Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4034/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4034/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 4034/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4034/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant . (FOSTĂ RA TERMOFICARE C.), în contradictoriu cu pârât T. M., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul, prin avocat A. G., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se prezintă consilier juridic S. J., care depune împuternicire de reprezentare pentru administratorul judiciar al reclamantei SIOMAX SPRL și învederează faptul că . este în procedura insolvenței prevăzute de Legea 85/2014, prin sentința nr.363/18.03.2015 pronunțată de Tribunalul D., precum și faptul că administratorul judiciar își însușește cererea de chemare în chemare în judecată formulată de ..
Instanța pune în discuție cererea formulată de reprezentatul administratorului judiciar.
Pârâtul prin avocat, învederează faptul că este de acord cu cererea formulată de apărătorul reclamantei și solicită conceptarea reclamantei prin administratorul judiciar provizoriu, respectiv SIOMAX SPRL.
Instanța dispune conceptarea reclamantei prin administrator judiciar SIOMAX SPRL. Constată că procedura este legal îndeplinită cu acesta prin prezența la termen a reprezentantului legal, consilier juridic S. J..
Avocat A. G. depune la dosar cerere de intervenție în interesul pârâtului, formulată de către S. E. TERMICĂ C., iar un exemplar al acesteia se comunică reclamantei, prin reprezentant, care depune întâmpinare la cererea de intervenție accesorie. C. după întâmpinare se comunică pârâtului, prin reprezentant.
Părțile, prin apărători, învederează faptul că nu solicită acordarea unui nou termen pentru observarea înscrisurilor depuse în ședință.
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Pârâtul, prin avocat, solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată de către S. E. TERMICĂ C. și conceptarea acestuia în cauză, iar reclamanta, prin consilier, învederează faptul că lasă la aprecierea instanței cu privire la admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Instanța admite în principiu cererea de intervenție accesorie și constată că procedura de citare cu intervenientul este acoperită prin faptul că este prezent la acest termen reprezentantul intervenientului, avocat A. G., cu împuternicire la dosar.
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Părțile, prin reprezentanți, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În raport de probele propuse, reclamanta, prin consilier, apreciază că dosarul poate fi soluționat în termen de 2 luni, iar pârâtul, prin avocat, apreciază că dosarul poate fi soluționat în termen de 3 luni.
Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 6 luni.
Părțile, prin reprezentanți, învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin consilier, depune în copie CCM la nivelul Regiei Autonome Termoficare valabil pe anul 2012 și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere și precizările din întâmpinarea la cererea de intervenție și respingerea cererii de intervenție formulată de către S. E. TERMICĂ C., fără cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta învederează faptul că în conformitate cu raportul Curții de Conturi, prin decizia nr.26/2013 a stabilit estimarea unui prejudiciu în sumă de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificată în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit de legea bugetului de stat – Legea nr.293/2011, iar conducătorul societății să extindă verificările în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și să dispună toate măsurile legale pentru recuperare acestuia, precum și regularizarea cu bugetele publice a sumelor reprezentând contribuțiile aferente angajatului și angajatorului.
Învederează, de asemenea, faptul că Decizia nr,26/2013 emisă de Curtea de Conturi – Camera de Conturi D., a fost contestată la Secția de contencios administrativ a Tribunalului D. care, prin Sentința civilă nr. 997/2014 a respins în totalitate contestația, iar ulterior s-a respins și recursul formulat de ., prin decizia civilă nr. 6052/2014 a Curții de Apel C.. Având în vedere aspectele menționate, reclamanta consideră că acțiunea este dovedită și solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
Pârâtul prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și admiterea cererii de intervenție accesorie. În motivare învederează faptul că, potrivit dispozițiilor Legii nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice se impune să se constate că pârâtul este o persoană care intră în sfera de aplicare a acestui act normativ și care este exonerată de la plata veniturilor de natură salarială pe care personalul plătit din fonduri publice ar trebui să le restituie drept consecință a constatări de către Curte d Conturi a unor prejudicii.. De asemenea, învederează faptul că sumele nu au fost încasate în mod necuvenit încasate de către pârât, ci cu titlu de drepturi salariale cuvenite în temeiul contractului individual de muncă și al Contractului colectiv de Muncă la nivel de unitate, semnat la da de 10 februarie 2012, aceste sume nefiind contestate de către angajator. Având în vedere faptul că nici contractele de muncă nu au fost contestate de către angajator, acestea au produs efectele specifice și în ceea ce privește remunerația datorată de angajator și primită efectiv de salariat, fiind inadmisibilă solicitarea reclamantei de a se restitui sumele plătite ca fiind plată nedatorată. Mai învederează faptul că acțiune reclamantei este nedovedită și pentru motivul că modul de calcul prezentat este incorect și nereal, impunându-se analiza separată a două cauze cu efecte cumulative, respectiv: creșterea personalului ca număr și majorările salariale ca urmare a majorării coeficienților minimi de ierarhizare a anumitor categorii de personal. Apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada că drepturile salariale au fost încasate ilegal și, mai mult, acțiunea este prematur introdusă, întrucât societatea nu și-a îndeplinit obligația stabilită de Curtea de Conturi de extindere a verificărilor în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și de dispunere a măsurilor pentru recuperarea lor și care trebuia cu necesitate să preceadă orice acțiune în instanță și, în consecință, pentru toate motivele expuse solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, la data de 12.02.2015 la Tribunalul D., reclamanta . C. a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtului T. M. la restituirea sumei de 1856 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca pârâtul are calitatea de salariat al societății, fiind încadrat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată .
