Acţiune în constatare. Sentința nr. 4868/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4868/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 4868/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4868/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. U.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta S. de P. a Energiei Electrice în Hidrocentrale Electrica SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul asistat de avocat N. C., lipsă fiind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prezenta cauză are ca obiect acțiune în constatare, stadiul procesual fond, după care, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a acordat cuvântul pe această excepție.
Avocat N. C. pentru reclamant a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, și să se constate că reclamantul a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv de lucru, în perioada 09.03._01, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinței cu privire la grupa I de muncă ,cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul C. I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S. de P. a Energiei Electrice în Hidrocentrale Electrica SA să se dispună obligarea paratei sa acorde reclamantului grupa I de munca, în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat si sa elibereze o adeverința cu privire la grupa I de munca, pentru perioada 09.03._02 și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost angajatul societății parate, după cum urmează :09.03._90 = electrician Întreprinderea Electrocentrale Porțile de F. Drobeta T. S.-Uzina C. Motru; 01.08._0= electrician Filiala Electrocentrale Tg-J..
Astfel, se susține prin cererea de chemare în judecată că reclamantul a desfășurat activitate în condițiile specifice de muncă grupei I.
Or, potrivit prevederilor art.3 din Ordinului 50/1990, beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca, fără limitarea numărului, personalul care a lucrat efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. l si 2.
Art.4 prevede ca încadrarea in grupele I si II de munca se va face in situația in care, cu toate ca masurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile prevăzute in aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicate de protecție a muncii, iar potrivit dispozițiilor art.171 187 cm. angajatorul veghează la protejarea securității si sănătății salariaților.
Pe de alta parte, prin dec.civ.nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat ca nu exista nici o rațiune pentru care sa se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat in aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de munca. În caz contrar s-ar crea o situație discriminatorie, in contradicție cu principiul egalității de tratament consfințit de codul muncii si raportat la art.6 din Convenție.
S-a precizat faptul, ca in situația reclamantului s-au aflat si alți salariați, care prin s.c.7688/2012 a Tribunalului Gorj (def. si irevocabila) le-a fost acordata grupa de munca.
F. de cele arătate s-a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului 50/1990 si art.453 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.04.2015, pârâta S. de P. a Energiei Electrice în Hidrocentrale Electrica SA, societate in reorganizare judiciara, reprezentată legal de administratorul judiciar EURO INSOL SPRL, a solicitat pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca prescrisă, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției extinctive, a solicitat admiterea excepției si pe cale de consecința, respingerea acțiunii ca prescrisa, din următoarele considerente:
În raport de solicitarea reclamanților, in materia cererilor referitoare la încadrarea activității in grupa de munca, termenul de prescripție este de 3 ani. Acest termen este prevăzut de art, 268 C. muncii care reglementează termenele pentru formularea cererilor, prevăzând in alin. (1) ca „ Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individa muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d).pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectivi muncă ori a unor clauze ale acestuia"; în alin. (2) se prevede ca „ în toate situațiile, altele decât cele prevăzute" alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului".
Din interpretarea art. 268 alin. (2) C. muncii, rezulta ca toate celelalte cereri in materia conflictelor de mur; textul de lege nefăcând nicio distincție in raport de obiectul cererilor, pot fi formulate in termenul de 3 ani data nașterii dreptului, care in speța curge de la data la care reclamantul a luat la cunoștința ca in carnetul sau de munca societatea nu a înscris mențiuni referitoare ia încadrarea in grupa I de munca a activității desfășurate in perioada 09.03._02.
Respectând prevederile art. 279 C. muncii, coroborate cu prevederile Ordinului 1083/2011 pentru aprobare Procedurii de lucru privind eliberarea carnetelor de munca salariaților angajatorilor pentru care inspectoratele" teritoriale de munca păstrau si completau, respectiv certificau legalitatea înregistrărilor efectuate in carnetele de munca, societatea pârâtă procedând la eliberarea către salariați a cărților de munca pana la finele lunii iunie, 2011, astfel încât, in speța, termenul de 3 ani de prescripție curge de la data la care s-a născut dreptul reclamanților, respectiv, data la care aceștia au luat la cunoștința despre lipsa din carnetul de munca a mențiunilor referitoare la grupa de munca, ori, acesta s-a împlinit in luna iunie a anului 2014.
