Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1406/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1406/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 7285/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1406/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestator G. M. și pe intimat . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE CFR IRLU SA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av.Nataru A. pentru contestator și cons.jr.A. V. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Av.V. A pentru intimată învederează că a comunicat apărătorului contestatorului un exemplar de pe nota explicativă..
Av.Nataru a pentru contestator învederează că a primit copie de pe nota explicativă.
Nemaifiind alte cereri de formulat s-a acordat cuvântul.
Av.Nataru pentru contestator solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată,anularea deciziei de sancționare disciplinară nr.G.1.c./17/08.04.2014, reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar
chitanța privind onorariu de avocat.
Cons.jr. A. V. pentru intimată solicită respingerea acțiunii .
Constatându-se dosarul în stare de judecată s-a retinut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, instanta constata ca:
La data de 13.05.2014, contestatorul G. M. a chemat in judecata intimata . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE CFR IRLU SA, pentru ca prin hotararea ce va fi pronuntata sa se dispuna anularea deciziei de sanctionare disciplinara nr. G.1.c/17/08.04.2014 emisa de angajator, prin care contestatorul a fost retrogradat din funcția de Sef Birou I pentru o perioadă de 2 luni în funcția de Inginer III, clasa de salarizare 35. De asemenea a solicitat reintegrarea sa pe postul detinut anterior si plata drepturilor salariale cuvenite, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a aratat ca decizia de sancționare i-a fost comunicată la data de 10.04.2014. Reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei de sancționare, întrucât nu s-au indicat dispozițiile prevazute de art 252 alin 2 lit d, adică temeiul de drept al sancțiunii si motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului. În cuprinsul deciziei de sancționare nu a fost precizat nici art. 35 din Statutul disciplinar. Art 40 din Statutul disciplinat prevede retrogradarea din funcție ca și sancțiune aplicabilă celor ce repetă abaterile pentru care au fost sancționați conf art 38 si 39 ori care încalcă obligațiile de muncă sau norme de comportament în unitate cu urmări grave asupra bunului mers al unitatii. Contestatorul invoca astfel excepția nulității absolute a deciziei în temeiul art 252 C.. Totodată, arata ca unitatea nu a respectat dispozițiile art 52 din Statutul disciplinar si nici art 250 din C Muncii. Desi contestatorul a recunoscut cu ocazia cercetării prealabile că nu a respectat dispoziția nr. 97/10.12.2013, arată că nu a respectat această dispoziție, intrucât nu i s-a adus la cunoștință de către unitatea pârâtă. Potrivit listei de difuzare a acestei dispoziții, contestatorul a luat cunoștintă de aceasta la data de 05.02.2014, după savarsirea faptelor pentru care a fost cercetat disciplinar, fapt dovedit de transmiterea prin fax la data de 04.02.2014 Întrucât dispoziția nr. 97/2013 a cărei încălcare i se impută contestatorului a fost prelucrată cu o întârziere de 50 zile (dovada fiind sanctionarea Sefului de Sectie S. I.), acesta considera nelegală sancționarea sa având în vedere și raportul de subordonare față de șeful de sectie.
Contestatorul a mentionat ca el nu se face vinovat de încălcarea normelor interne de procedură, întrucât a respectat evidența achizițiilor efectuate prin arhivare corespunzătoare, fiind făcute cu aprobarea conducerii.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispoz. art. 268, 269, 247-252 si art 257 CM.
In sustinerea cererii, a fost depusa, în copie, decizia nr. G.1.c/17/08.04.2014, lista de difuzare a dispoziției nr. 97/10.12.2013, nota constatatre din 07.02.2014, copie CI, decizia de sancționare nr. G.1.c/16/08.04.2014, fisa de post pentru funcția de SEF BIROU I, dispoziția nr. 97/10.12.2013, dispoziția nr.30/12.04.2013, facturi din 16.01.2014 si 17.01.2014, referate necesitate și oportunitate din data de 1.01.2014, 09.01.2014, 09.01.2014, 20.01.2014, 30.01.2014, 10.01.2014, ordine de plată, Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transport din 02.11.1976.
La data de 14.07.2014, parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și plata cheltuielilor de judecată.
Aceasta a aratat ca în luna aprilie 2011 s-a emis decizia de sanctionare nr. G.1.c/17/ 08.04.2014, in conformitate cu art 35 lit e din Statutul disciplinar al persoanlului din unitatile de transporturi, prin care reclamantul a primit un retrogradarea pe o perioadă de 2 luni ca urmare a neindeplinirii atributiilor de serviciu.
