Obligaţie de a face. Sentința nr. 700/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 700/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 700/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 700/2015
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul C. C. cu domiciliul în C., .. 52, .. 2, ., în contradictoriu cu și pe pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat P. G. și martorul P. C., lipsind pârâta ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat P. G. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat P. G. pentru reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și cu un martor, numitul P. C., care este prezent la termenul de azi.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reclamantul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul P. C., precizând, totodată că acesta este prezent în sala de ședință.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant probele solicitate, ca fiind utile și pertinente soluționării cauzei.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. G. pentru reclamant depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele: 03.03._83 și 04.09.1984 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1991, anexa II pct. 34, 69 în procent de 100% și obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20.06.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr. de dosar indicat mai sus, reclamantul C. C. a chemat în judecată pârâta S.C. E. S.A. C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constată că activitatea desfășurată ca salariat al pârâtei, în perioadele: 03.03._83 și 04.09.1984 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II - a de muncă conform Ordinului 50/1990 Anexa 2 pct. 34 "șlefuirea, polizarea, găurirea și lustruirea pieselor din materiale feroase și neferoase", pct. 69 "degresare chimică cu solvenți organici și soluții alkaline", în procent de 100% din timpul de muncă.
A mai solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverință în acest sens, în conformitate cu prevederile art. 40 Codul Muncii.
În fapt, a arătat că pe perioada dedusă judecății 1979 - 2001 a fost salariatul pârâtei, în meseria lăcătuș în cadrul Fabricii Aparataj.
În meseria de lăcătuș, reclamantul executa operații de polizare, ajustare, finisare și șlefuire a materialelor feroase și neferoase, a lucrat cu rășini sintetice, bandă de sticlă și bandă de mică impregnate în lac de impregnare, substanțe toxice: electropaste și spume poliuretanice, acid clorhidric, cositor, plumb, cupru, zinc, materiale electroizolante, sticlotextolit, a executat operații de degresare chimică folosind solvenți organici și soluții alcaline.
Reclamantul poliza piesele, le ajusta, după care urma operațiunea de finisare cu smilgher și pilă abrazivă, degajându-se praf toxic, izolare aparate electrice cu bandă mică și sticlă care producea iritații ale pielii.
De asemenea, finisa aparatele electrice turnate în rășină, apoi le curăța. Lucra cu rășini epoxidice foarte toxice. Elementul flexibil al aparatelor se introducea în băi de cositor (aliaj plumb și staniu), degajându-se fum toxic.
Ultima operațiune era aceea de degresare a aparatelor electrice cu solvenți organici și soluții alkaline: acetonă, whitespirt, tricloretilenă și lacuri de impregnare (A 67).
Activitatea desfășurată de către reclamant s-a efectuat în condiții deosebite de muncă, în temperaturi extreme, aerul din zona de lucru atingând o temperatură de 70 grade C.
Menționează că a desfășurat activitatea pe parcursul întregului program de lucru, și că pârâta în mod nejustificativ și discriminatoriu a încadrat în grupa a II a de muncă numai o parte din salariați având aceeași activitate și profesie la același loc de muncă, astfel încât consideră că a încălcat principiul și caracterul nelimitativ al pct. 3 din Ordinul 50/1990, conform căruia "Beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă, potrivit celor menționate fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute de anexele 1 și 2 ".
Acest principiu nelimitativ și nediscriminatoriu a fost avut în vedere și la pronunțarea Deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nici o rațiune pentru menținerea unui regim nediscriminatoriu în acordarea grupelor de muncă pentru persoanele care au activități în aceleași funcții, indiferent de perioadă.
În scop probator, a depus un set de acte: CI, carnet de munca,practică juridic, proces verbal de cercetare și fișă de declarare a cazului de boală profesională, fișa de identificare a factorilor de risc profesional.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul P. C..
La data de 08.12.2014 pârăta . a depus întâmpinare prin care solicita respingerea cererii ca neîntemeiata. Arata ca încadrarea in grupele de munca s-a făcut fie direct, ca urmare a regăsirii in una dintre situațiile cuprinse in Anexele Ordinului 50/1990, fie prin asimilare. Considera ca reclamantul a lucrat in condiții normale de lucru si nu poate fi încadrata in grupa de munca.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 205 C.p.c.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul P. C., declarația sa fiind consemnată și depusă la dosar.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială pentru reclamant, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-le utile soluționării cauzei, pentru dovedirea situației de fapt invocată.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte S.C. E. S.A. C., lucrând în perioadele 03.03._83 și 04.09.1984 – 01.04.2001, în meseria de lăcătuș, în cadrul Fabricii Aparataj, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă.
Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că acesta, împreună cu reclamantul, au lucrat în perioada de timp specificată, având aceeași meserie de lăcătuș Fabricii Aparataj – Secția Înaltă Tensiune. Reclamantul efectua zilnic, pe toată perioada de lucru, operațiuni de polizare, șlefuire, ajustare . finisare a pieselor din materiale feroase, neferoase și electroizolante pe bază de rășini epoxidice. A desfășurat și activități de degresare a aparatelor electrice, cu soluții precum witespirt și acetonă.
Martorul a declarat că după anul 1984 materialul electroizolant folosit era compus din xexaflorură de sulf, o substanță deosebit de toxică pentru organism.
Reclamantul a efectuat aceste operațiuni pe parcursul întregului program de lucru de 8 ore, lucrând în condiții grele, în condiții de temperaturi, în incinta halei, la extreme de la un anotimp la altul.
A mai declarat martorul că unor colegi care au lucrat în aceleași condiții de muncă, desfășurând aceleași activități, având aceeași funcție de lăcătuș ca și reclamantul, pârâta le-a recunoscut grupa a II a de muncă prin emiterea de adeverințe în acest sens, alți colegi dobândit acest drept prin intermediul instanțelor de judecată.
Pârâta nu a încadrat activitatea desfășurată de reclamant pe perioada dedusă judecății în grupa a II- a de muncă în mod nejustificat iar faptul că Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat prin art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, începând cu data la care această lege a intrat în vigoare, 01.04.2001, nu conduce la o altă concluzie în privința cererilor vizând o perioadă de timp anterioară datei indicate, actul normativ producând efecte juridice în interval de timp vizat.
Având în vedere mențiunile din carnetul de muncă, activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă,precum și declarația martorului, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 și 69 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, având aceeași meserie și efectuând aceleași operațiuni, au obținut recunoașterea grupei de muncă de către unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu unitatea pârâtă din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța retine astfel, că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerile pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de o comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept.
Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în perioadele perioadele: 03.03._83 și 04.09.1984 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1991, anexa II pct. 34 și 69 în procent de 100 și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, în conformitate cu disp. art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamantul CĂPRIOARA C. (CNP -_), domiciliat în C., Calea București nr. 52, ..2, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. C., cu sediul în C., Calea București nr. 80, Județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele: 03.03._83 și 04.09.1984 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1991, anexa II pct. 34, 69 în procent de 100% și obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 13.02.2015.
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Red. Jud. M. V. și asist. jud. S.M.C.
4 Ex./26.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