La data de 01.10.2011 a intrat in vigoare Codul civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009 si potrivit art. 6 alin. (4), „prescripțiile, decăderile si uzucapiunile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit,,.
De asemenea, prin decizia nr. 1/2014, pronunțata de ICGJ, s-a stabilit ca prescripțiile extinctive începute anterior datei de 01.10.2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași data, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat,, astfel încât, părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii începute după 1 octombrie 2011.
Având in vedere dispozițiile legale enunțate, s-a apreciat ca dreptul reclamanților referitor la încadrarea in grupa I de munca este prescris, motiv pentru care s-a solicitat respingerea acțiunii sub acest aspect implicit respingerea petitului privind eliberarea unei adeverințe care sa ateste activitatea desfășurata in locurile de munca încadrate in grupa I de munca.
Înainte de apărările de fond, s-a solicitat instanței de judecata sa pună în vedere reclamanților precizarea cererii de chemare in judecata, in sensul indicării in concret a punctelor din Anexa i la Ordinul nr. 50/1990, corespunzătoare activității desfășurate.
Pe fondul cauzei s-a învederat instanței de judecata următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat instanței obligarea la acordarea grupei I de munca in procent de 100 % din timpul efectiv lucrat si eliberarea unei adeverințe cu privire la grupa 1 de munca pentru perioada 09.03._02.
În dovedirea cererii, reclamantul a învederat instanței de judecata faptul ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990 pentru acordarea grupei de munca cerute.
În același sens, s-a precizat faptul ca sunt îndeplinite cerințele referitoare la factorii de risc la care sunt expuși in cadrul activităților desfășurate in timpul îndeplinirii sarcinilor de lucru, precum si la timpul efectiv lucrat in condițiile de munca invocate, precizând ca sunt îndeplinite cerințele legale pentru recunoașterea de către angajator a beneficiului gradului I de munca.
Consideră ca susținerile reclamantului sunt nefondate, având in vedere faptul ca potrivit prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, « nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care îsi desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.}.
Actele normative care reglementau încadrarea in fostele grupe I si II de munca au fost abrogate la data intrării in vigoare a Legii 19/2000; consideram ca si la acest moment, reclamanții puteau depune un minim de diligente. După aceasta data, eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului ca o persoana, in anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 si-a desfășurat activitatea în locuri de munca încadrate în grupa I si II de munca, se putea face doar daca nominalizarea persoanei era făcuta anterior datei de 01.04.2001 si in baza unor documente verificabile întocmite de angajatori.
Cat privește raportarea la alte categorii de salariați in vederea aplicării prin similitudine a aceluiași tratament, s-a menționat ca este nejustificata in condițiile in care categoriile de salariați enumerate cu titlu de exemplu figurează expres încadrate în Listele anexa la Ordinul nr. 50/1990 care cuprinde o enumerare expresa a locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale încadrate in grupa I si respectiv grupa II de munca.
S-a solicitat a se observa că acțiunea reclamanților se fundamentează pe ideea de similitudine si invocarea de jurisprudența in materie, fără niciun alt argument concret.
Unitatea, prin buletinele de măsurare, a urmărit identificarea unor posibile cauze de îmbolnăvire profesionali dar, rezultatele obținute nu au confirmat corelarea directa între condițiile de mediu și afecțiunile neuro - cardio-vasculare și endocrine.
S-a învederat instanței că noxele existente în instalațiile societății noastre nu se pot compara cu cele care impus ca anumite activități să fie prevăzute în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 - grupa 1 de muncă.
De exemplu, beneficiază de grupa I de muncă, activitatea desfășurată în subteran la construcții de centrale electrice subterane (pct. l din anexa nr. I din Ordinul nr, 50/1990), fiind incluși cei care construiesc hidrocentrale, respective personalul A.C.H. si nicidecum cei care lucrează in centralele construite.
Noxele și riscurile care există în centralele hidro subterane sunt incomparabil mai mici decât cele care existau în subteran cu ocazia executării lucrărilor de construcție a acestora, lucrări similare cu cele care se desfășoară în exploatările miniere din subteran.
