Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3375/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3375/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 3375/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3375/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant V. I., chemat în garanție U. DE V. TIMIȘOARA și pe pârât U. D. C., având ca obiect drepturi bănești
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 01.07.2015, dată la care a hotărât următoarele
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 02.10.2014, reclamanta V. I. a chemat în judecată pârâta U. D. C. pentru ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale în cuantum de 3582,3 lei, neacordate si datorate conform contractelor individuale de muncă cu timp parțial nr. 8263A/30.09.2011 și nr. 539 A/21.02.2012, executate integral de aceasta, sume actualizate cu rata de inflație la data efectuării plății ,precum și la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată .
În fapt, reclamanta a arătat că în perioada 2010 - 2012 a deținut funcția de tutore la practica pedagogică organizată de U. din C. prin Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic în cadrul proiectului ,,Practica ta pentru educația viitorului"-POSDRU/60/2.1/S/_, desfășurat în parteneriat cu U. de V. din Timișoara.
Între reclamată și U. din C. au fost încheiate contracte de muncă cu timp parțial înregistrate cu nr. 4641A/2010 pentru perioada 01.10._11; nr. 2252A/06.01.2011 încheiat pentru perioada 01.03._11; nr. 8263A/30.09.2011 pentru perioada 01.10._12 și nr. 539A/21.02.2012 pentru perioada 01.03._12.
Deși inițial drepturile bănești aferente anului 2010 i-au fost achitate, chiar eșalonat și cu întârziere, pârâta nu i-a achitat drepturile salariale ce îi reveneau in baza contractelor nr. 8263A/2011 și nr. 539A/2012.
Reclamanta a apreciat că valoarea drepturilor neachitate de pârâtă este de 1857,3 lei pentru cele 30 ore lucrate conform contractului nr. 8263A/30.09.2011 si suma de 1725 lei pentru cele 30 ore prestate conform contractului nr. 539A/2012. Aceasta a invocat dispozițiile art 2, art H si J din contractele individuale de muncă încheiate între părți și dispozițiile art 40 alin 2 lit c Codul muncii.
Reclamanta susține că prin repetate notificări înregistrate cu nr. 2002, 2003, 2004 din data de 02.04.2013 a solicitat angajatorului plata drepturilor salariale cuvenite. Considerând că neplata drepturilor salariale cuvenite i-a produs un prejudiciu, fiind privată de folosința acestor sume, reclamanta a solicitat și actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație și dobânda legală, începând cu data scadenței și până la data plății efective.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 40 alin 2 lit. c, art 106, art 159, art 161,art. 166, art. 168, art. 171 din Codul muncii .
În scop probator au fost depuse la dosar în copie: contractele individuale de muncă cu timp parțial nr. 539A/21.02.2012, nr. 8263A/30.09.2011, nr. 2252A/06.01.2011, nr. 4641A/2010, adresa nr. 1588/18.05.2010, adeverința nr. 1815/21.09.2010, adresa nr. 2616/04.04.2013, certificat de informare nr. 32/12.05.2014, interogatoriu propus de reclamanta spre a fi luat pârâtei U. din C..
La data de 18.12.2014 pârâta U. din C. formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate față de această instituție și admiterea acțiunii față de U. de V. din Timișoara solicitând chemarea în garanție a acesteia.
Pârâta a argumentat cererea de chemare în garanție prin faptul că între cele două universități a existat un parteneriat în cadrul proiectului de activitate finanțat prin contractul POSDRU /60/2.1/S/_.
Pârâta a invocat faptul că plata drepturilor salariale aferente contractelor de muncă nr. 8263A/2011 și nr. 539A/2012 încheiate cu reclamanta se putea face numai după momentul virării banilor de către U. de V. în contul Universității C., această prevedere fiind inclusă si la lit J din aceste contracte de muncă
Pentru desfășurarea activităților din acest proiect au fost încheiate contracte de muncă cu timp parțial cu o . cadre didactice din învățământul preuniversitar în calitate de tutore
Pârâta consideră că atâta timp cât instituția pârâtă a transmis Universității de V. toată documentația de practică pedagogică, răspunderea de plată a Universității din C. a încetat, toate obligațiile financiare revenindu-i Universității de V..
