Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1050/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1050/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2606/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1050/2015
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar R. N.
Grefier T. U.
Pe rol fiind pronunțarea dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2015 privind cererea formulată de reclamantul J. C. D. în contradictoriu cu pârâtele . ., având ca obiect anulare decizie de desfacere a contractului individual de muncă și cerere reconvențională formulată de pârâta .>
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor, cuvântul părților fiind consemnat prin încheierea de ședință din data de 24 februarie 2015, ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul J. C. D. a chemat în judecată pârâtele . . solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 262/15.04.2014 emisă de . desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, să se constate încetarea raporturilor de muncă cu . cu art. 81 din Codul muncii (ca urmare a cererii de demisie), anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de către . privind încetare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului (disciplinar), să se constate încetarea raporturilor de munca cu . în conformitate cu art. 81 din Codul muncii - prin demisie), să fie obligată pârâta . plata drepturilor bănești neacordate parțial lunii februarie 2014 în sumă de 1070 lei, iar pârâta . să fie obligată la plata drepturilor bănești neacordate pe ultimii 3 ani, începând cu luna aprilie 2011 și până în aprilie 2014, excepție făcând lunile decembrie 2013 și ianuarie 2014 în sumă de 6800 lei ( 209lei lunar34 luni) având în vedere că pe luna decembrie 2013 și ianuarie 2014 a primit câte 209 lei lunar), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că începând cu luna februarie a anului 2005 a fost angajatul celor două societăți, lucrând cu normă întreagă (8 ore/zi) în cadrul . și cu fracțiune de normă (2 ore/zi) în cadrul .>
Că, din anul 2007 raporturile de muncă s-au inversat, în sensul că a încheiat contract individual de muncă cu normă întreagă (8 ore/zi) cu . contract individual de muncă parțial (2 ore/zi) cu ., ambele firme fiind reprezentate de directorul M. C. D..
S-a invocat de către reclamant că în raporturile cu . urma muncii prestate nu a primit salariul integral aferent lunii februarie 2014.
Conform contractului individual și plățile pe lunile anterioare, pentru luna februarie 2014 a primit doar „avansul" de 400 lei net, din totalul de 1470 lei net, atât cât primea lunar, deși a fost la serviciu, toată luna, efectuându-și atribuțiile stabilite de angajator.
A menționat reclamantul că pentru luna februarie, nici angajatorul ori vreun terț nu au aplicat vreo poprire asupra salariului său, așa încât suma neacordată a fost reținută abuziv de către angajator.
Astfel că în data de 06 martie 2013, reclamantul a expediat prin e-mail demisia, firmei angajatoare, în conformitate cu art. 81 din Codul Muncii, iar prin adresa nr. 198/25.03.2014 emisă de către instituția angajatoare, aceasta confirmă primirea demisiei reclamantului în vederea clarificării încetării contractului de muncă conform cererii trimisă pe email la data de 06.03.2014".
Că, angajatorul nu și-a onorat obligațiile asumate prin contractul individual de muncă neretribuindu-i circa 2/3 din salariul aferent lunii februarie si pe ultimii 3 ani, 200 lei lunar de la . în acord cu art.81, alin.8 din Codul Muncii, iar obligativitatea preavizului nu mai este necesară.
Că această situația era identică și la 20 martie, atunci când deja se efectuaseră toate plățile, către toți angajații firmei, pentru luna anterioară, angajatorul neachitându-i diferența salarială de 1070 lei și aducându-i la cunoștință că urmează sa-i desfacă disciplinar contractul individual de muncă, așa cum a și procedat la 15.04.2013, prin decizia a cărei anulare o solicitată.
S-a mai arătat de către reclamant că demisia a fost depusă la data de 6 martie 2014 (așa cum recunoaște chiar angajatorul), iar la data de 14 aprilie 2014 expiraseră deja cele maxim 20 de zile prevăzute de lege.