Reclamanta a precizat ca în anul 2012 salariații au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anul 2012.
A susținut reclamanta ca aceasta majorare a fost încasata necuvenit întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011 care prevedea că nivelul cheltuielilor cu salariile anului 2012, nu putea depăși nivelul acelorași cheltuieli înregistrate în anul precedent.
Conducerea societății a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, susținând ca, în speța dedusa judecații, pârâtul a încasat în anul 2012 suma solicitată, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare.
Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
În scop probator au fost depuse înscrisuri: carte de identitate a paratei, contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea 154/2012 a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anul 2011 și pentru anul 2012, . Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curții de Conturi D..
În cauza a formulat întâmpinare pârâtul care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Într-o primă ordine de idei a invocat faptul că este exonerată de la restituirea sumei solicitată de reclamantă, potrivit dispozițiilor Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Un alt argument care impune respingerea acțiunii este și acela că textul legal invocat de reclamantă ca și temei de drept (art. 256 Codul Muncii) și instituția juridică reglementată de acesta nu sunt aplicabile speței deduse judecății.
Astfel, art. 256 din Codul Muncii reglementează obligația de restituire a salariaților față de angajații lor, obligație de restituire care privește, după caz, sumele de bani primite nedatorat, bunuri care nu se cuveneau sau servicii neîndreptățite. Or, în speța dedusă judecății, nu se regăsește nici una dintre situațiile avute în vedere de textul legal antecitat, sumele de bani a căror restituire a solicită reclamanta fiind plătite nu din eroare pentru a fi incidentă instituție a plății lucrului nedatorat ci în temeiul unui contract de muncă încheiat între salariat și unitatea angajatoare cu titlu de drepturi salariale negociate și acceptate de ambele părți ale contractului de muncă.
Pe de altă parte, sumele solicitate de reclamantă nu sunt dovedite în cauză și nici nu sunt evidențiate de reclamantă prin actele depuse, nu sunt sume certe, lichide și exigibile și nici nu se poate aprecia de unde provin acestea, care este modul de calcul detaliat care a condus la stabilirea lor, cât reprezintă contravaloare salariu în bani încasat necuvenit și cât contravaloare tichete de masă, cum s-a calculat și stabilit prejudiciul pentru fiecare salariat în parte după efectuarea cercetărilor la care angajatorul a fost obligat prin prevederile Deciziei nr. 26/01.04.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană la care sunt îndreptățiți salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă. Sumele corespunzătoare tichetelor de masă, în limitele valorilor nominale sunt deductibile la calculul impozitului pe profit și nu se iau în calcul nici pentru angajator nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial potrivit art. 8 din L 142/1998.
În dovedirea susținerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanta . a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând instanței să înlăture apărările formulate și argumentele invocate prin întâmpinare și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
A precizat modul de calcul.
În anul 2012 fondul de salarii total brut a fost de 20.396.026 lei, din care 1.8555.922 lei salarii brute total salariați și 1.840.104 lei contravaloarea tichetelor de masă acordate salariaților. Astfel, suma cu care s-a depășit fondul de salarii a fost de 1.331.133 lei față de anul 2011.
S-a efectuat un raport procentual între suma cu care s-a depășit fondul de salarii alocat pentru anul 2012 (salarii brute și tichete de masă) în plus față de anul 2011, respectiv 1.331.133 lei și suma efectiv alocată pentru anul 2012 respectiv 20.396.026 lei, astfel: 1.331.133/ 20.396.026 X 100 = 6,5265 %.