Pentru dovedirea argumentelor aduse pârâta a depus la dosar în copie contractul de finanțare POSDRU /60/2.1/S/_, Anexa la acordul de parteneriat nr. 7294/29.04.2010, răspunsul la interogatoriu, adresa nr. 524/17.12.2014, adresa nr. nr. 1081/12.12.2014 emisă de U. din C.-Direcția Economică.
La data de 20.02.2015 pârâta a depus la dosar înscrisuri ,respectiv anexa 6 la acord de parteneriat din_/2009, ,anexa la acord de parteneriat ,declarație concordantă la acordul de parteneriat nr._/02.10.2009, adresa nr. 210/2015, OP nr. 7399/2013, lista cuprinzând persoanele beneficiare de carduri ,state de plată a salariilor pe luna ianuarie 2013.
Prin întâmpinarea depusă de U. de V. din Timișoara la data de 03.04.2015, aceasta a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și a acțiunii în contradictoriu cu această instituție ca inadmisibile și nefondate și a cerut admiterea acțiunii față de pârâta U. din C..
În motivare s-a arătat că U. de V. din Timișoara a derulat în calitate de beneficiar începând cu data de 22.01.2010 un Contract de Finanțare în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Axa prioritară nr. 2,,Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii", titlul proiectului fiind ,,Practica ta pentru educația viitorului", iar în acest proiect U. din C. a avut calitatea de Partener I. În această calitate pârâta U. din C. a derulat activități ce au presupus și încheierea de contracte individuale de muncă cu timp parțial, în temeiul cărora tutorii angajați au desfășurat o practică pedagogică în cadrul proiectului., așa cum este cazul reclamantei care a încheiat cu U. din C. 4 astfel de contracte individuale de muncă cu timp parțial.
Astfel, doar între reclamantă în calitate de tutore și U. din C. în calitate de angajator există un raport contractual supus legislației muncii, raport de natură a naște drepturi și obligații între părțile semnatare.
S-a invocat și faptul că toate cheltuielile efectuate de parteneri se pot rambursa doar pe baza documentelor justificative prezentate. Pârâta U. din C. era obligată să transmită documente justificative ale cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, inclusiv cele ce privesc resursele umane, iar în baza acestor documente beneficiarul putea formula cerere de rambursare către Autoritatea de Management. Cererile de rambursare făcute de beneficiar către Autoritatea de Management au fost aprobate și beneficiarul a transmis partenerului - U. din C. sumele cuprinse în OP nr. 2/05.03.2012, OP nr. 7/28.02.2013, OP. Nr. 13/13.05.2013, OP nr. 32/31.10.2013.
U. de V. din Timișoara a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție dată fiind natura litigiului dedus judecății ca fiind unul de dreptul muncii. De asemenea cererea de chemare în garanție este nefondată în opinia acestei instituții, întrucât pârâtei i-au fost virați bani din rambursările primite, sume pe care trebuia să le gestioneze corect, plătind drepturile tutorilor angajați.
În drept, cererile au fost întemeiate pe dispozițiile art 205 C., art 8, art 10, 57 si urm din CM. si art 223 C..
La termenul de judecată din 03.04.2015 instanța a pus în vedere pârâtei prin reprezentant să precizeze în scris obiectul concret al cererii de chemare în garanție a Universității de V. din Timișoara, cu indicarea temeiului de drept.