În raporturile de muncă cu . la care în ultimii ani a fost angajat cu o fracțiune de normă de muncă de 2 ore/zi, deși și-a efectuat obligațiile de serviciu integral, în perioada în care dreptul la acțiune nu s-a prescris începând cu aprilie 2011 și până în aprilie 2014 nu a fost remunerat decât cu două excepții, iar în urma unei discuții contradictorii cu directorul societății de la sfârșitul anului 2013, a fost remunerat pentru lunile decembrie 2013 și ianuarie 2014.
De asemenea, a precizat reclamantul că până în anul 2013, salariul era virat pe card prin BRD, așa încât prin plățile efectuate este evident că nu i s-a virat decât salariul normei întregi conform contractului cu cealaltă societate (. două ore de muncă zilnică nefiind plătite de către angajatorul ..
S-a invocat de către reclamant că pe parcursul anului 2013, s-a trecut la plata chash a salariului, însă acesta nu a semnat statele de plată și nu a fost plătit decât pentru ultima lună a anului trecut și prima lună a anului în curs, sens în care se impune acordarea acestor drepturi salariale.
În ceea ce privește desfacerea disciplinară a contractului de muncă s-a arătat de către reclamant că motivarea este aceeași ca și în cazul celeilalte societăți, solicitând anularea deciziei și constatarea încetării raporturilor de muncă, în conformitate cu art.81 din Codul Muncii.
In drept și-a întemeiat acțiunea, pe prevederile Codului Muncii, Contractului Individual de Muncă și alte reglementări legale aflate în vigoare.
In dovedirea acțiunii s-au anexat următoarele înscrisuri: decizia nr.262/25.03.2014 a . nr. 211 5.04.2014 a ., adresa nr. 19^25.03.2014 a . nr. 35.03.2014 a . de identitate, copia cererii de demisie expediate prin e-mail la 06.03.2014, actele adiționale la contractul individual de muncă înregistrate la ITM sub nr. 1175/07.03.2005 si sub nr._/07.03.2005 la ITM Gorj.
În probatoriu, reclamantul a mai solicitat încuviințarea probei testimoniale prin care înțelege să dovedească prestarea muncii pentru ., pentru fracțiunea de normă de 2 ore pe zi.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni ca neîntemeiată.
S-a invocat de către pârâtă că reclamantul a fost angajat la . in calitate de inginer service - instalații termosanitare începând cu 01.03.2005,cu o fracțiune de norma de 2ore/zi în baza contractului individual de munca înregistrat sub nr._/07.03.2005.
Că, în calitate de inginer, acesta își desfășura activitatea in incinta departamentului magazin Tg J. cu ajutorul dotărilor specific activități de service, gestionând si răspunzând de integritatea aparatelor, sculelor, dispozitivelor și bunurilor aflate in gestiunea colectiva a departamentului.
Că atribuțiile reclamantului au fost determinate și asumate prin fisa postului încheiata in data de 01.03.2005, anexa la contractul individual de muncă, iar prin actul adițional la contract înregistrat sub nr. 6/30.04.2011 au fost considerate confidențiale toate datele si documentele cu care salariatul lucrează si de care a luat la cunoștința in exercitarea sarcinilor de serviciu in legătura cu angajatorul. Aceste obligații au fost asumate in scopul păstrării confidențialității datelor cat si a prevenirii unor eventuale prejudicii cauzate . datorita executării corespunzătoare a contractului.
S-a arătat ca, in urma înregistrării unor absente nemotivate de la locul de munca reclamantul a fost notificat in data de 25.03.2014 potrivit adresei nr.61 pentru a se prezenta in data de 31.03.2014 ora 1030 in vederea justificări acestor absente, in caz contrar urmând a se trece la desfacerea contractului de munca disciplinar.
