Pretentii. Sentința nr. 2665/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2665/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 2665/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2665/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul C. C.-E. cu domiciliul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâții DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, cu sediul în C., ..22, jud. D., C. JUDEȚEAN D., cu sediul în C., ., jud. D. și M. E. ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic G. C. T. pentru pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, lipsă fiind reclamantul și pârâții C. JUDEȚEAN D. și M. E. ȘI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Consilier juridic G. C. T. pentru pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 95 Cod proc.civ, art. 269 din Codul Muncii și art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Consilier juridic G. C. T. pentru pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța arată că denumirea corectă a pârâtului indicat de reclamant ca M. E. și Finanțelor este M. Finanțelor Publice, urmând a se dispune recificarea citativului în acest sens.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Consilier juridic G. C. T. pentru pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile atașate întâmpinării
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru reclamant și pârâți probele solicitate, ca fiind utile soluționării cauzei.
Instanța pune în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliului Județean D. și M. Finanțelor Publice și, sub rezerva pronunțării pe aceste excepții, acordă cuvântul și pe fondul cauzei.
Consilier juridic G. C. T. pentru pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI solicită admiterea excepțiilor iar, dacă instanța v atrece peste acestea, solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.01.2015 pe rolul Tribunalului D. sub numărul_, reclamanta C. C.-E. a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA și PROTECȚIA COPILULUI, C. JUDEȚEAN D. și M. E. si FINANȚELOR solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia sa fie obligați:
- să-i acorde diferența de salariu (reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar) începând cu 17.09.2010 și până la data de 31.12.2011, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective;
- sa-i plătească daune moratorii, respectiv dobânzi legale, începând cu data de 17.09.2010 și pana la data de 31.12.2011 (potrivit OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești in vigoare pana la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabila OG nr. 13/2001 privind dobânda legala);
- obligarea paratului Ministerului Finanțelor Publice sa asigura paratului M. E. si Finanțelor sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că în perioada 17.09.2010 – 31.12.2011 a fost angajatul unității pârâte, iar dreptul solicitat a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - în soluționarea unui recurs în interesul legii - a statuat "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011 - respectiv prin creșterea, în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază".
Or, raportat la această concluzie, trebuie reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. In acest sens, aceeași instanță a stipulat că majorarea salarială din anul 2011 - rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază -, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009. Din acest punct de vedere, nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat, s-a stins odată cu abrogarea Legii cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată - prevăzută de lege -, prin executare succesivă.
Interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a o îndreptăți pe reclamantă la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii nr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, poate cel mai important argument vine chiar din dispozitivul Deciziei nr. 21/2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci stabilește că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma vechii reglementări".
În acest sens, art. 25 din Legea nr. 330/2009, prevede că: "(1) Pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea. (2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate. (3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor. (4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul".
Dispozițiile anterior menționate au fost abrogate de art. 39, pct. W din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877/28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46).
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/28 decembrie 2010 - privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice -, publicată în Monitorul Oficial nr. 878/28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010), s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, aceste fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
În opinia reclamantei, dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispoziții legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
În legătură cu acest principiu, este de observat că prin art. 1 din Codul civil este consacrat - în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 alin. 2 din Constituție -, principiul neretroactivității legilor.
Potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință, prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară, în mod explicit sau implicit.
D. consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea, în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp, trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate, valabile după legea existentă în momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-a epuizat toate efectele. Este adevărat că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi excepția, și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi. Or, în speță, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, legile ce au abrogat posibilitatea acordări respectivului premiu intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzute pentru acordarea lui.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României - intitulat "Tratele internaționale privind drepturile omului" - dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă. Procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art. 20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
În speță, reclamanta apreciază că au fost nesocotite prevederile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa ."
Lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea reclamantei de acest bun, în sensul celei de-a doua faze primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1. Astfel, introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor anterior menționate deoarece, pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salariată, iar prin Decizia nr. 21/2013 s-a statuat acordarea majorării in mod succesiv.
De asemenea, trebuie avută în vedere și soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 - având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău - Secția civilă -, privind interpretarea art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JOL 180 din 19.07.2000) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (JOL 303 din 02.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că: "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE cu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru generai în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii".
În drept, au fost invocate disp. art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15, alin. 2, 20, 41, 44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă..
Pârâtul C. Județean D. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._10, potrivit art. 268 alin.1 lit. c din Codul Muncii, coroborat cu art. 2517 din Codul Civil. A invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată, pârâtul solicită admiterea acesteia întrucât calitatea procesuala pasiva este deținută in mod exclusiv de către instituția cu care salariatul are stabilit un raport de serviciu/ de munca, respectiv Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D..