Procentul rezultat, de 6,5265 % a fost aplicat la salariul brut anual stabilit pentru fiecare salariat în parte, rezultând suma încasată necuvenit de fiecare în speță de 1856 lei.
Administratorul judiciar SIOMAX SPRL, depune note de ședință, prin care învederează instanței că . este în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2014, prin sentința nr. 363/18.03.2015, prin decizia Curții de Apel nr. 363/18.03.2015 prin care a fost desemnat administrator judiciar SIOMAX SPRL, care învederează instanței că își însușește cererea formulată de că ., solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată având în vedere și precizările din răspunsul la întâmpinare.
La data de 16.09.2015, S. E. Termică C. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanta . și admiterea cererii de intervenție accesorie.
În motivarea cererii a arătat că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice se impune să se constate că pârâta este persoană care întră în sfera de aplicare a acestui act normativ, iar potrivit art. 2 din același act normativ, este exonerată de la plata veniturilor de natură salarială pe care personalul plătit din fonduri publice ar trebui să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Pe de altă parte, sumele pretinse de la pârâtă nu au fost încasate de aceasta în mod necuvenit, ci cu titlu de drepturi salariale calculate în temeiul contractului individual de muncă și al contractului colectiv de muncă la nivel de unitate semnat la data de 10.02.2012. Potrivit temeiului de drept invocat de angajator, acțiunea ar fi fost întemeiată doar dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, situație care nu se regăsește în cauză, sumele solicitate fiind achitate cu titlu de salariu în cuantumul prevăzut în contractul individual de muncă și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, contracte necontestate în vreun fel de către angajator.
Se mai arată și faptul că acțiunea reclamantei este nedovedită, întrucât modul de calcul prezentat de aceasta este incorect și nereal.
Altfel, raportat la motivarea acțiunii, se impune concluzia că, pentru a se pitea stabili sumele cu care au crescut salariile angajaților în anul 2012, se impune analiza separată a celor două cauze cu efecte cumulative (creșterea personalului ca număr și majorările salariale ca urmare a majorării coeficienților minimi de ierarhizare anumitor categorii de personal).
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interesul pârâtului prin care a arătat că prin dispozițiile art. 256 din Codul Muncii este reglementată situația în care, fără a fi reținută vinovăția salariatului, acesta este obligat la restituirea unor sume încasate necuvenit. Pentru această formă specială de răspundere, singurele condiții impuse de lege sunt existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului la încasarea sumei.
Prin urmare, salariații . au beneficiat de drepturi bănești datorate necuvenit din salarii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 256 din Codul Muncii, acestea trebuie recuperate de la beneficiari.
Se mai arată că pârâta nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 124/2004 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, deoarece personalul fostei Regii Autonome de Termoficare C. a fost plătit din fonduri proprii și nu din fonduri bugetare așa acum este stipulat în dispozițiile legii menționate.
Totodată, potrivit art. 48.2 din contractul colectiv de muncă încheiat la data de 10.02.2012 pentru tot anul 2012, precizează că în cazul depășirii fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, părțile convin să se reducă salariul la toți angajații cu un procent care să asigure în cadrarea în acest fond. Astfel că această clauză este perfect valabilă și produce efecte, fiind obligatorie întocmai ca și legea.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri propusă de părți.
În condițiile art. 64 și urm., cod de procedură civilă, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului de S. E. Termică C..
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul reține și constată următoarele:
Pârâtul este angajat al societății reclamante, beneficiind în anul 2012 de un salariu de bază brut stabilit în baza contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul respectiv, contract care a prevăzut majorarea coeficienților de ierarhizare, astfel cum sunt menționați la art. 47.1, precum și acordarea tichetelor de masă conform art. 93 din CCM.
Prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi s-a stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea în anul 2012 a cheltuielilor de personal de către reclamantă, peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr. 293/2011, decizie menținută de instanță în urma contestării sale și s-a dispus recuperarea sa.
Ca urmare, reclamata a demarat procedurile de recuperare a sumei cu care s-au depășit cheltuielile de personal pentru anul 2012, față de cele pentru anul 2011 și anume recuperarea sumei de 1.808.056 lei. În acest sens a formulat prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei încasată necuvenit din majorarea coeficienților ierarhici conform CCM pe anul 2012.
Referitor la temeiul de drept ce stă la baza prezentei acțiuni, instanța reține că reclamanta a invocat art. 256 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.".