Toate punctele de lucru ale societății au fost executate pe baza unor proiecte întocmite de institute de proiecte specializate (ISPH- proiectant general) care din faza de concepție au prevăzut asigurarea cerințelor esențiale privind mediul de muncă pentru personalul care își desfășoară permanent sau ocazional activitatea la aceste obiective.
Având în vedere existența ta unele puncte de lucru a unor condiții de muncă ce implică diferențe de temperatură, umiditate, iluminat artificial, societatea a considerat întemeiată acordarea grupe muncă, respectând prevederile Ordinului nr. 50/1990 (poziția 111) și a Ordinului nr. 125/1990 (poziția 111) și a Ordinului nr. 125/1990.
S-a considerat nejustificată solicitarea reclamantului de acordare a grupei I de muncă, din moment ce legiuitorul a prevăzut acordarea grupei II de muncă salariaților pârâtei conform Ordinului nr. 125/1990, poziția 111 (activitatea de exploatare, întreținere și reparații la centralele subterane, baraje, tunele, galerii, castele echilibru), poziția 112 (activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectai sistemul energetic național).
Prin acordarea grupei I de munca acestor categorii de salariați, s-ar nesocoti și încălca voința legiuitorului care a statuat expres că pentru activitățile de la poziția 111, 112 din cele două ordine se im acordarea grupei II de muncă.
După abrogarea celor doua ordine și apariția HG nr, 261/2001, locurile de muncă care au îndeplinit condițiile impuse de noua legislație au fost încadrate în condiții de muncă deosebite (echivalentul grupei muncă din vechea legislație) și nicidecum în condiții speciale (echivalentul grupei I de muncă din vechea legislație), fapt necontestat în anul 2001 de niciunul dintre reclamanți.
Analizând Notele comune privind locurile de munca si categoriile profesionale care se încadrează in condiții deosebite/speciale începând cu anul 1992 si pana in 2001, se observa ca nici o categorie n-a fost încadrata in grupa I de munca, ci doar in grupa II de munca. Grupa II de munca au primit doar salariații care au lucrat în CHE Tismana subteran (centrala subterana) si C. auto.
În condițiile în care reclamantul înțelege să-și precizeze acțiunea la primul termen de judecată cu indicarea in concret a punctelor din Anexa I la Ordinul nr. 50/1990, corespunzătoare activității desfășurate, își rezervă dreptul de a completa prezenta întâmpinare raportat la precizarea de acțiune.
În consecința, date fiind precizările făcute anterior si in lumina dispozițiilor legale invocate, s-a solicitat instanței de judecata sa dispună respingerea acțiunii:pe cale de excepție, ca prescrisa: pe fond, ca neîntemeiata .
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-208 NCPC.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar reclamantul a solicitat respingerea excepției invocate, în sensul celor ce urmează:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata, întrucât drepturile pretinse in contradictoriu cu angajatorul sau succesorul acestuia sunt imprescriptibile pentru perioada de aplicare a prevederilor Ordinului 50/1990, având in vedere si decizia 87/1999 a Curții Constituționale.
Pe fondul cauzei, reclamanții au arătat că își mențin punctul de vedere exprimat in motivarea acțiunii introductive.
În dovedirea acțiunii, a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiza tehnică de specialitate protecția muncii, fiind desemnat pentru întocmirea expertizei expertul I. D..
Raportul de expertiză împreună cu înscrisurile anexate au fost depuse la filele 48-82 din dosar.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Față de prevederile art.248 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu precădere excepția invocată de pârâtă, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța reține că este nefondată, deoarece acțiunea de față este o acțiune în constatare care nu este supusă termenului general de prescripție. Acțiunea reclamanților nu vizează realizarea unui drept patrimonial, grupa de muncă fiind un beneficiu care se acordă salariatului și al cărui singur efect îl reprezintă reducerea vârstei standard de pensionare.
Prin acțiunea de față reclamantul C. I. solicită acordarea grupei I de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat pentru perioada 09.03._01 și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință cu privire la grupa I a de muncă, cu cheltuieli de judecată
În baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul nr.50/1990, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării.
Ulterior, Ordinul nr.50/1990 a fost completat și modificat prin Ordinele nr.100/1990 și 125/1990.
Conform dispozițiilor art.13 din Ordinul nr.50/1990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin.