Că, reclamantul nu a dat curs acestei solicitări, iar în conformitate cu disp.art.68 din Regulamentul Intern al societăți a fost emisa decizia nr.21/15.04.2014 de desfacere a contractului de munca in temeiul art.61 lit.a din Codul muncii.
A apreciat pârâta că nu pot fi avute in vedere solicitările din cererea de chemare in judecata referitoare la temeiul de drept in baza căruia să înceteze raporturile de munca cu parata, deoarece nu a fost depusa la angajator nici o cerere de demisie din partea reclamantului, încetarea contractului individual de munca a avut la baza nerespectarea obligațiilor asumate de salariat, ca urmare a încălcării dispozițiilor Regulamentului de Ordine Interioară al pârâtei prin lipsa nejustificata de la locul de munca, sens în care în aceste condiții nu își găsesc aplicabilitate in cauza dispozițiile art.81 din Codul Muncii.
Referitor la plata drepturilor bănești neacordate pe perioada aprilie 2011-aprilie 2014 s-a arătat că în mod intenționat se dorește inducerea in eroare a instanței de judecata, fără a se justifica atitudinea avută de acesta, fiind greu de acceptat că in calitate de salariat a desfășurat activitate fără a primi salariul în toata aceasta perioada.
Că în realitate, între reclamant și societate a existat o convenție prin care activitatea prestata de salariat, fiind discontinua, fără a acoperi in fiecare zi cele doua ore, impuse ca și timp minim legal de angajare, contravaloarea salariului convenit să fie achitată sub forma de bonus acordat periodic, de . baza unor dispoziții de plată.
S-a arătat că societatea și-a respectat convenția si a achitat periodic aceste sume către reclamant acesta fiind si motivul pentru care timp de aproape 3 ani de zile reclamantul și-a desfășurat în mod normal activitatea, fără a face vreo solicitare privind sumele pe care pretinde.
Mai mult, s-a invocat că au fost achitate și evidențiate lunar toate contribuțiile aferente la bugetul asigurărilor sociale pentru contractul de doua ore așa cum rezulta din documentele anexate, înțelegerea dintre parți privind aceasta modalitate de acordare a fost anulata începând cu luna noiembrie 2014, la solicitarea angajatului, așa cum rezulta din statele de plata.
În drept și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe dispozițiile art.205 Cod procedura civila, actul adițional nr.6/30.04.2011, art.61 lit. a din Codul muncii, dispozițiile CCM, CIM si Regulament Intern.
Pârâta . formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Sub aspectul întâmpinării pârâta a arătat că reclamantul a fost angajat la . calitate de operator service - instalații termosanitare începând cu 22.02.2005, in baza contractului individual de munca încheiat cu acesta si a fisei postului având funcția de inginer.
Că, în această calitate acesta își desfășura activitatea in cadrul departamentului Service Centrale Termice aparținând pârâtei, gestionând si răspunzând de integritatea aparatelor, sculelor, dispozitivelor si bunurilor aflate in gestiunea colectiva a departamentului.
Astfel, în exercitarea atribuțiilor de serviciu acesta trebuia sa recepționeze si sa vândă piese de schimb, cu semnalarea defectelor acestora sau a neregulilor in acte, sa urmărească periodic stocurile si să gestioneze relațiile cu clienții. Că, aceste atribuții au fost in mod concret determinate si asumate prin fisa postului încheiata in data de 23.02.2005, anexa la CIM, iar prin actul adițional la contractul înregistrat sub nr. 350/30.04.2011, au fost considerate confidențiale toate datele si documentele cu care salariatul lucrează și de care a luat la cunoștința in exercitarea sarcinilor de serviciu in legătura cu angajatorul, obligații au fost asumate in scopul păstrării confidențialității datelor cat si a prevenirii unor eventuale prejudicii cauzate . executării necorespunzătoare a contractului.
Mai mult potrivit dispozițiilor art. 3.10, din actul adițional înregistrat sub nr. 350/30.04.2011 și a art. 143 al.2 din CCM, încălcarea acestor obligații pot atrage răspunderea disciplinara a acestuia.