Fără a nega faptul că este vorba de o prevedere specială din Codul muncii, instanța apreciază că regimul comun al plății nedatorate este aplicabil și în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles decât să enunțe incidența instituției plății nedatorate și în dreptul muncii, fără a detalia condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată.
În consecință, și pentru plata nedatorată invocată în dreptul muncii, trebuie verificată îndeplinirea condițiilor impuse de dreptul comun.
Astfel, prestația trebuie să fie efectuată cu titlu de plată, plata nu trebuie să existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, iar plata nu trebuie să fi fost făcută din eroare.
Practic, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria cuiva.
Noțiunea de plată are în vedere executarea unei prestații în mod voluntar. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 274/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 355/2011, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 Codul Muncii, a reținut că “textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire.
În speță, se constată că plata sumelor, a căror restituire se solicită, a fost făcută în baza dispozițiilor contractului colectiv de muncă în vigoare la data plății și a unui act adițional la contractul individual de muncă, semnat de părți, nefiind întrunită condiția inexistenței unei juste cauze.
Astfel, în Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Regiei Autonome Termoficare, încheiat la 10.02.2012 și care s-a aplicat de la 01.01.2012, au fost prevăzuți la art. 47.1 coeficienții minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, după cum a fost prevăzută și acordarea tichetelor de masă la art. 93.
Clauzele prevăzute la art. 47.1 și art. 93 din contractul colectiv de muncă din 2012 sunt perfect valabile, nefiind solicitată constatarea nulității acestora de către vreuna din părți, nici pe cale principală și nici pe cale de excepție.
În prezent, există o reglementare expresă în art. 142 din Legea nr. 62/2011 a Dialogului Social, prin care legiuitorul a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulității clauzelor din contractele colective de muncă, negociate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior în favoarea salariaților și le-a circumscris principiului disponibilității.
În noua reglementare sunt semnalate instrumentele concrete de înlăturare din ordinea juridică negociată, a clauzelor lovite de nulitate [art. 142 alin. (2)-(4) din Legea nr. 62/2011], cauza de ineficacitate a actului juridic trebuind a fi constatată pe cale judecătorească, la cererea părții interesate.
Efectul nulității constatate pe cale judecătorească face ca până la renegocierea clauzelor acestea să fie înlocuite ex lege cu prevederile legii mai favorabile salariaților, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Ca urmare, drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă, valabil încheiate, ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional, au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, iar salariatul nu poate renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
În consecință, atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea clauzei, nici pe cale principală și nici pe excepție, nu suntem în ipoteza unei plăți nedatorate.
Pe de altă parte, în cauza de față se constată că suma pretinsă pârâtului este eronat determinată.
Din modul de calcul prezentat de reclamantă în răspunsul la întâmpinare, rezultă că a făcut un raport procentual între valoarea depășirii salariilor brute plus tichetele de masă din anul 2012 față de anul 2011 ( de 1.331.133 lei) și suma salariilor brute plus tichetele de masă pe anul 2012 ( de 20.396.026 lei) rezultând un procent de 6,5265% ce a fost aplicat asupra salariului brut anual al fiecăruia dintre angajați - (1.331.133: 20.396.026 x 100 = 6,5265% x salariului brut anual al fiecăruia dintre angajați = suma pretinsă de la fiecare pârât în parte).
Reclamanta a susținut că temeiul calculării sumelor datorate de fiecare salariat prin aplicarea unui procent egal la toți salariații îl constituie dispozițiile art. 48.2 din CCM.
Instanța constată însă că aceste prevederi au fost greșit puse în aplicare, deoarece acest articol se aplică doar în situația depășirii fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, nu și în situația depășirii nivelului cheltuielilor de personal. Ori în cauza de Camera de Conturi, a stabilit că a avut loc o depășire a nivelului cheltuielilor de personal, care includ pe lângă fondul de salarii și alte cheltuieli, așa cum rezultă din decizia Camerei de Conturi Nu s-a făcut dovada că a fost depășit și fondul de salarii. Instanța reține deci că reclamanta a calculat greșit procentul în funcție de cheltuielile de personal, din moment ce CCM prevedea calcularea procentului în funcție de fondul de salarii.
Pe de altă parte se constată că reclamanta urmărește să recupereze de la salariați, în mod greșit întregul prejudiciu constatat de Camera de Conturi, în care sunt incluse pe lângă salariile în bani efectiv plătite salariaților și contravaloarea tichetelor de masă (care nu face obiectul prezentei acțiuni pentru că în motivarea acțiunii reclamanta se referă doar la recuperarea majorărilor salariale, nu și la recuperarea contravalorii tichetelor de masă) cât și contravaloarea contribuțiilor la bugetul de stat ce se suportă de către angajator, nicidecum de salariat (contribuții pentru care Camera de Conturi a dispus regularizarea cu bugetele publice, nu recuperarea de la salariați).
