suplimentare, proba cu înscrisuri, prin efectuarea unei adrese către intimată care să depună actele ce-au stat la baza emiterii deciziei de concediere nr. 111/2014 și acte privind desființarea efectivă a locului de muncă al contestatoarei, anume: studii de evaluare a profitabilității unităților teritoriale, organigramele și statele de funcții nominale anterioare și ulterioare datei concedierii individuale aprobate și semnate de directorul băncii, hotărârea Directoratului Băncii privind disponibilizarea personalului, modul de selectare a personalului concediat, notificarea 4673/2013 adresată reprezentanților salariaților și acte încheiate cu aceștia, Contractul Colectiv de Muncă, R.-ul băncii intimate, instanța încuviințând aceste înscrisuri, precum și interogatoriul pentru ambele părți.
În ședința din 05.12.2014, a fost administrată proba cu interogatoriul contestatoarei, acesta fiind consemnat și atașat la dosar, la dosar fiind depus de intimată și răspunsul la interogatoriul contestatoarei, precum și actele încuviințate și solicitate la termenul anterior, precum și înscrisuri ale directoratului băncii și de la ORC Sibiu din care rezultă închiderea Agenției C. din cadrul intimatei.
Ulterior, urmare încuviințării de către instanță, la solicitarea apărătorului contestatoarei, intimata a mai depus la dosar relații și acte cu privire la faptul dacă în momentul concedierii exista un post vacant de manager relații corporații, dacă a fost înființat ulterior, fișele de post aferente postului de manager relații corporații și respectiv,manager relații IMM și acte privind radierea Agenției C. de la ORC Sibiu, certificat de înregistrare mențiuni nr._/21.11.2014 și Buletin de informații ORC D..
Contestatoarea, prin avocat, a mai depus la dosar, concluzii scrise, jurisprudență și chitanță onorariu avocat.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile solicitate și depuse de ambele părți, precum și cu interogatoriul contestatoarei și intimatei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept :
Contestatoarea S. A. a fost angajată a intimatei B. C. Carpatica S.A. în cadrul Agenției C., în funcția de RM IMM, în baza contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. 2433/20.01.2012, iar prin decizia nr.111/19.03.2014, emisă de intimată s-a dispus, începând cu data de 21.03.2014 încetarea contractului individual de muncă al acesteia, în baza art. 65 alin.1 din Codul Muncii, beneficiind de un preaviz de 20 zile lucrătoare.
Sub aspectul excepției nulității absolute a decizei de concediere, excepție invocată de contestatoare, instanța reține că, porivit art. 76 alin.1 lit. d din Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64, însă potrivit deciziei nr. 6/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, obligatorie conf. art. 330/7 c.pr.c,.…dispozițiile art. 74 alin.1 lit. d din Codul Muncii nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul Muncii.
În consecință, cum în cauză concedierea contestatoarei s-a dispus în baza art. 65 din Codul Muncii, rezultă că mențiunea prev. la art. 74 alin.1 lit.d nu este obligatorie, lipsa ei nefiind astfel sancționată cu nulitatea absolută, situație în care excepția invocată de contestatoare va fi respinsă, fiind neîntemeiată.
Pe fondul contestației, instanța reține din coroborarea probelor administrate, faptul că la data de 11.11.2013, Directoratul Băncii Comerciale Carpatica S.A a emis Hotărârea nr. 1670, prin care se aprobă transformarea organizatorică a instituției, conform anexelor ce fac parte din aceasta, iar la data de 19.12.2013, același directorat a emis Hotărârea nr. 1874, prin care a decis aplicarea măsurii concedierii colective, hotărârea fiind comunicată și ITM, precum și AJOFM, așa cum rezultă din notificările înregistrate sub nr. 5067/23.12.2013, respective nr._/23.12.2013.
Ulterior, prin notificarea nr. 178/15.01.2014, intimata a adus la cunoștința celor două instituții faptul că, urmare a implementării programului de plecări voluntare, un număr de 102 salariați au optat pentru încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților, ulterior emiterii adreselor de preaviz, fiind emise astfel doar 9 adrese de preaviz.
Ca atare, deși inițial s-a decis urmarea procedurii de concediere colectivă, urmare a plecărilor voluntare nu au mai fost îndeplinite condițiile unei astfel de concedieri, sub aspectul numărului minim de salariați concediați, acesta fiind motivul pentru care încetarea contractului individual de muncă al reclamantei s-a dispus în baza art. 65 alin.1 din codul muncii, iar nu în baza art. 68 și urm. ce reglementează procedura concedierii colective.
