Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 423/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 423/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 423/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 423/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. M.
Grefier M. H. D.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta B. A. R. și pe pârât ., având ca obiect contestație preaviz desfacere contract individual de munca.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta B. A. R., lipsind pârâta ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâta a depus întâmpinare.
Reclamanta a depus decizia nr. 0801.1/2014, procesul verbal ce a stat la baza emiterii preavizului și înscrisuri provenite de la ITM D..
La interpelarea instanței, reclamanta învederează că nu a primit decizia de concediere nr. 0809.2/2014.
Instanța urmează să dispună efectuarea unei adrese către societatea pârâtă pentru a comunica data comunicării deciziei nr. 0809.2/2014 către contestatoare și decizia sus menționată, semnată și ștampilată de unitatea emitentă, precum și dovada îndeplinirii procedurii cercetării prealabile dispuse potrivit art.63 Codul Muncii.
Pune în vedere reclamantei să precizeze dacă înțelege să conteste și decizia prin care s-a dispus măsura încetării contractului individual de muncă.
Având cuvântul asupra acestui aspect, reclamanta arata în prezenta cauză nu înțelege să conteste decizia de desfacere a contractului individual de muncă întrucât o cerere cu acest obiect a fost deja depusă și formează obiectul cauzei_/63/2014 și insistă în prezenta cauză în cererea de anulare a preavizului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta din oficiu pune in discutie exceptia inadmisibilitatii actiunii avand ca obiect anularea preavizului, acordand cuvantul atat asupra exceptiei, cat si asupra fondului cauzei.
Reclamanta B. A. R. apreciaza ca actiunea este admisibila, preavizul produce consecinte juridice, solicită anularea preavizului și admiterea petitelor accesorii, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare atat asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii, cat si asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea inregistrata de Tribunalul D. sub nr._, reclamanta B. A. R. a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu parata ., sa dispuna anularea preavizului nr. 3107.2/31.07.2014, reincadrarea in functia detinuta anterior concedierii, conform dispozitiilor art. 78 alin.2 Codul Muncii, obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale majorate si a tuturor drepturilor salariale, indexate si actualizate, ce i se cuvin pana la reintegrarea efectiva in functia detinuta anterior concedierii, precum si obligarea paratei la plata unor daune morale in cunatum de 10.000 lei, in conformitate cu prevederile art. 269 Codul Muncii.
In motivarea actiunii sale, reclamanta a aratat ca a incheiat cu parata contractul individual de munca nr. 2702.1/25.02.2014 si ca si-a indeplinit toate obligatiile asumate prin acest contract.
Cu toate acestea, la data de 31.07.2014, parata a emis preavizul nr. 3107.2, prin care a dispus concedierea reclamantei, in baza dispozitiilor art. 65 alin.1 Codul Muncii.
A aratat de asemenea reclamanta ca angajatorul a modificat unilateral cuantumul salariului, fiind incalcate prevederile art. 103 si urmatoarele Codul Muncii, iar preavizul a fost emis cu incalcarea conditiilor prevazute de art. 67 si 76 Codul Muncii.
In probatiune au fost solicitate proba cu inscrisuri, martori si interogatoriul paratei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 112 C., art. 65 alin.1, art. 67, art.76, art.103 si urmatoarele, art.281 si urmatoarele Codul Muncii.
Instanta a solicitat reclamantei sa-si precizeze actiunea, in sensul de a arata daca intelege sa conteste decizia de desfacere a contractului individual de munca.
Reclamanta a aratat ca, în prezenta cauză, nu înțelege să conteste decizia de desfacere a contractului individual de muncă, întrucât o cerere cu acest obiect a fost deja depusă și formează obiectul cauzei_/63/2014 și insistă în prezenta cauză în cererea de anulare a preavizului.
Ca urmare, din oficiu, in sedinta publica din data de 29.01.2015, instanta a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii cererii avand ca obiect anularea preavizului.