Potrivit H.G. nr. 1434/2004, DGASPC este instituție publică cu personalitate juridică, înființată în subordinea Consiliului Județean, având patrimoniu propriu si organe de conducere proprii.
Mai arata faptul ca, în conformitate cu prevederile art. 222 din Codul Civil "persoana juridica având în subordine o alta persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urma si nici persoana juridica subordonata nu răspunde pentru persoana juridica fata de care este subordonata, daca prin lege nu se dispune altfel".
Astfel, în opinia sa, cel care poate fi obligat in raportul juridic dedus judecății este pârâtul DGASPC D., a cărui angajată este reclamanta.
Pe fondul cauzei, paratul învederează faptul că, în urma abrogării art. 25 din Legea nr. 330/2009, atât funcționarii cat si personalul contractual nu au mai beneficiat de premiul anual - nici ca plata efectiva la începutul anului, nici prin includerea acestui drept in salariul lunar in conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010.
Pe de altă parte, arata ca sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 a fost inclusă în majorarea salariala cuvenita personalului din sectorul bugetar începând cu data de 01.01.2011, astfel încât reclamanta nu a fost lipsita de drepturile bănești în discuție.
În același timp, Curtea Constituțională a constat prin Decizia nr. 257/20.03.2012 că majorarea salariala din anul 2011, urmare a includerii premiului anual din 2010 este acordată și în continuare, dovadă fiind faptul că de la 01.02.2012 a rămas în plata același nivel al retribuției, deși pentru anul 2011 nu s-a acordat nici un premiu.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C.pr.civ.
Pârâtul M. Finanțelor Publice – Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice – C. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității cererii formulate in contradictoriu cu M. E. si Finanțelor, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâtul solicită admiterea acesteia, cu motivarea ca M. Finanțelor Publice nu are nici un raport juridic cu reclamanta, în consecință, nu există nici un temei legal potrivita căruia acest parat sa poată fi obligat sa aloce în mod direct fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
În opinia sa, C. Județean D., în calitate de ordonator principal de credite, are obligația de a asigura plata drepturilor salariale ale propriilor angajați, însă și această instituție poate face acest lucru numai daca aceste sume au fost prevăzute in bugetul sau si aprobate.
Paratul M. Finanțelor Publice – Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice – C. invoca excepția inadmisibilității cererii formulate in contradictoriu cu M. E. si Finanțelor întrucât această instituție publică nu mai există, întrucât, potrivit art. 29 din Hotărârea nr. 34 din 22 ianuarie 2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului E. si Finanțelor, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 8 mai 2007, cu modificările si completările ulterioare, se abroga.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată este întemeiată pe dispozițiile art. 283 lit. c din Codul Muncii, pârâtul apreciind că în cauză este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani pentru a fi formulată prezenta cerere de către reclamantă.
În consecință, consideră ca primele anuale reprezintă adaosuri la salariul de bază sub forma premiilor acordate din fondul de premiere aflat la dispoziția angajatorului, deci sunt drepturi salariale in sensul prevederilor art. 160 din Codul Muncii si art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului, iar termenul de prescripție in care pot fi formulate cererile de chemare in judecata este de 3 ani.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât, prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a stabilit ca sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011, potrivit prevederilor acestor legi. Paratul solicita respingerea si a solicitării referitoare la acordarea diferențelor de salariu reactualizate in funcție de indicii de inflație la data plății efective si acordarea de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală.
Apreciază că pentru acordarea acestor sume pentru acoperirea prejudiciului trebuie sa îndeplinească condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, existența unei fapte ilicite, vinovăția, existenta unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulativ a acestor condiții.
Întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 205 – 208 din NCPC.
Solicită judecarea cauzei și in lipsa.
A fost depusă la dosar adresa emisă de pârâtul C. Județean D. din care rezultă ca reclamanta a nu a beneficiat, începând cu anul 2010, de salariul 13 și nu a fost inclus in salariul de baza.
Pârâta Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
A invocat excepția prescripției dreptului de a solicita plata drepturilor bănești solicitate potrivit dispozițiile art. 171 al. 1 și 268 al. 1 lit."c" din C Muncii rep.
Pe fond, considera ca sistarea acordării premiului anual corespunzător anului 2010 încalcă principiul neretroactivității legii, dreptul la munca si la masuri de protecție sociala precum si la dreptul de proprietate.
De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 285/2010 dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual, pentru anul 2010 în sensul că, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011 și că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Având în vedere natura premiilor în bani acordate angajaților, conform legii, Curtea Constituționala a constat, prin Decizia nr. 1615/2011, ca sporurile si premiile acordate, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi consacrate si garantate de Constituție. In concluzie Curtea a reținut ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar, cum este premiul anual.