Potrivit aceleiași decizii 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D. creșterea cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează pe de o parte majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați și pe de altă parte suplimentării numărului de salariați ai regiei. Nu s-a reținut drept cauză a creșterii cheltuielilor de personal acordarea tichetelor de masă, deci nu pot fi incluse de reclamantă în calculul procentului de 6,5265%.
Prin modul de calcul stabilit de reclamantă salariaților le sunt imputate atât sumele reprezentând majorarea coeficientului de ierarhizare, cât și sumele aferente creșterii numărului de salariați în cadrul unității, adică mai mult decât au încasat fiecare în parte.
Observând comparativ coeficienții de ierarhizare menționați in CCM 2012 cu cei prevăzuți in CCM 2011 se constata ca, doar in privința anumitor categorii de salariați – si nu pentru toti salariatii unitatii ! – au fost stabiliți coeficienți de ierarhizare mai mari cu 0,8 % in 2012 fata de coeficienții stabiliți in 2011, doar unii dintre salariați au încasat salarii mai mari decât în anul 2011, iar recuperarea se face de la toți salariații, adică și de l acei care nu au beneficiat de majorarea coeficientului de ierarhizare.
Or, pentru a fi în ipoteza unei plăți nedatorate întemeiată pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii, trebuia să fie solicitată restituirea sumei efectiv încasată necuvenit, suma netă încasată și în niciun caz imputarea unui procent dintr-o sumă care a fost stabilită printr-un raport al Camerei de Conturi și nici imputarea cuantumului brut.
Instanța nu va reține apărarea pârâtului referitoare la amnistia fiscală reglementată de legea 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, deoarece prezenta cauză nu intră în sfera de aplicare a acesteia, personalul fostei Regii Autonome de Termoficare C. fiind plătit din fonduri proprii și nu din fonduri bugetare așa acum este stipulat în dispozițiile legii menționate.
Instanța nu va reține nici apărarea pârâtului că salariatul nu a beneficiat de creșteri salariale tot anul 2012 pentru care s-a constituit prejudiciul. Din art. 117 din CCM rezultă că prevederile CCM s-au aplicat de la 01.01.2012, chiar dacă a fost înregistrat la 24 februarie 2012, deci salariatul a beneficiat de creșterile salariale de la 01.01.2012 și acestea au fost menținute și după octombrie 2012 când Regia Autonomă Termoficare a devenit Societate Comercială și a încheiat contracte individuale de muncă noi cu menținerea salariului ce fusese majorat în baza CCM, așa cum prevedeau dispozițiile art. 14 din Hotărârea nr. 154/04.10.2012 privind reorganizarea Regiei Autonome de Termoficare C., în Societate cu răspundere limitată ..
De asemenea instanța nu va reține apărarea intervenientului în interesul pârâtului în sensul că acțiunea ar fi prescrisă pe motiv că a fost formulată după expirarea termenului general de 3 ani prevăzut de art. 268 alin.1 litera c din codul muncii și art. 211 litera c din legea nr. 62/2011 deoarece în raport de data înregistrării acțiunii la instanță, februarie 2015 a fost respectat acest termen, termen ce începe să curgă la data producerii pagubei așa cum este reglementat de art. 211 litera c din legea 62/2011, data plății salariului aferent lunii ianuarie fiind în februarie 2012.
Având în vedere considerentele fapt și de drept expuse, instanța va respinge acțiunea formulată și, în raport de modul de soluționare a cererii principale, în baza art. 67 și următoarele va admite cererea de intervenție accesorie formulată de S. E. TERMICĂ C. în favoarea pârâtului, cerere ce are caracterul unei apărări în favoarea pârâtului.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată cererea formulată de reclamant . (fostă RA TERMOFICARE C.), în contradictoriu cu pârât T. M., CNP_, cu domiciliul ales la sediul cabinetului de avocat G. A. situat în C., bulevardul Dacia, nr. 104, ., . având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Admite cererea de intervenție în interesul pârâtului, cerere formulată de intervenientul S. E. Termică C. cu sediul ales la sediul cabinetului de avocat G. A. situat în C., bulevardul Dacia, nr. 104, ., ..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 16 septembrie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C. D.
5 ex. – 16.10.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 4079/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4058/2015.... → |
|---|