Analizand exceptia invocata din oficiu, Tribunalul retine urmatoarele:
Preavizul reprezinta intervalul de timp, stabilit dinainte, la finalul căruia încetează raporturile juridice de muncă.
Preavizul are semnificația de înștiințare prealabilă, dar și de „interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări” (DEX, p. 863).
Emiterea preavizului de catre angajator nu are ca efect incetarea raporturilor de munca, in perioada preavizului salariatul avand obligația legală de a se prezenta la serviciu si de a-si continua activitatea [art. 81 alin. (5) din Codul muncii].
Prin urmare, încetarea raporturilor juridice de muncă nu se produce imediat la data emiterii sau comunicarii preavizului, ci ele continuă și ulterior până la epuizarea termenului de preaviz sau până la renunțarea totală sau parțială a angajatorului la acest termen [art. 81 alin. (7) din Codul muncii].
Reglementarea termenului de preaviz urmărește protejarea intereselor angajatorului.
Preavizul este asadar un act care nu reprezintă o măsură de natură să modifice condițiile de încheiere sau de executare a contractului individual de muncă ori să determine, în sine, încetarea raportului de muncă, nu poate da naștere unui litigiu de muncă, în sensul art. 231 si 266 C. muncii C. muncii, preavizul fiind un drept de care se bucură salariatul în anumite cazuri de concediere, el nefiind generator de vreo restricție pentru angajat, a cărui singură obligație este aceea de a-și continua activitatea potrivit clauzelor contractului.
Preavizul reprezinta un drept acordat de lege salariatului, dreptul la preaviz având natura juridică a unui drept de protectie socială, încălcarea sa nu atrage nulitatea deciziei de concediere și a măsurii concedierii, ci dă nastere doar dreptului angajatului de a solicita despăgubiri.
De asemenea, acest drept, ca situatie juridică distinctă de procedura concedierii, chiar dacă reprezintă un fapt premergător încetării contactului individual de muncă, are o existentă de sine stătătoare, cu efecte juridice distincte de concedierea propriu-zisă.
Înștiințarea angajatului cu privire la intenția angajatorului de a-i desface contractul individual de muncă nu constituie nicio îngrădire în exercitarea dreptului la muncă, a dreptului de alegere a profesiei și a locului de muncă și a dreptului la protecția socială a muncii.
Dreptul salariatului la preavizul prevăzut de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, are ca scop asigurarea, pentru angajat, a posibilitatii de a căuta un alt loc de muncă și nu face parte dintre conditiile de procedură ale concedierii, nefiind un drept de natură procedurală, cum este, de exemplu, dreptul salariatului de a fi convocat la cercetarea disciplinară.
Preavizul nr. 3107.2/31.03.2014, care face obiectul cauzei, nu are trăsăturile caracteristice ale unei decizii de desfacere a contractului individual de muncatrativ, chiar daca emană de la aangajator, scopul emiterii lui nefiind producerea de efecte juridice de sine-stătătoare, care sa conduca la incetarea raporturilor de munca, ci doar de a aduce la cunoștința reclamantei existența unor împrejurări de fapt, generate de desfiintarea postului detinut de aceasta, de asistent-farmacist.
Câtă vreme prin preavizul contestat, angajatorul nu modifică ceva în ordinea juridică existentă, respectiv, nu inceteaza raporturile de munca cu salariata reclamanta, ci doar comunică acesteia faptul că, dupa o perioada de 20 de zile lucratoare de la emiterea preavizului, respectiv, începând cu data de 28.08.2014, raporturile de munca vor inceta, ca urmare a desfiintarii postului, acesta nu constituie un act juridic care sa aiba efect incetarea raporturilor de munca dintre parti.
Incetarea raporturilor de munca din intiativa angajatorului presupune in mod necesar si obligatoriu emiterea unei decizii de desfacere a contractului individual de munca, in conditiile de forma si de fond prevazute de Codul Muncii (in speta, art. 76 CM, dat fiind temeiul de drept mentionat de angajator – art. 65 lit.a Codul Muncii – desfiintarea locului de munca detinut de reclamanta).