S-a arătat ca, în urma verificării unor aspecte din activitatea zilnica desfășurata de către reclamant la unitatea service a pârâtei s-au constatat unele nereguli privind vânzarea de piese de schimb fără a se înregistra costurile cu manopera. Având in vedere ca aceasta situație putea produce prejudicii societății și putea constitui o abatere disciplinara conform Regulamentul Intern prin decizia nr. 169/05.03.2014 a fost constituita Comisia de Cercetare disciplinară prealabilă și a fost rechemat reclamantul din concediu de odihnă.
Astfel, potrivit adresei nr. 170 din 05.03.2014 a fost convocat reclamantul la sediul firmei in data de 12.03.2014 ora 1200 in vederea realizării cercetării disciplinare, însa acesta nu a fost prezent.
În data de 06.03.2014, reclamantul a transmis prin e-mail către . de demisie începând cu aceasta data, cu respectarea preavizului de 20 zile lucrătoare, neprezentându-se la locul de munca la data începerii preavizului.
Că, cercetarea disciplinara s-a realizat însă în data de 19.03.2014, când reclamantul a dat nota explicativa fata de aspectele ce au făcut obiectul cercetării.
Că, prin decizia nr. 193/20.03.2014 și având în vedere demisia, s-a stabilit locul de munca unde își va desfășura activitatea reclamantul pe perioada preavizului și a solicitat acestuia sa predea toate mijloacele utilizate pentru activitatea de service ce le avea asupra sa (autoturism,telefon,trusa de scule, documente cu regim special). Mai mult, având in vedere refuzul reclamantului de a clarifica încetarea contractului de munca potrivit demisiei cat si a lipsei nejustificate de la locul de munca, acesta a fost notificat prin adresa nr. 198/25.03.2014 ca aceasta situație poate conduce la desfacerea contractului de munca disciplinar in conformitate cu CCM si CIM.
Că această corespondenta a fost purtata cu reclamantul tocmai pentru a se încerca o comunicare directa si o conciliere in interesul salariatului, in scopul evitării desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
A arătat pârâta că în data de 11.04.2014, în urma notificării nr. 208/03.04.2014,au fost predate documentele si bunurile aparținând societății, potrivit procesului verbal încheiat cu aceasta ocazie.
S-a invocat de către pârâtă că cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a putut finaliza datorită refuzului salariatului de a se prezentași în raport de absențele nejustificate de la locul de muncă în perioada preavizului s-a emis decizia nr. 262/15.04.2014 de încetare a contractului individual de muncă (disciplinar).
De asemenea, s-a arătat că nu pot fi reținute susținerile din cererea de chemare in judecata referitoare la temeiul de drept in baza căruia sa înceteze raporturile de munca cu parata, in cauza nefiind aplicabile dispozițiile art.81 din Codul Muncii.
S-a precizat ca la data de cererii de demisie respectiv, 06.03.2014, diferența de salariu solicitat in cuantum de 1070 lei nu trebuia achitata nefiind scadenta, situație in care reclamantul avea obligația prezentării la locul de munca stabilit in perioada preavizului. Decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca a fost emisa cu respectarea condițiilor de fond si forma, in conformitate cu dispozițiile legale, CCM ,CIM si Regulamentul de ordine interioara.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat plata sumei de 1070 lei reprezentând drepturi bănești neacordate pe luna februarie 2014 pârâta . arăta că este de acord cu plata acestei sume.
Sub aspect al cererii reconvenționale pârâta . solicitat obligarea paratului reconvențional la plata sumei de 1318 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate de societate pentru formarea profesionala - cursuri CIP si costuri de cazare si masa, examinare dosar si examen testare, potrivit facturilor fiscale nr. 2886/24.09.2013 in valoare de 2.029,20 lei, nr._/23.10.2013 in valoare de 600 lei, nr._/20.11.2013 in valoare de 700 lei.
