Acţiune în constatare. Sentința nr. 1131/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1131/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 1131/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1131/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar I. G.
Asistent judiciar G. A. D.
Grefier M. C. U.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulata de reclamanta P. I. in contradictoriu cu pârât ., având ca obiect acțiune în constatare obligatia de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. D. pentru reclamanta ,lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocat D. pentru reclamant depune practica judiciara.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numita M. M. depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.09.2014 pe rolul Tribunalului D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta P. I. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate și să oblige pârâta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioadele 19.04._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct. 34, 49, pct.69, pct 79 și pct.160 precum și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței in acest sens, conform art. 40, alin. 2 din Codul Muncii.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în perioadele 19.04._01 a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei având meseria de electrician atelierul montaj bobine și conexiune – I.M.B.C., fabrica Transformatoare, unde a desfășurat operațiunile la care folosea materiale de risc foarte ridicat cum ar fi:vata de sticlă, azbest, tricloretilenă, fosfat trisodic, whittespirit, solvenți organici și uleiuri minerale, soda caustică, vaselina, praf de la polizoarele și instalațiile de șlefuit. A mai arătat reclamanta că manipula piese grele în condiții defavorabile de muncă, poziții de lucru incomode ore în șir. Se produceau noxe cum ar fi: gaze, pulberi, fum, vapori, zgomot, frig,, căldură excesivă
În toată această perioadă și-a desfășurat activitatea în zgomot, frig și la temperaturi extrem de ridicate vara
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.34, 49, pct.69, pct 79 și pct.160.
În susținerea cererii a depus în copie: CI, carnet de muncă, buletine de determinări tehnologice sanitară în mediul de la locul de muncă, fisă de identificare a factorilor de risc profesional, lista locurilor de muncă cu risc profesional, practică judiciară.
Prin Întâmpinare, societatea pârâtă solicită respingerea acțiunii reclamantului.si invoca exceptia prescriptiei dreptului la actiune având in vedere ca au trecut mai mult de 12 ani de la abrogarea Ordinului 50/1990.
Arată că, într-adevăr, salariatul și-a desfășurat activitatea în meseria de frezor, activitate ce nu a fost luată în discuție pentru încadrarea în grupe de muncă și, de-a lungul timpului, nu s.au acordat nici sporuri pentru muncă grea.
Apreciază că cererea este inadmisibilă deoarece instanța nu mai poate executa toată procedura prevăzută de Ordin, adică determinări de noxe, martori, având în vedere condițiile de muncă concrete.
A mai arătat că în unitate nu s-au înregistrat cazuri de îmbolnăvire de silicoză la frezori sau alți prelucrători prin așchiere și, cum în unitate s-au prelucrat numai metale feroase și neferoase .
În cauză, instanța a încuviințat proba testimonială, fiind audiat martorul M. M. a cărei declarație se află la dosarul cauzei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de susținerile părților, dispozițiile legale în materie tribunalul constată următoarele.
Instanta in baza art 248 cod proc civila se va pronunta asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune pe care o va respinge cu urmatoarea motivare :
Noul cod civil reglementează atât situațiile de imprescriptibilitate a dreptului la acțiune, cât și cazurile în care se instituie termene speciale de prescripție sau cazuri speciale în care intervine prescripția. Art. 2502 stabilește caracterul de excepție al imprescriptibilității dreptului la acțiune și reglementează în mod expres cazurile concrete de imprescriptibilitate în materii în care protecția specială este necesară.
Astfel, potrivit art. 2502 alin. 2 N.C.civ., dreptul la acțiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum și ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercițiul său nu poate fi limitat în timp.
Sunt considerate, ca având caracter imprescriptibil o . acțiuni în justiție între care și acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Acțiunea formulată este o acțiune în constatare, care are ca scop constatarea judecătorească a existenței dreptului subiectiv al reclamantului față de pârâtă.