O astfel de decizie a fost emisa de parata, ulterior preavizului, fiind inregistrata sub nr. 0809.2/2014.
Instanta constata ca in decizia de concediere a fost prevazut un alt temei juridic decat cel mentionat in preaviz, respectiv, art. 61 lit.a Codul Muncii – pentru abateri grave/repetate de la regulile de disciplina a muncii (in timp ce in preavizul contestat se mentiona drept cauza de incetare a raporturilor de munca art. 65 lit.a Codul Muncii – desfiintarea locului de munca), dar si o alta data de incetare a raporturilor de munca – 08.09.2014, in timp ce in preaviz se mentiona o data anterioara, respectiv, data de 28.08.2014.
Este astfel evident ca, in realitate, raporturile de munca dintre parti nu au incetat ca urmare a emiterii preavizului, acestea continuand pana la o data ulterioara celei mentionate in preaviz – 08.09.2014 si avand o alta cauza – aplicarea sanctiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de munca, potrivit art. 61 lit.a Codul Muncii, si nu ca urmare a desfiintarii locului de munca – astfel cum se precizeaza in preaviz.
Prin urmare, instanta constata ca raporturile de munca dintre parti au incetat ulterior implinirii termenului mentionat in preaviz, pe un alt temei juridic decat cel indicat in preavizul contestat in prezenta cauza, cum în mod greșit se susține prin cererea introductiva, fiind de necontestat faptul ca preavizul nu a produs nicio consecinta juridica, cu atat mai mult, nu a avut ca efect desfiintarea raportulrilor de munca.
In consecinta, Tribuanlul retine ca preavizul reprezinta un drept al salariatului, de protectie sociala, un act care nu reprezintă o măsură de natură să modifice condițiile de încheiere sau de executare a contractului individual de muncă ori să determine, în sine, încetarea raportului de muncă, astfel ca nu poate da naștere unui litigiu de muncă, în sensul art. 231 si 266 C. muncii.
F. de toate aceste considerente, Tribunalul va admite exceptia inadmisibilitatii cererii avand ca obiect anularea preavizului nr. 3107.2/31.03.2014 si va respinge acest petit ca atare.
In ceea ce priveste petitele accesorii, avand ca obiect reincadrarea reclamantei in functia detinuta anterior concedierii, conform dispozitiilor art. 78 alin.2 Codul Muncii, obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale majorate si a tuturor drepturilor salariale, indexate si actualizate, ce i se cuvin reclamantei pana la reintegrarea efectiva in functia detinuta anterior concedierii, precum si obligarea paratei la plata unor daune morale in cuantum de 10.000 lei, Tribunalul retine urmatoarele:
Art. 80 Codul Muncii prevede care sunt efectele anularii concedierii cu privire la salariat.
Astfel, acest articol prevede ca "In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
(3) In cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti."
Asadar, petitele referitoare la dispunerea acestor masuri sunt admisibile doar in ipoteza admiterii petitului principal, avand ca obiect anularea concedierii nelegale, urmand a fi dispuse de catre instanta care constata netemeinicia sau nelegalitatea unei decizii de concediere.
F. de solutia adoptata fata de capatul de cerere principal, avand in vedere ca in prezentul litigiu nu s-a solicitat anularea deciziei de concediere, ci doar a unui act care nu produce consecinte juridice, instanta va constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 80 si 253 Codul Muncii, astfel ca va respinge petitele accesorii ca neintemeiate.
Va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia inadmisibilitatii, invocata de instanta din oficiu.
Respinge cererea formulata de reclamanta B. A. R., domiciliata in C., Calea Unirii, nr. 186, ., ap. 5, CNP_ și pe pârât ., cu sediul in C., ., ..1, . obiect contestație impotriva preavizului nr. 3107.2/31.07.2014 ca inadmisibila.
Respinge petitele accesorii ca neintemeiate.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE
M. R. H.
Asistenti judiciari,
Ș. I.
M. M.
Grefier
M. H. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 412/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