Examinând legalitatea deciziei contestate prin prisma dispozițiilor art. 65 din codul muncii, instanța reține că potrivit textului de lege, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Legea are în vedere desființarea locului de muncă al salariatului, urmare a reorganizării activității, reorganizare ce presupune o modificare a structurii sale interne și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, singurul în măsură să decidă în acest sens fiind angajatorul, condiția de legalitate fiind ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acetuia ori în statul de funcții, măsură care se întemeiază pe o situație concretă, ce trebuie dovedită.
În cauză, această cerință este îndeplinită, în condițiile în care, conform anexei nr. 3 la Hotărârea Directoratului nr. 1670/11.11.2013, aflată la fila 95 din dosar, în cadrul Agenției C. figura anterior concedierii un singur post de Manager Relații IMM, post care figurează în anexa nr. 5(fila 102) la aceeași hotărâre, pe lista posturilor ce urmau a fi afectate de concediere. De asemenea, potrivit adresei nr. 8985/03.04.2015, emisă de intimată, precum și organigramei depusă la dosar, la data de 01.04.2014, deci ulterior concedierii contestatoarei, Agenția C. nu mai avea în structura sa nici un post de natura celui ocupat de contestatoare.
Mai mult decât atât, instanța reține că prin Hotărârea nr. 101/30.10.2014, Consiliul de Supraveghere al Băncii Comerciale Carpatica a decis închiderea Agenției C., începând cu data de 21.11.2014, solicitând ulterior, prin cererea nr._ din aceeași dată, înregistrarea mențiunilor hotărârii nr. 101 și deci radierea Agenției C. din registrul comerțului, cerere admisă prin rezoluția nr._/25.11.2014, dată în dosarul nr._/21.11.2014, de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu .
Ca atare, față de cele reținute, instanța constată ca fiind nefondate susținerile contestatoarei în sensul că s-a omis a se arăta dacă la nivelul agenției s-a creat post similar cu al reclamantei, că postul său s-ar fi menținut la nivelul aceleiași agenții, precum și lipsa caracterului efectiv al desființării locului de muncă, având în vedere că s-a făcut dovada unei reorganizări și restrângeri reale, impusă de nevoile unității, postul de Manager Relații IMM fiind desființat din organigrama și structura agenției, instanța de judecată neavând competența de a analiza aspectele de eficiență economică sau dificultățile de aceeași natură prin care trece o unitate, legiuitorul lăsând la latitudinea angajatorului să facă selecția posturilor ce urmează a fi desființate și deci a personalului ce va fi disponibilizat, dacă apreciază că această măsură va conduce la eficientizarea activității.
Prin urmare, faptul că la nivelul Sucursalei C. a Băncii Comerciale Carpatica exista la data concedierii un post vacant de Manager Relații Corporații, deci un alt post decât cel ocupat de contestatoare, nu creează în sarcina angajatorului obligația de a-l oferi contestatoarei, pe de o parte fiind vorba de posturi cu atribuții diferite, iar pe de altă parte, nu există o prevedere legală care să oblige angajatorul să ofere un alt post salariatului, în situația desființării celui pe care-l deținea la momentul restructurării.
Nici susținerea că intimata a publicat online posturile disponibile de RM IMM, ceea ce demonstrează caracterul nereal al concedierii nu este fondată, în condițiile în care din înscrisul aflat în copie la fila 21 din dosar reiese că posturile disponibile existau la sucursalale băncii din A. I., B., S. G. și Târgu M., deci nu din C..
În ceea ce privește susținerea în sensul că în decizia contestată nu se arată actele care au stat la baza deciziei de încetare a contractului și organele care au hotărât noua structură, se reține că în cuprinsul deciziei sunt menționate hotărârile Directoratului Băncii Comerciale Carpatica S.A, nr. 1670/11.11.2013 și nr. 1874/19.12.2013, privind transformarea organizatorică a intimatei, prima hotărâre cuprinzând în anexa nr.5, așa cum s-a mai arătat, postul ocupat de contestatoare pe lista posturilor ce urmau a fi desființate.
În consecință, pentru considerentele expuse, constatând că măsura concedierii contestatoarei este justificată de reorganizarea și restrângerea reală impusă de nevoile intimatei, iar decizia de concediere a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale analizate, Tribunalul apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, urmând să o respingă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatoarea A. S., CNP_ cu domiciliul în mun. C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata B. C. CARPATICA SA SIBIU, cu sediul în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu, C.._.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2015.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - G. M. M.
Grefier
M. Ș.
Red./tehnored./C.C./25.05.2015
4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