S-a precizat ca pentru a se emite aceasta decizie, unitatea a efectuat cercetarea disciplinara prealabila, conform art 251 CM, in urma careia s-a apreciat de catre comisia de cercetare disciplinara ca in raport de circumstantele, gradul de vinovatie, continutul faptelor, se impune aplicarea sanctiunii prev de art 35 lit. e din Statutul disciplinar al personalului din unitatile de transporturi. Gradul de vinovăție al faptelor săvârșite de contestator reținute au impus în opinia intimatei, necesitatea aplicării unei sancțiuni mai grave.
În calitatea sa de sef birou aprovizionare, contestatorul avea obligatia prin fisa postului, de a urmari completarea cererilor de ofertă pentru achiziția de piese și materiale conform dispoziției în vigoare și întocmirea dosarelor de achiziție, astfel că nu pot fi reținute apărările sale potrivit cărora acesta nu cunoștea conținutul dispoziției nr. 97/2013. În plus se arată că petentul si-a recunoscut culpa în nota explicativă, în care a precizat că a încălcat prevederile dispoziției nr. 97/2013 pentru a nu încetini procesul de producție În urma cercetării prealabile a fost întocmit un raport de cercetare. Contestatorul a mai fost sancționat anterior pentru alte abateri prin Decizia nr. G1c/70/07.11.2013, sancțiune menținută prin sentinta judecătorească nr. 3797/ 18.06.2014 pronunțată in dosarul nr._/63/2013.
În drept, cererile au fost întemeiate pe dispozițiile art 205 alin 2 din Legea nr. 134/2010.
Au fost anexate, in copie: decizia de sanctionare nr. G.1.c/70/07.11.2013, decizia de sanctionare nr. G.1.c/ 17/08.04.2014, convocarile la cercetarea disciplinară. nr. 898/12.03.2014, fisa postului contestatorului, raport de cercetare nr. H/479/19.03.2014, nota de constatare nr H/ 325/27.02.2014, nota explicativă nr. 899/12.03.2014, adresa nr. B4/13/19.03.2014, sentința nr. 3797/2014.
Contestatorul a răspuns la întâmpinare, solicitând instanței să înlăture argumentele intimatei întrucât din continutul deciziei de concediere nu rezultă ca a fost încălcat art 35 lit e din Statutul disciplinar. Acesta a mentionat faptul că la cercetarea prealabila nu a recunoscut acuzațiile ci doar a precizat modul în care se desfășoară procedura de achiziție, dovadă fiind facturile fiscale de achiziții din luna ianuarie 2014 și referatele de oportunitate. Acesta consideră că fapta nu i se poate imputa,întrucât acesta a deținut toate avizele sefilor superiori pentru a face achizițiile. Chiar dacă au fost depășite unele sume, acestea au fost aprobate de Serviciul achiziții și șeful de secție. Decizia nr. 97/2013 i-a fost comunicată cu o întârziere de 50 zile.
Instanta a admis pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 252 din Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a opera,potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Exercitarea acestei prerogative implică, conform art. 252 alin.2 CM, obligația intimatei de a cuprinde, sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizia de sancționare următoarele elemente:
-a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară,
-b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost incalcate de salariat,
-c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea,
-d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică,
-e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată,
-f) instanța competentă la care sanctiunea poate fi contestata.
Contestatorul a invocat nulitatea absolută a deciziei contestate, motivand că au fost incalcate dispoz. art. 252 alin. 2 lit. b, d si c, intrucât din conținutul acesteia lipsesc mențiunile obligatorii referitoare la temeiul de drept al sancțiunii, motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, iar în cuprinsul deciziei de sancționare nu a fost indicat nici textul art. 35 din Statutul disciplinar.
Având în vedere, argumentele contestatorului privind nulitatea absolută a deciziei, instanța constată că acestea nu pot fi reținute,decizia contestată cuprinzând elementele obligatorii prevăzute de lege.
