Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 4079/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4079/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 4079/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4079/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de contestator N. M., în contradictoriu cu intimata C. DE A. OLTENIA SA, având ca obiect contestație decizie de sancționare..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul, prin avocat M. D. N. și intimata, prin consilier juridic C. S. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă atât material, cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de către contestator.
Intimata, prin consilier, învederează faptul că nu se opune administrării probei și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul contestatorului, menționând faptul că a depus la dosar formularul cu întrebările propuse pentru interogatoriu.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către intimată.
Contestatorul, prin avocat, învederează faptul că nu se opune administrării probei cu înscrisuri și solicită respingerea probei cu interogatoriu, deoarece prin această probă se urmărește a se stabili doar starea de fapt.
Instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și respinge proba cu interogatoriu solicitată de către intimată, deoarece întrebările formulate în interogatoriul vizează aspecte ce țin de fondul abaterii săvârșite, iar contestația este întemeiată doar pe aspecte ce țin de procedura de sancționare disciplinară, nu de fapta săvârșită..
Părțile, prin reprezentanți, învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, depune concluzii scrise și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea deciziei de sancționare nr. 47/06.03.2015, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii învederează faptul că, deși momentul de la care începe să curgă termenul de 30 zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării la registratura unității, în cauza de față cercetarea disciplinară este nulă, ca urmare a nerespectării dreptului la apărare, reglementat de art.251 alin.4 din Legea nr.53/2003 -C.muncii și anume, prin convocarea la Comisia de disciplină nu i-a fost adusă la cunoștință nicio încadrare juridică a faptelor descrise, iar obiectul cercetării nu este indicat în mod precis pentru a produce efecte. De asemenea, menționarea în convocator a referatului nr.894/14.01.2015 nu echivalează cu menționarea obiectului cercetării disciplinare și, în consecință, cercetarea disciplinară este nulă absolut.
Intimata, prin consilier, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, conform motivelor arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. Învederează faptul că societatea a efectuat cercetarea disciplinară cu respectarea prevederilor legale, iar decizia de sancționare îndeplinește condițiile legale pentru a fi aplicată. Mai învederează faptul că prin Decizia nr.16/12.11.2012 ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea art.252 alin.1 din C.muncii, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității". În speță, raportul privind cercetarea disciplinară prealabilă a fost înregistrat la data de 05.02.2015, iar decizia de sancționare nr.47 a fost emisă la data de 06.03.2015, deci în termenul legal de 30 de zile calendaristice.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 6.04.2015 contestatorul N. M. s-a adresat Tribunalului D. cu o contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr.47/6.03.2015 emisă de intimata C. de A. Oltenia C., solicitând anularea acesteia și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, a arătat că prin decizia contestată a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris.
S-a reținut in sarcina sa săvârșirea abaterii disciplinare prev de art 42 alin 2 pct 1 din regulamentul intern, respectiv neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu constând în aceea că la 18.12.2014 prin adresa_/18.12.2014 a înaintat la semnat conducerii unității un nr. de 16 ordine de plată ce nu corespundeau actului adițional nr 6 la contractul de lucrări nr._/12.09.2013 reprezentând plăti către executorul judecătoresc.
Conducerea unității a fost sesizată prin referatul nr 894/14.01.2015 întocmit e directorul adjunct A. Suiu. A fost convocat pentru 20.01.2015 la Comisia de cercetare disciplinară prealabilă după care aceasta a încheiat raportul nr 894/5.02.2015 în care a făcut propunerea de sancționare disciplinară.
Decizia de sancționare nr 47/6.93.2015 a fost emisă după expirarea termenului de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, termen prevăzut de art 252 alin 1 Teza I din Codul muncii.
Consideră că angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare la data înaintării la semnat a ordinelor de plată respectiv 18.12.2014 sau cel mai târziu la 14.01.2015 atunci când directorul adjunct al unității a întocmit referatul 894, iar decizia a fost emisă abia la 6.03.2015.