Acțiunea este imprescriptibilă deoarece reclamantul nu urmărește un drept patrimonial sau obligarea pârâtei la executarea unei pretenții, ci solicită ca instanța să constate existența unui drept stabilit prin Ordinul 50/1990, respectiv grupa de muncă, iar Ordinul 50/1990 și actele normative ce-l succed și-l completează nu prevăd nici un termen în care trebuie stabilite grupele de muncă de către patronate și sindicate.
Totodată, în ipoteza în care s-ar aprecia că acțiunea poartă asupra realizării unui drept cu caracter patrimonial, aceasta nu trebuia să constate prescris dreptul la acțiune în conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, întrucât, în conformitate cu legislația europeană care are prevalență asupra normelor legale ale dreptului intern, drepturile salariale, cât și dreptul la pensie, reprezintă un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz în care dreptul la acțiune în realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.
Ca urmare, cererea reclamantului reprezintă o acțiune în constatare a dreptului său de a beneficia de încadrarea în grupa II de muncă pentru activitatea desfășurată, acțiune care este imprescriptibilă și nu o acțiune în constituire de drepturi in consecinta instanta va respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte . în perioadele 19.04._01 așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Activitatea reclamantei s-a desfășurat in fabrica Transformatoare, atelierul montaj bobine și conexiune – I.M.B.C. in meseria de electrician.
Reclamantul a solicitat să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în perioadele 19.04._01 în procent de 100% din programul de lucru, conform Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct.34, 49, pct.69, pct 79 și pct.160.precum și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței in acest sens, conform art. 40, alin. 2 din Codul Muncii.
Pentru perioada dedusă judecății, din declarația martorului M. M. rezultă că reclamanta a avut functia de electrician, activitate ce presupunea operații de lucru cu materiale dăunătoare sănătății (praf de sticlă și de mică, aliaje de lipit cu Cu-Ag, cositor, plumb ,etc) și în urma cărora rezultau noxe și prafuri dăunătoare sănătății.
Tot din declarația martorului, care a fost coleg de muncă cu reclamantul, având meseria de lacatus reclamanta fiind electrician și în cadrul aceluiași atelier, reiese faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru.
Martorul precizeaza ca ea a obtinut recunoasterea grupei de munca prin hotarârea instantei de judecata.
Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că au existat colegi ai reclamantului diagnosticați cu boli profesionale.
Instanța reține că principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Astfel, instanta va avea in vedere ca si alti colegi ai reclamantului, care lucrau in aceleasi conditii ca si aceasta au obținut recunoasterea grupei de munca, prin intermediul unor hotarari judecatoresti irevocabile, pronuntate in contradictoriu cu parata din speta de fata.
Din probele administrate rezultă că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Tribunalul va face si aplicarea in acest sens a jurisprudentei CEDO, care in cauza B. a decis ca jurisprudenta contradictorie a unei instante poate fi asimilata unei diferentieri de tratament care nu se bazeaza pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare s-a decis ca o astfel de diferentiere constituie o incalcare a art.14 din Conventie combinat cu art.1 din Protocolul nr.1.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantei nu a fost nominalizat în anexa 7 la contractul colectiv de muncă nu prezintă relevanță, întrucât Ord. nr.50/1990 invocat de acesta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Din cuprinsul mențiunilor operate în carnetul de muncă reiese că reclamanta a fost angajata în cadru pârâtei.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 19.04._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 pct.3, Anexa 2 pct 34. pct.49, pct.69, pct 79 și pct.160 în procent de 100% din programul de lucru, precum și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței in acest sens, conform art. 40, alin. 2 din Codul Muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. I. avănd CNP_ cu domiciliul în C., .. 102, ..1, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., Calea București nr.80, jud.D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâta în perioada 19.04._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct. ,34,49,69,79 si 160 în procent de 100 %.din timpul de munca.
Obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
PREȘEDINTE,
M. N.
Asistent judiciar, I. G.
Asistent judiciar, G. A. D.
Grefier, M. C. U.
Red jud MN /As IG/ 4ex / 06.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1136/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