Astfel,în cuprinsul deciziei,intimata a prezentat faptele săvârșite de contestator,arătând că:
- nu are o evidenta a achizitiilor efectuate si nu exista o arhivare corespunzatoare a documentelor pentru achizitii, fiind foarte greu de identificat reperele si cantitatea achizitionata cu aprobarea obtinuta in urma solicitarii in acest fel favorizand achizitia de produse fara a avea aprobare din centralul IRLU, de a le achizitiona inainte de a intocmi si transmite solicitarea la central si implicit de a primi aprobarea centralului sau de a achizitiona cantitati mai mari decat pentru cele care s-a solicitat aprobare,
- a efectuat achizitii fara a avea aprobarea conducerii CFR IRLU si a depasit sumele estimate pentru unele achizitii,
- lipsesc documentele care constituie elementele unui dosar de achizitie (cereri de oferte, oferte, documente cu privire la inregistrarea furnizorului la ONRC, declaratii de eligibilitate, bonitate, analize tehnico-economice, comenzi catre furnizori, etc), intocmirea documentelor cu informatii eronate (repere, preturi, cantitati), a referatelor de necesitate si oportunitate, neparcurgerea tuturor etapelor unei proceduri de achizitie (cerere de oferta, achizitie directa), asa cum prevede art.10 si art. 12 din Dispozitia nr. 97/2013, fapte care conduc la concluzia ca in cadrul biroului de aprovizionare nu este organizata activitatea in mod eficace si eficient, achizitiile se fac după bunul plac, doar de la anumiti furnizori, la preturi impuse de acestia deoarece in cadrul biroului de aprovizionare nu se efectueaza o analiza tehnico-economica (din lipsa de documente) si de a nu se respecta principiile care stau la baza atribuirii unei achizitii conf. art.2 din Normele Procedurale Interne si nu au fost asigurate cadrul si conditiile legale pentru realizarea activitatii de achizitii, incalcandu-se deliberat si in mod repetat prevederile Dispozitiei nr. 97/2013 si ale Normelor Procedurale Interne,
- nu a desfasurat proceduri de achizitie, intocmind retroactiv documentele pentru dosarele de achizitii, de asemenea nu si-a indeplinit in totalitate atributiile de serviciu, conform fisei postului pct.1,2,4 si 17.
Tot din conținutul deciziei de contestate nr. G.1c/17/08.04.2014, se observă că unitatea angajatoare a precizat ca temei al sancțiunii aplicate art. 35 lit. e si art. 30 lit. m si r, art. 31 lit. a si b din Statutul Disciplinar al personalului din Unitățile de transport.
Nu se poate retine nici susținerea contestatorului potrivit căreia în decizia de sancționare nu sunt precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale făcute în timpul cercetării prealabile, intrucat se observa că angajatorul a mentionat în cuprinsul deciziei faptul că salariatul cercetat a recunoscut că a încălcat deliberat și repetat prevederile Dispoziției nr. 97/2013 și Normele Procedurale Interne, a recunoscut ca se face vinovat de neregulile prezentate în nota de constatare nr._ și faptul că a efectuat achiziții fără a avea aprobarea conducerii CRF IRLU si ca a depasit sumele estimate, astfel incat au fost respectate si dispoz. art 252 alin 2 lit c CM.
Împrejurarea că,intimata a înlăturat apărările contestatoarei nu echivalează cu omisiunea analizării acestora,în condițiile în care acestea au fost înlăturate,în mod argumentat de către intimată.
Prin urmare, având in vedere cele expuse, se retine că la emiterea deciziei contestate au fost respectate dispoz. art. 252 alin. 2 lit. b, d si c din CM.
Pe fond:
Contestatorul este angajatul societatii parate, avand functia de Sef Birou I - Biroul Aprovizionare, iar prin decizia nr. G.1c/17/08.04.2014 a fost sanctionat, începând cu data de 15.04.2014, cu retrogradarea în din funcție, în cadrul aceleiasi profesii, ca inginer III, clasa salarizare 35, pe o perioada de doua luni, pentru savarsirea unor abateri disciplinare prevazute de art. 30 lit. m si r, art. 31 lit. a si b din Statutul Disciplinar al Personalului din Unitatile de Transporturi.
Faptele de care unitatea il gaseste vinovat pe contestator sunt cele sus-mentionate si au fost prezentate în preambulul deciziei.
Asa cum reiese din nota de constatare întocmită la data de 07.02.2014, cu ocazia controlului efectuat în Secția IRLU, s-a observat că nu există un dosar al achizițiilor aferente lunii ianuarie 2014, așa cum se cerea prin Decizia nr. 97/2013 și dispozitiile Normelor Procedurale Interne.
Din analiza situației privind achizițiile, preluată de la compartimentul financiar contabil, au fost identificate 81 de facturi de la diverși furnizori de produse în valoare de_,34 lei, achiziții pentru care contestatorul în calitatea sa de sef birou aprovizionare a prezentat doar copii după facturi, bonuri fiscale, NRCD, si în unele cazuri copie după Referatul de necesitate și oportunitate aprobat de central IRLU, motivând ca datorită volumului mare de muncă nu a avut timp sa întocmească documentele necesare pentru dosarele de achiziții.