In convocarea nr 894/16.01.2015, la Comisia de disciplină, nu s-a menționat încadrarea juridică a faptelor descrise potrivit art 42 din regulamentul de ordine interioară, ceea ce l-a împiedicat să facă o apărare corespunzătoare .
A solicitat intimatei să-i comunice încadrarea în drept a faptei săvârșite pentru care este cercetat, urmând a oferi toate explicațiile după primirea răspunsului, dar solicitarea sa nu a fost luată în considerare.
Consideră că din moment ce angajatorul a înțeles să efectueze cercetarea prealabilă disciplinară, deși aceasta nu era obligatorie în cazul sancționării cu avertisment, trebuia să respecte dreptul la apărare al salariatului.
In drept a invocat prev art 252 alin 1, 252 alin 4 din Codul Muncii și art 453 din NCPC.
In scop probator a solicitat proba cu înscrisuri și a depus decizia contestată, adresa_/18.12.2014, adresa 894/16.01.2015 de convocare la Comisia de disciplină, declarația din 20.01.2015 dată cu ocazia cercetării disciplinare, hotărârea 24/5.11.2013 de aprobare a Regulamentului de ordine interioară a Companiei și regulamentul Intern al Companiei de A..
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A arătat că decizia a fost emisă cu respectarea art 252 alin 1 din Codul Muncii, cu respectarea termenului de 30 de zile calendaristice, termen care începe să curgă la data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității așa cum a stabilit Înalta Curte în Decizia in recurs în interesul legii nr 16/12.11.2012.
Astfel, raportul de cercetare disciplinară a fost înregistrat la 5.02.2015 iar decizia de sancționare a fost emisă la 6.03.2015 în termenul de 30 de zile.
Potrivit art 251 alin 2 din Codul Muncii" în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii", iar potrivit art 251 alin 1 din Codul Muncii" angajatorul putea dispune sancționarea cu avertisment chiar și fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile."
Dispozițiile legale menționate nu obligau angajatorul să menționeze în convocare încadrarea juridică a faptelor. Aceasta a fost menționată în decizia de sancționare conform art 252 alin 2 din Codul Muncii. Cercetarea disciplinară avea rolul de a stabili dacă fapta sesizată putea fi încadrată sau nu ca abatere disciplinară. Deci încadrarea juridică se putea face numai după efectuarea cercetării prealabile, după analiza tuturor factorilor, faptelor semnalate a apărărilor salariaților implicați.
In scop probator a solicitat proba cu înscrisuri respectiv referatul 894/14.01.2014, adresa de convocare nr.894/16.01.2015, raportul privind cercetarea disciplinară nr 894/5.01.2015, declarația contestatorului și a numitei Lupancescu G., date cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, proba cu interogatoriu ce a fost depus la dosar în două exemplare.
In ședința publică din 16.09.2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, respectiv înscrisurile depuse la dosar și a respins proba cu interogatoriu solicitat de intimată considerând că nu este utilă cauzei având în vedere că întrebările formulate în interogatoriul vizau aspecte ce țin de fondul abaterii săvârșite iar contestația s-a întemeiat pe aspecte ce țin de procedura de sancționare disciplinară nu de fapta săvârșită.
Contestatorul a formulat și concluzii scrise în care a reiterat susținerile din contestația inițială.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul intimatei în funcția de coordonator contracte lucrări seniori și prin decizia contestată nr. 47/06.03.2015 a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris.
S-a reținut in sarcina sa săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art 42 alin 2 pct 1 din regulamentul intern, respectiv neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu constând în aceea că la 18.12.2014 prin adresa_/18.12.2014 a înaintat la semnat conducerii unității un nr. de 16 ordine de plată ce nu corespundeau actului adițional nr 6 la contractul de lucrări nr._/12.09.2013 reprezentând plăti către executorul judecătoresc.
