Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3633/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3633/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 3633/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Sentința nr. 3633/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamantul G. A., reprezentat de S. P. IMOBILIARĂ ȘI C. D., cu sediul în mun. C., . P., nr. 4, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. ȘI P. IMOBILIARĂ D., cu sediul în mun. C., . P., nr. 4, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: pârâtul, prin consilier juridic N. C., lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procedând la verificarea competenței, conf. art. 131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față, potrivit dispozițiilor codului muncii, legii dialogului social și codului de procedură civilă.
Instanța pune în discuție probele solicitate de părți în cauză.
Reprezentantul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și solicită respingerea probei cu expertiză contabilă.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, respingând proba cu expertiză contabilă solicitată de reclamant, ca nefiind utilă cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în cauză.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, perioada 01.01._12, considerând tardivitatea ca și prescripție, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantului, conform întâmpinării depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data 16.02.2015, reclamantul G. A., reprezentat de S. P. IMOBILIARĂ ȘI C. D. a chemat în judecată pe pârâtul O. de C. și P. IMOBIALA D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual pentru 2010 în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective,
- obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, începând cu data de 01.01.2011 potrivit O.G. 9/2000, privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală,
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că art. 25 din Legea nr. 330/2009, prevede la alin. 1 că "Pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea", la alin.2 "ca pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate", la alin.3 că " premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor" iar la alin.4 că "plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul".
Dispozițiile anterior menționate au fost abrogate de art. 39, pct. W din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 .
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/28 decembrie 2010 - privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 vor fi avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Caracterul cert, lichid al creanței ce derivă din dreptul solicitat există atâta timp cât normele ce intrau în vigoare la 31.12.2010 priveau doar amânarea modalității de plată a sumelor bănești, și anume priveau eșalonarea acestor drepturi bănești.
Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii – Decizia nr. 21/2013 a statuat că: ,, dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare o creanță certă, lichidă si exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Or, raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011".
Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii –nr. 115/2012, 257/2012, stabilind că art.8 din Legea nr. 285/2010 dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010, reglementând încetarea acordării sale de la 01.01.2011 si totodată faptul că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul /solda/indemnizația de bază a angajatului.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului anual sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prin executare succesivă.
Interpretarea textului din motivarea ÎCCJ este, în opinia reclamantei, de natură a o îndreptăți la introducerea în salariu a premiului anual pentru 2010 ca o majorare a salariului lunar.
Mai mult în Decizia ÎCCJ nr. 21/2013 nu se vorbește despre imposibilitatea acordării acestor drepturi ci doar stabilește că acesta a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011.
În ceea ce privește caracterul exigibil al obligației, reclamantul consideră că această obligație este doar afectata de un termen, în sensul că aceasta trebuia eșalonat și succesiv, să crească în mod corespunzător cuantumul salariului de bază,cu sumele ce reprezentau premiul anual pentru 2010.
Astfel, pârâtul nu a acordat nici premiul anual pentru 2010 și nici majorarea salarială corespunzătoare, fără a comunica angajaților cuantumul sumelor corespunzătoare acestor drepturi bănești.
Reclamanta a considerat că în această cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 din Primul Protocol l la CEDO, considerând ca dreptul de a primi venituri salariale poate face obiectul protecției art.1 dacă are o fundamentare în legislația internă.
Art. 8 din Legea nr. 285/2010 a urmărit o compensare, fiind însă în contradicție cu prevederile potrivit cărora majorările salariale se vor acorda în funcție de ,, gradul sau treapta profesională, vechimea în funcția sau după caz în specialitate.
Lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea reclamantei de acest bun, în sensul celei de-a doua faze primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1. Astfel, introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor anterior menționate deoarece, pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salariată, iar prin Decizia nr. 21/2013 s-a statuat acordarea majorării in mod succesiv.
În drept, au fost invocate disp. art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15, alin. 2, 20, 41, 44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu expertiză contabilă extrajudiciară.
S-a depus în copie: certificat de grefă, lista anexă cu membrii organelor executive de conducere ai sindicatului, tabel cu membrii de sindicat care au împuternicit sindicatul pentru ai reprezenta în instanță și interogatoriu.
La data de 27.04.2015, reclamantul a depus la dosar cu adresa de înaintare nr. 212/23.04.2015 în copie: certificat de grefă, carte de identitate, contract individual de muncă, cerere de înscriere/adeziune/afiliere.
În data de 06.05.2015, pârâtul O. DE C. ȘI P. IMOBILIARĂ D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției invocate, pârâtul invocă dispozițiile art. 24 alin. 4 din Legea cadru nr. 330/2009 în care se statuează că plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul (in speță, ianuarie 2011), data de la care începe sa curgă și termenul general de prescripție de 3 ani a dreptului la acțiune în instanță.
Astfel, apreciază că termenul de prescripție în cazul de față s-a împlinit la sfârșitul lunii ianuarie 2014, ori, acțiunea a fost depusă la instanță la data de 16.02.2015, fiind tardiv formulată.