Comisia a stabilit totodată ca rapoartele de necesitate și opertunitate sunt separate, îngreunând verificarea aprobarilor pentru fiecare achiziție, fiind favorizată efectuarea de achiziții fără aprobarea organelor abilitate. Desi unele dintre plăți s-au făcut cash, avand ca document justificativ bonurile fiscale, această modalitate de plată era interzisă prin dispoziția Departamentului Economic. Mai mult la unele dintre achiziții plata s-a făcut în aceasi dată cu cea a întocmirii RNOP transmis catre organele centrale, sau aceleasi produse au fost cumparate de la firme diferite, cu preturi diferite.
Ca urmare a celor constatate, contestatorului i s-a cerut o notă explicativă (filele 85-88).
Din nota explicativă data de contestator, rezultă că acesta își cunoștea atribuțiile și responsabilitățile din fișa postului, că avea cunoștință de prevederile Dispoziției nr. 97/2013, însă a motivat că nu a avut timp să întocmească corect dosarele de achiziții aferente lunii ianuarie 2014, întrucât au fost în lucru două locomotive in atelierul de reparatii, acest lucru presupunând un necesar mare de piese ce trebuiau achiziționate.
În ceea ce privește procedura de achiziție, contestatorul a recunoscut că nu la toate dosarele de achizitie avea cerere de oferta, iar pe cele care le avea nu au fost puse la dosarele de achizitie respective, dosarele nefiind intocmite conf. Dispoziției nr. 97/2013.
Totodata a recunoscut ca urma sa intocmeasca aceste dosare de achizitii retroactiv. A mai aratat ca in momentul intocmirii referatului de necesitate si oportunitate a gresit preturile pe reper, trecandu-le mai mici, explicatia fiind urgentarea procesului de productie si aratand ca urma sa ceara aprobare pentru aceste repere achizitionate in plus.
La întrebarea de ce cu ocazia controlului efectuat in sectie nu s-a gasit nici o cerere de oferta, contestatorul a arătat că datorită volumului mare de muncă nu a avut timp să îndosarieze toate documentele la dosar, iar unii dintre furnizorii solicitati nu au pus la dispozitia unității ofertele ,,din diferite motive".
Contestatorul a recunoscut, in aceasta nota explicativa, că nu si-a indeplinit in totalitate atributiile si ca au fost incalcate prevederile Dispoziției nr. 97/2013, insa a motivat ca acestea au fost incalcate pentru a nu se incetinii procesul de productie, existand cazuri in care au fost depasite anumite sume fata de cele aprobate de serviciul achizitii.
Concluzionand, contestatorul a recunoscut că, în calitatea sa de conducător al activității
din serviciul aprovizionare, se face vinovat pentru toate neregulile constatate.
Împotriva contestatorului a fost începută procedura de cercetare disciplinară, fiind întocmit raportul de cercetare întocmit la data de 10.03.2014 (filele 96-102), in care se gaseau vinovati pentru abaterile constatate seful sectiei IRLU C., Seful sectiei AAdj. Ec. IRLU C. si contestaorul în calitate de Sef Birou Aprovizionare Secția IRLU, fiind propuse si sanctiunile aplicabile acestora.
Instanta reine faptul că prin Fisa postului, pct 17, contestatorul avea ca atributie si responsabilitate să urmarească completarea cererilor de ofertă pentru achiziția de piese și materiale, conform dispoziției în vigoare, și întocmirea dosarelor de achiziție.
Apărările contestatorului, mentionate in cererea de chemare in judecata, potrivit cărora nu a respectat cuprinsul Dispoziției nr. 97/2013, în care se stabilea noua procedură de achiziții, intrucât aceasta i-a fost comunicată si prelucrată cu o mare întârziere, respectiv la data de 05.02.2014, nu poate fi retinută, având în vedere afirmațiile anterioare ale contestatorului, date in nota explicativa, prin care nu a negat cunoasterea prevederilor Dispoziției nr. 97/2013, respectiv a noilor condiții de achiziții la nivelul lunii ianuarie 2014, singura scuză a neaplicării acesteia fiind volumul mare de muncă si lipsa timpului disponibil.
Initial modul de efectuare al achizițiilor de produse, materii prime, materiale, piese de schimb, obiective de investiții, servicii și lucrări în cadrul ., au fost stabilite prin Dispoziția nr. 118/18.08.2009.
Potrivit art 1 lit a din aceasta Dispoziție, plafonul de reper pentru achizițiile directe de produse, servicii sau lucrări era de_ Euro la nivel central IRLU. La nivelul Secțiilor IRLU, la art 16, se arată ca Serviciul Achiziții va asigura efectuarea achizițiilor de produse, materiale si piese de schimb ,,în situații excepționale", pe bază de raport de necesitate și oportunitate semnat de conducerea sectiei IRLU și aprobat de catre conducerea IRLU, se poate face aprovizionarea direct de Secțiile IRLU a unor piese de schimb.