La data de 09.04.2015 pârâta U. din C. a precizat cererea de chemare în garanție solicitând obligarea Universității de V. din Timișoara către pârâtă la plata sumei la care ar putea fi obligată, în situația în care s-ar admite acțiunea reclamantei împotriva pârâtei- angajatoare,precizând și temeiul juridic ca fiind art 72 alin 1 C., art 962, 969, 970 și 1073 vechiul C.civil referitoare la răspunderea contractuală, întrucât respectiva entitate, în baza acordului de parteneriat nr._/2009 încheiat între cele două Universități, avea întreaga responsabilitate privind susținerea financiară a proiectului .
În ședința publică din 15.05.2015 instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție având în vedere că între pârâtă și chemata în garanție apreciind ca fiind îndeplinite condițiile art 72 C., a dispus efectuarea unei adrese la pârâtă pentru a comunica documentele justificative ale cheltuielilor efectuate către reclamant în ceea ce privește proiectul POSDRU, precum și o adresă la chematul în garanție pentru a comunica ordinele de plată menționate prin întâmpinare .
U. de V. din Timișoara a depus concluzii scrise în care a invocat atât decizia nr. 10/2011 a ÎCCJ cat si faptul că între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială există raporturi juridice născute din acordul de parteneriat, între ele neexistând nici o obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă în baza raportului de muncă. Instanța a admis proba cu înscrisuri pentru toate părțile și proba cu interogatoriul luat pârâtei.
Pârâta a depus în copie: adresa nr. 681/2015, cerere rambursare nr. 4, 6,adresa nr. 577/2012, adresa nr. 6393/2011, extras de cont.
S-a mia depus la dosar declarație privind existența resurselor administrative,e-mail, OP nr. 2/2012.7/2012, 13/2013, 32/2013,decizia 10/2011 a ÎCCJ, practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost salariata instituției pârâte U. din C. în funcția de tutore la practica pedagogică organizată de U. din C. prin Departamentul Pentru Pregătirea Personalului Didactic în cadrul proiectului „ Practica ta pentru educația viitorului"-POSDRU/60/2.1/S/_, desfășurat în parteneriat cu U. de V. din Timișoara.
Între reclamată și U. din C. au fost încheiate contracte de muncă cu timp parțial înregistrate cu nr. 4641A/2010 pentru perioada 01.10._11; nr. 2252A/06.01.2011 încheiat pentru perioada 01.03._11; nr. 8263A/30.09.2011 pentru perioada 01.10._12 și nr. 539A/21.02.2012 pentru perioada 01.03._12.
Deși reclamanta a prestat activitatea didactică, aspect necontestat de pârâtă, îndeplinindu-și toate obligațiile contractuale, pârâta nu i-a plătit drepturile salariale aferente contractelor nr. 8263A/30.09.2011 si nr. 539A/21.02.2012, în cuantumul prevăzut în aceste contracte.
Pârâta a confirmat susținerile reclamantei atât în interogatoriul luat (răspunsul la întrebarea nr. 7) cât și prin întâmpinarea formulată, făcând însă precizarea în cererea depusă la 20.02.2015 că reclamanta a încasat suma netă de 402 lei, reprezentând un număr de 10 ore activitate prestată în baza contractului nr. 8263/A/2011 .
Pârâta a mai susținut că potrivit clauzei din contractul individual de muncă încheiat cu reclamanta lit J, plata salariilor datorate urma să se facă, doar „din contractul POSDRU/60/2.1/S/_„ Practica ta pentru educație" după momentul virării banilor din contul proiectului în contul Universității din C.. Salariul lunar se acordă proporțional cu activitatea desfășurată în luna considerată, respectiv cu numărul de ore efectiv lucrate conform pontajului aprobat de Managerul de proiect"
Instanța consideră însă că obligația de plată a angajatorului nu este afectată de un termen suspensiv care amâna începerea exercitării drepturilor si executării obligațiilor, până la împlinirea lui. În raporturile pârâtei cu reclamanta obligațiile născute din contractul individual de muncă sunt simple și clare, fără termen, supuse dispozițiilor codului muncii, reclamanta având obligația de a presta activitatea, iar pârâta de a plăti salariul. Având în vedere faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar contractul individual de muncă este valabil încheiat, aceasta avea dreptul să primească contravaloarea muncii prestate de la angajator.