Pârâta a mai arătat că potrivit prevederilor OUG 80/2010, pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea 283/2011, creșterea salarială din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din anul 2010 în salariu indemnizația de baza este acordata si in continuare, dovada ca de la 01.01.2012 a rămas în plata același nivel al retribuției, în condițiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde nici un premiu anual pe anual pe anul 2011.
Având în vedere daunele moratorii solicitate de reclamant, acestea ar putea fi datorate doar în situația în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, ori în cauza de față nu se face dovada nici a sumei de bani, nici a scadentei.
Mai mult decât atât, pârâta consideră că nu sunt îndeplinite nici condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale si anume: existenta unei fapte ilicite, vinovăția, existenta unui prejudiciu, legătura de cauzalitate.
În concluzie, pârâta arata ca reclamanta invoca prevederile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din data de 27.11.2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament in ceea ce privește încadrarea in munca si ocuparea forței de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunității Europene și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene. F. de aceste argumente, in cazul de fata nu se pune problema unei stării de discriminare sub aspectul încadrării în munca si al ocupării forței de muncă, astfel ca aceste reglementari nu au incidenta in cauza.
În drept, pârâta își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 205 si următoarele din C. si pe celelalte acte normative incidente.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod proc.civ., instanța urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministeul Finanțelor Publice și C. Județean D. și apoi cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive, instanța constată că acțiunea de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantei formulată împotriva angajatorului este un raport juridic de muncă, el vizând executarea unui contract individual de muncă, respectiv plata unor drepturi salariale care nu poate avea loc în afara unui raport juridic de muncă.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între pârât și titularul obligației în raportul juridic dedus judecății.
Astfel, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. E. SI FINANTELOR si C. JUDEȚEAN, raportat la obiectul cauzei, respectiv stabilirea si acordarea de drepturi bănești, premiul anual, aferente unui raport de munca, se retine că acesta este atributul exclusiv al angajatorului, in cauza de fata DGASPC D., ce este subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății.
Astfel, răspunderea pentru neplata drepturilor bănești către angajați aparține angajatorului, ca fiind instituția cu care reclamanta are stabilit un raport de munca, intre reclamantă și pârâții, M. E. SI FINANȚELOR si C. JUDEȚEAN, neexistând un raport juridic de munca.
Pentru acesta considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâții M. E. SI FINANȚELOR si C. JUDEȚEAN, urmează a fi admisa și în consecință cererea va fi respinsa în contradictoriu cu aceștia.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 17.09._11.
În ceea ce privește prescripția extinctivă, atât în regimul Decretului cu numărul 167/1958 – articolul 3 alineatul 1, cât și al Noului cod civil – articolul 2517, termenul general de prescripție, aplicabil în prezenta cauză, este de 3 ani.
Prevederile referitoare la principiile de aplicare in timp a legii civile, conținute si de art. 6, alin 4 CC, potrivit cărora "prescripțiile decăderile, si uzucapiunile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."
Așadar se observa ca, prescripțiile extinctive începute înainte de 01.10.2011 si neîmplinite pana la aceasta data, reprezentând situații juridice in curs de realizare, rămân supuse legii vechi, dându-se satisfacție principiului respectării așteptărilor legitime ale părților.
Legea sub imperiul căreia a început sa curgă, va guverna atât aspectele de drept material, cat si pe cel de drept procesual referitoare la prescripție, chiar daca aceasta s-a împlinit după . CC.
Dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, rămân aplicabile in privința prescripțiilor extinctive care au început să curgă in perioada cat acest act normativ a fost in vigoare, chiar daca procesul a început după data de 01.10.2013.
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției, instanța mai reține și că potrivit art. 268 alin 1 lit. c coroborat cu art. 171 Codul Muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge „ de la data când drepturile respective erau datorate”.
Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin D nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă . În acest sens, art. 278 Codul Muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile din materia civilă.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale începe să curgă de la data la care acest drept pretins nu a fost recunoscut, reclamanta neinvocând nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției, cauză care să fie prevăzută de legiuitor.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 171 alin. (2) Codul Muncii, este necesară „o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale”. Or, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Având în vedere ca dreptul solicitat de reclamantă, vizează perioada 17.09._11, pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, întrucât acțiunea este promovată în anul 2015, instanța urmează să respingă cererea formulata în contradictoriu cu DGASPC D., ca fiind prescrisa.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Județean D., cu sediul în C., ., Județul D. și a Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., Sector 5, Cod_, și în consecință respinge acțiunea împotriva acestor pârâți, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință, respinge acțiunea formulată de către reclamanta C. C.-E. cu domiciliul în C., ., jud. D., CNP_, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în C., .. 22, Județul D., ca fiind prescrisă..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier,
S. B.
Red. Jud. M.V./Asist Jud.S.M.C.
6 ex/ 09.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