De asemenea, invocă art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice potrivit căruia: " Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vede la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
În ceea ce privește fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii motivată, pe de o parte de faptul că reclamanta se prevalează de dispoz. art.25 din Legea nr.330/2009 care prevăd că "pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea" iar la alin.4 că "plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul", dispoziții care au fost abrogate prin art.39 alin.1.lit.w din Legea nr.284/2010, iar pe de altă parte, de faptul că suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 a fost inclusă în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, astfel că reclamantul nu a fost lipsit de drepturile bănești.
Solicită cheltuieli de judecată, constând în plata cheltuielilor de transport ale consilierului juridic, având în vedere incompatibilitatea consilierului juridic din cadrul OCPI D. de a reprezenta interesele unității pârâte.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C.pr.civ., Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Decizia nr. 257/20.03.2012.
S-a depus la dosar în copie: adresa nr.3203/27.02.2015 a ANCPI, adresa nr.831/13.02.2015 a OCPI, decizia privind salarizarea în anul 2011 a reclamantei.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocata de ANCPI București, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de OCPI D. referitor la doamna consilier juridic N. M. C., respingerea excepției tardivității invocată de pârâtă, precum și respingerea apărărilor de fond.
La termenul din data de 07.09.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, respingând proba cu expertiză contabilă solicitată de reclamant, ca nefiind utilă cauzei.
În ceea ce privește excepția tardivității, reprezentantul pârâtului învederează instanței faptul că o consideră ca și prescripție și că nu solicită cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin (1) C. proc civ, "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ANCPI București, la care face referire reclamantul în răspunsul la întâmpinare, instanța constată că în prezenta cauză nu a fost chemat în judecată acest pârât, nu s-a invocat de către pârât o astfel de apărare, excepție, așa încât nu se impune deci analizarea unei astfel de excepții.
De asemenea, nu a fost invocată de O.C.P.I. D. excepția lipsei calității procesuale pasive, referitor la doamna consilier juridic N. M. C. și nu se impune deci analizarea unei astfel de excepții.
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de pârâta prin întâmpinare și calificată ulterior ca fiind excepție a prescripției dreptului material la acțiune, Tribunalul urmează să o admită, din următoarele considerente:
Având în vedere că petitul principal al cererii îl reprezintă acordarea diferenței de salariu (reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar) începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, Tribunalul apreciază că în cauză își găsesc aplicare dispozițiile articolului 268 alin.1 lit.c din Codul Muncii, în conformitate cu care cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat se poate formula în termen de 3 ani de la nașterea dreptului.
În speță, în ipoteza recunoașterii îndreptățirii salariaților la plata sumelor reprezentând premiul anual, plata acestor sume putea fi făcută pe tot parcursul anului 2011, așa încât, față de data înregistrării prezentei acțiuni ( 16.02.2015), se constată că termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c era împlinit la data promovării acțiunii, astfel că sunt îndeplinite condițiile de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._12 .
Dispozițiile referitoare la prescripție au caracter imperativ și drept urmare pot fi invocate oricând, de oricine și în orice stadiu procesual al judecății, aceeași concluzie reieșind și din Decizia in interesul legii nr. 1/2014, care a statuat că " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."
Ca atare, față de considerentele mai sus expuse, Tribunalul va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind perioada 01.01._12 și va respinge astfel cererea ca fiind prescrisă pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, în ce privește perioada ulterioară datei de 16.02.2012, instanța reține următoarele:
Reclamantul GRĂDINAU A. este salariatul unității pârâte, solicitând în prezenta cauză acordarea diferenței de salariu, reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamantul, pe perioada dedusa judecății, respectiv începând cu 16.02.2012 până în prezent, a avut calitatea de salariat al unității parate, instituție publică.
Pentru anul 2010, legea 330/2010 a prevăzut dreptul salariaților la acordarea premiului anual, plata acestuia urmând să se facă începând cu luna ianuarie a anului următor, adică ianuarie 2011.
Astfel, potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009, "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Textul de lege anterior menționat a fost abrogat prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - act normativ intrat în vigoare în data de 01.01.2011.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual cuvenit pentru munca prestată în anul 2010 - ca o prestație distinctă - însă sumele aferente vor fi avute în vedere atunci când vor fistabilite majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Prin urmare, suma reprezentând premiul anual a fost acordată personalului bugetar, însă sub altă formă, fiind înglobată în cadrul majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Ca atare, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar retroactiva, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ - legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În mod similar, nu se poate susține că prevederile Legii anterior menționate ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate – nu produc nici un efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ - legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
În acest sens, I.C.C.J, prin Decizia nr. 21/18.11.2012 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii - a stabilit că ”... în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”.