Contestatorul contestă decizia considerând că a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 252 alin.1 din codul muncii deoarece a fost depășit termenul de 30 zile în care trebuia aplicată sancțiunea și cu încălcarea prevederilor art.251 alin.4 din codul muncii deoarece cu ocazia cercetării disciplinare nu a i s-a dat posibilitatea să formuleze toate apărările întrucât nu i s-a comunicat încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetat.
Instanța va analiza contestația în funcție de criticile formulate de contestator, în limitele investirii sale conform principiului disponibilității reglementat de art. 9 din ncpc .
Instanța constată că decizia contestată a fost emisă, cu respectarea art 252 alin 1 din Codul Muncii, respectiv cu respectarea termenului de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, termen care începe să curgă la data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității.
În ce privește interpretarea dispozițiilor art. 252 alin1 din codul muncii referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de 30 zile s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia in recurs în interesul legii nr 16/12.11.2012, decizie obligatorie potrivit art. 330 indice 7 alin. (4) din Codul de procedură civilă, stabilind că "momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității".
Astfel, raportul de cercetare disciplinară a fost înregistrat la 5.02.2015 iar decizia de sancționare a fost emisă la 6.03.2015 în termenul de 30 de zile.
De asemenea data emiterii deciziei de sancționare 06.03.2015 se încadrează și în termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei 18.12.2014, fiind respectate și prevederile și dispozițiile din teza finală a art. 252 din codul muncii.
Ca urmare această critică este neîntemeiată.
În ce privește a doua critică referitoare la nulitatea deciziei de sancționare pe motiv că cercetarea disciplinară s-a realizat fără respectarea dreptului la apărare al contestatorului întrucât în convocarea la cercetare nu s-a menționat încadrarea juridică a faptelor instanța reține de asemenea că este neîntemeiată.
Potrivit art 251 alin 2 din Codul Muncii" în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
Intimata a făcut dovada convocării contestatorului la cercetare disciplinară prin adresa nr. 894/16.01.2015, adresă în care a menționat data, ora, locul întrevederii și obiectul întrevederii, pentru "a da explicați în legătură cu situația semnalată în referatul nr. 894/14.01.2015 referitor la depunerea la semnat a unor ordine de plată cu valoare nejustificată".
Dispozițiile legale nu obligau angajatorul să menționeze în convocare încadrarea juridică a faptelor. Aceasta se realiza după finalizarea cercetărilor, după ce se stabilea dacă fapta sesizată constituie sau nu abatere disciplinară, ce prevederi s-au încălcat și care este sancțiunea prevăzută pentru acele încălcări. Cercetarea disciplinară avea rolul de a stabili dacă fapta sesizată putea fi încadrată sau nu ca abatere disciplinară. Deci încadrarea juridică se putea face numai după efectuarea cercetării prealabile, după analiza tuturor factorilor, faptelor semnalate a apărărilor salariaților implicați.
Susținerea că nu a fost respectat dreptul al apărare al contestatorului nu va fi reținută de instanță câtă vreme din cuprinsul convocării la cercetare disciplinară rezultă explicit care sunt faptele pentru care era cercetat și pentru care i s-au cerut explicații. Contestatorul a fost prezent la comisia de disciplină, a avut posibilitatea să formuleze apărări așa cum rezultă din cele 2 declarații semnate de acesta la 20.0._. Nu a pretins că n-ar cunoaște faptele pentru care a fost cercetat, menționate în referatul 894/14.01.2015, ci doar că nu s-a realizat o încadrare juridică a lor și pentru acest motiv a refuzat să ofere explicații.
Încadrarea juridică a faptelor a fost menționată în decizia de sancționare conform art 252 alin 2 din Codul Muncii.
Față de cele arătate mai sus instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestator N. M., CNP_ cu domiciliul în ., ., județul D. în contradictoriu cu intimata C. DE A. OLTENIA SA cu sediul în C., ., județul D. privind decizia de sancționare disciplinară nr. 47/06.03.2015.
Cu apel în 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 16 septembrie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C. D.
4 ex.- 20.10.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 3361/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4034/2015.... → |
|---|