Si aceasta Dispozitie nr. 118/2009 stabileste clar procedura de cerere de oferta sau de achiziții directe (filele 156-158), pe care contestatorul o cunostea, ca de altfel și obligatia de a păstra documentele aferente efectuarii achiziției, care constituiau dosarul achizitiei, timp de 5 ani. Prin Anexa 2 la Dispozitia nr. 118/2009 s-au stabilit ca praguri maxime suma de 260 Euro la achizitii directe de catre sectia IRLU C. si suma de 7000 Euro la achiziții prin cerere de oferta.
Dispoziția 118/2009 a fost anulată prin Dispoziția nr. 30/12.04.2013, care la art 3 precizează ca începând cu data dispoziției, la nivelul secțiilor și atelierelor IRLU este permisă achiziționarea direct de la fondul pieței de o valoare maximă de 500 lei fără TVA pe achiziție.
Aceasta dispoziție a mentinut la art. 5 obligativitatea întocmirii ,,dosarului de achiziție", care va cuprinde documentele în baza cărora s-au realizat achizițiile și păstrarea acestui dosar la Serviciul Achiziții, pentru o perioada de 5 ani de zile.
La data intrării in vigoare a Dispoziției nr. 97/10.12.2013, prin care se stabileste procedura de cerere de oferta sau de achiziții direct, Dispoziția nr. 30/2013 îsi încetează aplicabilitatea.
Pe de altă parte, noua dispoziția pe care contestatorul, în nota explicativă, a recunoscut că nu a aplicat-o, mentine aceleasi reguli procedurale privind achiziția directă si prin cerere de oferta ca si Dispozițiile anterioare. În plus noua dispoziție stabilește ca plafon echivalentul in lei a 1000 de Euro fără TVA pentru achizițiile directe făcute de sectiile IRLU si plafonul de 2500 Euro fără TVA pentru achizițiile prin procedura de cerere și ofertă.
Contestatorul nu se poate prevala de necunoasterea obligatiilor privind intocmirea documentatiei aferente dosarului de achiziție, intrucat aceste prevederi au existat in toate Dispozițiile procedurale anterioare celei din 10.12.2013.
Potrivit dispozițiilor statutare din art 30 lit m și r se consideră abateri disciplinare
,,necompletarea sau completarea necorespunzătoare a evidentelor" și ,,neindeplinirea obligațiilor de serviciu cuprinse în regulamentele de organizare".
În calitate de Șef Birou aprovizionare, contestatorul avea atribuții de organizare, coordonare, control și indrumare a personalului din subordine, atribuții a căror încalcare reprezintă abateri disciplinare, potrivit art 31 lit a si b din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transport.
Din probatoriul administrat în cauza, respectiv înscrisurile depuse la dosar, se observa că angajatul contestator a recunoscut deficientele gasite prin nota de constatare, însă a justificat existența acestora dat fiind volumul de muncă si necesitatea unui numar mare de achiziții.
Acest argument nu este de natura a justifica neindeplinirea atributiilor sale de Șef Birou aprovizionare în respectarea procedurilor de achiziții si neindeplinirea obligatiiilor privind intocmirea dosarelor de achiziții.
Sanctiunea retrogradării din funcție, în cadrul aceleiași profesii, pe o perioadă de 2 luni si trecerea în functia de inginer III, clasa de salarizare 35, a fost luată tinând seama si de existenta anterioara a unei alte sanctiuni date contestatorului de catre unitatea angajatoare, pentru o altă faptă, masură menținută prin sentinta nr. 3797/18.06.2014 pronuntată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2013 (fila 111).
Pentru considerentele expuse, instanta apreciază că, in raport cu faptele prezentate si probele administrate, decizia de sanctionare disciplinară nr. G.1.c/17/08.04.2014 emisă de unitatea parată este legală si temeinică si, pe cale de consecintă, urmează a respinge cererea principală privind anularea acestei decizii ca neîntemeiată.
Respingând cererea principală este neîntemeiată, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, instanța va respinge și cererile accesorii având ca obiect reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulata de contestatorul G. M., avand CNP_, domiciliat in C., .. 135, jud. D., in contradictoriu cu intimata . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE-CFR IRLU SA, J40/9679/20.11.2001, cu sediul in Bucuresti, .. 38, sector 1.
Executorie.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi,18.03.2015.
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier S. P.
Red./Tehnored. M.I., C.I.
4 ex/17.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3278/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