Cu privire la nesocotirea prevederilor art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța consideră că respectivele dispoziții nu sunt incidente în cauză, din moment ce reclamanta nu a fost lipsită de un „bun” – premiul anual cuvenit pentru activitatea prestată în anul 2010 putând fi asimilat cu un drept de proprietate asupra unei sume de bani -, ci doar modalitatea de acordare prevăzută de actul normativ care instituia acel drept salarial (art. 25 din Legea nr. 330/2009) a fost schimbată printr-un act normativ adoptat ulterior (art. 8 din Legea nr. 285/2010) – ceea ce constituie prerogativa legiuitorului -, fără însă ca în acest fel să fi fost afectată substanța dreptului.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată nu ar putea fi primită decât în ipoteza în care reclamanta nu ar fi beneficiat de majorarea cu 15% a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care făceau parte, potrivit legii, din indemnizația brută de încadrare acordată pentru luna octombrie a anului 2010 – or, nu există nici o dovadă în acest sens (de altfel, reclamanta nici nu a pretins acest lucru) -, însă nu se poate pretinde ca, în afara respectivei majorări să opereze și o altă majorare a salariului lunar încasat începând cu data de 01.01.2011, prin împărțirea sumei reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 la cele 12 luni ale anului 2011 și adăugarea sumei rezultate la indemnizația de încadrare.
Decizia nr. 21/18.11.2012 a Î.C.C.J. stabilește că premiulpentru anul 2010 a fost inclus în majorarea salarială de 15%, reglementată de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 și nu – așa cum înțelege reclamanta – că, în afara respectivului procent de majorare a indemnizației brute de încadrare începând cu data de 01.01.2011, funcționarii publici trebuie să mai beneficieze, în mod distinct, și de o altă creștere salarială, prin adăugarea premiului anual cuvenit pentru anul 2010.
Astfel, nu poate opera o confuzie între noțiunile de "inclus" și "adăugat" iar, din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 – așa cum a fost realizată de Î.C.C.J - rezultă în mod indubitabil că reclamantei i-a fost achitată suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 – respectiva sumă fiind înglobată în cadrul majorării salariale de 15% prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 - astfel încât reclamanta nu poate susține că, începând cu data de 01.01.2011, drepturile salariale de care a beneficiat au fost stabilit în mod eronat și că ar fi fost îndreptățită să i se achite un salariu într-u cuantum superior.
În ceea ce privește practica instanței europene în materie, Tribunalul reține că prin decizia pronunțată la 06.12.2011 în cauzele F. M. împotriva României și A. G. Sentes Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat aceleași susțineri arătând că: "dispozițiile Convenției nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea cauza Vilho Eskelinen și alții c. Finlandei [M.C.], hotărârea din 19 aprilie 2007, nr._/00, par. 94, și mutatis mutandis, cauza Kjartan Ásmundsson c. Islandei, hotărârea din 12 octombrie 2004, nr._/00, par. 39). O creanță poate fi considerată drept o „valoare patrimonială”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, numai atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky c. Slovaciei, hotărârea din 28 septembrie 2004, par. 45-52).Revine statului, să stabilească, de o manieră discreționară, ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Ketchko c. Ucrainei, hotărârea din 8 noiembrie 2005, nr._/00, par. 23).
Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare. În mod similar, un reclamant poate invoca o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale, în ce privește salariile, atunci când a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (cauza M. c. României, hotărârea din 15 iunie 2010, nr._/05, par. 26). Această situație nu se regăsește însă în speța de față, deci nu se poate reține privarea de un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Drepturilor Omului.
Pentru anul 2011, dacă ar fi fost prevăzut dreptul la premiul anual, plata acestuia ar fi trebuit să se facă începând cu luna ianuarie a anului următor.
Instanța constată însă, că pentru anul 2011, dreptul la premiul anual nu a mai fost reglementat, prin dispoziții legale exprese – art. 9 alin.2 din legea 285/2010, prevăzându-se că în anul 2011 nu se acordă premii (dispoziție reluată apoi an de an până la zi, în actele normative adoptate).
Ca atare, nemaifiind reglementat dreptul la premiul anual, nu se mai poate vorbi nici de o includere a premiului anual aferent acestui an, dar și a anilor următori în salariul lunar, cu atât mai mult cu cât majorarea salarială din anul 2011 este acordată și în continuare, ceea ce ar explica faptul că nu a mai fost reglementat premiul anual distinct.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. Imobiliară D., în ce privește acordarea premiului anual aferent anului 2011, dar și în continuare, la zi.
Față de soluția dată cererii principale, în baza principiului accesoriul urmează principalul, aceeași va fi soluția și în ceea ce privește capătul de cerere privitor la dobânda legală, dobânda neavând o existență de sine stătătoare, ci reprezentând un accesoriu al debitului principal, în lipsa constatării îndreptățirii la primirea premiului anual (care reprezintă capătul de cerere principal), instanța va respinge și această cerere de acordare a dobânzii legale.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind perioada 01.01._12 și în consecință respinge acțiunea pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
Respinge acțiunea, formulată de către reclamantul G. A., domiciliat în C., ., ., ., reprezentat de S. P. IMOBILIARĂ ȘI C. D., cu sediul în C. .. 4, județul D., în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. SI P. IMOBILIARA D., cu sediul în .. 4, cod postal_, C., județul D., cod fiscal_.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 07.09.2015.
Președinte,
C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar, G. M. M.
Grefier M. Ș.
Red./tehn./Jud.C.C./As.jud. Ș.I.
4.ex./23.09.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3837/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 3840/2015.... → |
|---|