Începând cu data de 01.04.2001, Ordinul nr. 50/1990, precum și Ordinele nr.100/1990 și 125/1990 au fost abrogate prin Legea nr.19/2000, însă prezenta acțiune vizează activitatea desfășurată în perioada anterioară datei de 01.04.2001.
Conform prevederilor art.15 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În speță angajatorul nu a înregistrat în carnetul de muncă al reclamantului grupa de muncă în care se încadrează activitatea desfășurată în perioadele lucrate începând cu 18.03.1969 până la data de 01.04.2001.
Instanța mai reține că, în conformitate cu prevederile art.3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
La art. 4 din Ordinul nr.50/1990 se prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
De asemenea, potrivit art.175-185 din Codul muncii, angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților.
În speță, pârâta nu a dovedit că a luat măsuri de securitate a muncii de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupa I sau a II-a de muncă pe perioada în litigiu.
Așa cum s-a statuat și prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O atare interpretare se impune, cu atât mai mult cu cât forma dobândită de Ordinul nr.50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Prin restrângerea sferei de aplicare a Ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări și completări acestui ordin, s-ar crea discriminări, deși s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De altfel, prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.
În caz contrar s-ar crea o situație discriminatorie, în contradicție cu principiul egalității de tratament consfințit prin prevederile Codului muncii, precum și în raport cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Expertul analizând activitatea desfășurată de reclamant, a concluzionat că în perioada solicitată acesta a desfășurat activități specifice în instalațiile hidroelectrice.
Din practica economică și medicală analizată a reieșit ca toate aceste elemente conțin factori de risc specifici care acționează simultan și efectele lor se cumulează sinergic în afectarea stării de sănătate.
Suprasolicitările fizice sau psihice precum si expunerile de lunga durata la noxe si stres, pot avea efecte negative si ireversibile asupra organismului, efecte care se pot transforma în boli prin scăderea capacității de muncă, afectarea stării de sănătate sau reducerea speranței de viață.
Din consemnările existente in carnetul de munca reiese ca reclamantul a fost încadrat ca electrician de întreținere și reparații a instalațiilor electrice din centralele hidroelectrice aferente Complexului C. –Motru-Tismana în perioada solicitată .
In perioada în care a solicitat încadrarea in grupa de munca, respectiv 09.03._01, activitatea reclamantului s-a desfășurat în cadrul instalațiilor de producere a energiei electrice care, așa cum este prezentat in materialele anexate la raport, sunt parte componenta a ceea ce se cheamă generic - Sistemul Energetic N. - SEN.
Referitor la susținerile pârâtei în sensul că ordinul are un caracter limitativ, acestea sunt neîntemeiate întrucât principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci faptul că încadrarea se face pe baza existentei conditiilor de muncă deosebite si a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucreaza in acest climat nefavorabil.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la eliberarea adeverinței, instanța reține că, potrivit art. 40 alin 2 litera h din Codul Muncii, angajatorul are obligația să elibereze la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Potrivit art. 1 din Ordinul 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare „Cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz”.
Pentru considerentele expuse, în raport de concluziile și constatările raportului de expertiză coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, instanța va obliga pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă, în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat pe perioada 09.03._01 și să elibereze reclamantului adeverință cu privire la grupa I de muncă.
Având în vedere că reclamantul a achitat un onorariu de expert în valoare de 800 lei (fila 39), deși instanța, prin încheierea de ședință din 03.09.2015 a stabilit în sarcina sa obligația achitării unui onorariu preliminar de expert în cuantum de 700 lei, instanța va dispune restituirea diferenței de 100 lei reclamantului .
În baza art. 453 din Codul de procedură civilă, va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli pentru onorariul de expert, conform chitanței de la fila 39 din dosar și onorariu avocat conform chitanței de la fila 87 din dosar .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Admite cererea formulată de reclamantul C. I., având CNP_ domiciliat în comuna Padeș, ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâta S. de P. a Energiei Electrice în Hidrocentrale Electrica S.A., cu sediul în București, .-15-17,sector 1 .
Constată că reclamantul a desfășurat activitate în perioada 09.03._01 în grupa I de muncă în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință cu mențiunile privitoare la grupa I de muncă.
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1400 lei.
Dispune restituirea către reclamant a sumei de 100 lei .
Sentință executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. V. U. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red.USV/E.B. /ex.4
18 Decembrie 2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4873/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