Pârâta a susținut că a fost in imposibilitate să plătească drepturile salariale datorate reclamantei în baza contractelor de muncă cu timp parțial nr. 8263A/30.09.2011 si nr. 539A/21.02.2012, ca o consecință a faptului că liderul partener din proiectul derulat, în speță U. de V. din Timișoara nu a virat banii necesari acestor plăți, acesta fiind și motivul pentru care a considerat necesara chemarea în garanție a beneficiarului U. de V..
Contractul de finanțare POSDRU/60/2.1/S/_ cu titlul,, Practica ta pentru educația viitorului" a fost semnat la 22.01.2010 de către AMPOSDRU si U. de V. în calitate de beneficiar.
Intre beneficiar pe de-o parte si U. din C. ca Partener 1 a fost încheiat Acordul de Parteneriat -Anexa 6 la Contractul de Finanțare și ulterior, Anexa nr. 7294/29.04.2010.
Pârâta a invocat art 3.1 și art 3.3 din Acordul de parteneriat, in care se prevede că, Derularea activităților financiare implicate de proiect revine Universității de V. ca partener principal care va deschide un cont separat pentru proiect din care va face toate plățile pentru proiect, considerând că aceste clauze fac pe deplin dovada obligației partenerului principal de a vira către partener a tuturor sumelor necesare salariilor tutorilor.
Instanța reține că în art 3 din Anexa nr.. 7294/29.04.2010 la Acordul de parteneriat referitor la „ Angajamente financiare între Parteneri", părțile au convenit următoarele: cheltuielile efectuate de către parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, în procentele și condițiile stabilite în contractul de finanțare.
Cheltuielile cu resursa umană a partenerilor sunt reprezentate de cheltuielile salariale și asimilate acestora și contribuțiilor sociale aferente. Costurile angajate de Parteneri sunt eligibile în același fel ca și costurile angajate de către Partenerul principal corespunzător rolurilor avute în proiect.
Prin aceeași anexă la Acord părțile au convenit ca U. din C. în calitate de Partener 1 să primească din contul special deschis pentru proiect, suma de 555.793,2 lei primită prin prefinanțare.
Prin art 2, alin 3, lit d din OUG 64/2009 cu modificările ulterioare este definită prefinanțarea ca reprezentând,, sumele transferate din instrumente structurale către beneficiari, alții decât cei prevăzuți la art. 5 alin. (l)-(3), prin plată directă ori prin plată indirectă, în stadiul inițial pentru susținerea începerii derulării proiectelor și/sau pe parcursul implementării acestora, în condițiile prevăzute în contractul / decizia / ordinul de finanțare încheiat între un beneficiar și Autoritatea de management/organismul intermediar responsabilă / responsabil, în vederea asigurării derulării corespunzătoare a proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale"
Potrivit art 7 din OUG 64/2009 sumele acordate ca prefinanțare în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale se deduc prin aplicarea unui procent la valoarea cererilor de rambursare transmise de beneficiari, conform prevederilor contractelor / deciziilor / ordinelor de finanțare, beneficiarii pot avansa din prefinanțare sume partenerilor în limita și în condițiile stabilite de Autoritatea de management prin contractele / deciziile / ordinele de finanțare.
Normele Metodologice din 2009 de aplicare a prevederilor OUG 64/2009 (aprobate prin Ordinul 2548/15.09.2009) așa cum au fost modificate prin Ordinul 12/18.01.2010 reglementează la art 31 alin 7 că „ Decontarea cheltuielilor efectuate pentru implementarea proiectului în cadrul parteneriatului se efectuează pe bază de factură sau orice alt document justificativ prevăzut de reglementările în vigoare"
Astfel instanța reține că potrivit legislației în vigoare la data încheierii Contractului de Finanțare și a Anexelor la acesta (Anexa 6- Acord de Parteneriat) pârâta în calitate de Partener 1 și totodată angajator trebuia să achite drepturile salariale a propriilor angajați, iar pe baza documentelor justificative să solicite partenerului principal, decontarea cheltuielilor avansate . Atât sumele primite cu titlu de prefinanțare cât si declarația privind existența resurselor administrative dovedesc faptul că pârâta U. din C. nu era în imposibilitate să achite cheltuielile necesare pentru plata tutorilor implicați in proiect, până la primirea rambursărilor pentru sumele eligibile.
Pârâta avea obligația de a solicita liderului partener decontarea plăților făcute pentru implementarea proiectului, pe baza unor documente justificative precum state de plată, ordine de plată, foi de prezență si orice alte documente în acest sens.
Pârâta nu a făcut dovada că a înaintat aceste documente justificative .
Culpa pârâtei în îndeplinirea obligațiilor ce ii reveneau în cadrul acestui proiect, este evidențiată si prin e-mail-ul prin care Echipa managerială a proiectului a transmis departamentului DPPD din cadrul Universității din C., la data de 21.02.2012, solicitarea de a li se comunica documentele justificative fără de care nu se putea trimite cererea de Rambursare, existând pericolul închiderii proiectului și a restituirii tuturor fondurilor deja primite.
Obligația principală a angajatorului este cea de plată a salariului, a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat (art.160 Codul Muncii), în caz de nerespectare a obligației asumată prin contractul de muncă, salariatul interesat fiind îndreptățit să solicite instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale. Astfel, potrivit art.269 alin 1 din Codul Muncii „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
In ceea ce privește cererea reclamantei de a i plăti dobânda legală a sumelor neîncasate, instanța consideră că potrivit art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, care pot consta în dobânda legală.
Instanța apreciază că dobânda legală poate fi acordată reclamantei, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art.1530 si urm. din NCC care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Pentru aceste motive, instanța constată că dobânda legală solicitată de reclamantei este datorată începând cu data nașterii dreptului la acțiune, data scadenței plății pentru dreptul principal, de la acea dată angajatorul fiind de drept în întârziere, conform art. 166 alin.4 din codul muncii, până la data plății efective a sumelor stabilite.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv plătite ,aferente contractelor de muncă nr. 8263A/30.09.2011 și 539A/21.02.2012, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective la care se adaugă dobânda legală aferentă, de la data nașterii dreptului până la data plății efective .
Cuantumul drepturilor bănești va fi concret stabilit în faza executării hotărârii judecătorești, prin bună învoială între părți conform clauzelor din contractele încheiate cu pârâta, ori, în caz de neînțelegere, prin expertiză contabilă efectuată într-un dosar de executare silită.
Instanța va respinge cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată deoarece din acte rezultă că obligația de plată a chematei în garanție era condiționată de depunerea documentelor justificative de către pârâtă, conform contractului dintre acestea și conform prevederilor legale art. 31 alin.7 din normele metodologice aprobate prin Ordinul 2548/2009, documente pe care pârâta nu face dovada că le-a depus.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta V. I.,CNP_, cu domiciliul în C. ,., ., . în contradictoriu cu pârât U. D. C. cu sediul în C., ., nr.13, județul D., având ca obiect drepturi bănești.
Obligă pârâta să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv plătite ,aferente contractelor de muncă nr. 8263A/30.09.2011 și 539A/21.02.2012, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective la care se adaugă dobânda legală aferentă, de la data nașterii dreptului până la data plății efective
Respinge cererea pârâtei U. D. C. de chemare în garanție a UNIVERSITĂȚII DE V. D. TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara, Bulevardul V. P., nr. 4, județul T., ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Red.jud.E.V./03.07.2015
5ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 3361/2015.... → |
|---|