S-a precizat ca valoarea totala a cursurilor si deplasărilor in suma de 3.329.20 lei a fost suportata de societatea pentru doua persoane. Aceste cheltuieli privind școlarizarea si autorizarea numitului J. C-tin D. au fost efectuate deoarece sunt necesare pentru desfășurarea activității de service centrale termice a .>
Că, potrivit dispozițiilor art.125 al.1 din CCM încheiat la nivel de unitate: salariații care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionala in condițiile art.194 al.1 din Codul Muncii, nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de munca o perioada stabilita prin actul adițional. Iar potrivit al.3, nerespectarea de către salariat a dispoziției prevăzute la al.1 din același articol, determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesionala proporțional cu perioada lucrata din perioada stabilita conform actului adițional la CIM.
Astfel, s-a arătat că totalul sumei de 3.329,20 lei se împarte la doua persoane, iar din suma rezultata se scade perioada lucrata de salariat, respectiv 5 luni, rezultând o diferența ce trebuie achitata in suma de 1318 lei.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea paratului reconvențional la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului, constând in sumele pe care societatea trebuie sa le achite in prezent pentru școlarizarea si formarea in termen foarte scurt a altei persoane specializate care sa desfășoare activitatea pe postul ocupat anterior de către paratul reconvențional, deoarece atestatele rezultate in urma școlarizării si examinării trebuiau sa producă beneficii societăți timp de 2 ani.
S-a solicitat obligarea paratului reconvențional la plata sumei de 2.500 lei reprezentând daune interese rezultate din modul de întrerupere a relațiilor de munca cu salariatul, respectiv prejudiciul cauzat prin nepredarea documentelor in scopul preluării sarcinilor de serviciu de către alta persoana si a perturbării relațiilor comerciale cu clienții si furnizorii societății.
In drept și-a întemeiat întâmpinarea și cererea reconvenționala pe disp. art.205, 209 Cod procedura civila, art.3.8 din actul adițional nr.350/30.04.2011, art.26 al.2, art.61 lit. a din Codul muncii, dispozițiile CCM, CIM si Regulament Intern.
Reclamantul J. C. D. a formulat răspuns la întâmpinarea .>susținând cu privire la abaterea disciplinară că nu i s-a luat notă explicativă astfel că nu a fost îndeplinită cerința procedurală cu privire la cercetarea disciplinară, și mai mult, că nota explicativă luată la 13 zile după ce își depusese demisia nu a privit fapta pentru care a fost sancționat, respectiv nu a fost interpelat asupra absențelor nemotivate.
Referitor la cererea reconvențională s-a invocat în primul rând, că aceasta nu este admisibilă, deoarece art. 20 din codul de procedură civilă condiționează această cerere „dacă pârâtul are în legătură cu cererea reclamantului pretenții derivând din aceiași raport juridic sau strâns legat de acesta". Ori, decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nu are absolut nicio legătură cu pretențiile pârâtei și de asemenea, pretențiile paratei . de acesta nu au nicio legătură cu pretențiile pârâtei.
Pe fondul cauzei, s-a invocat că sumele solicitate reconvențional nu sunt datorate.
Cu privire la suma de 1318 lei solicitată de pârâtă ca reprezentând costuri pentru formarea profesională s-a arătat că nu există temei de drept pentru a fi solicitată, fiindcă nu a semnat niciun fel de convenție sau act adițional în acest sens, din care să rezulte obligația de a desfășura o anumită perioadă de timp activitate după efectuarea acestor cursuri și deci nici obligația corelativă, de a le achita, în caz de denunțare unilaterală a contractului individual de muncă.
Cât privește suma de 1500 lei și respectiv 2500 lei s-a arătat că nu există temeiul de drept al antrenării răspunderii sale patrimoniale, atâta timp cât nu a semnat nicio convenție sau act adițional, prin care să se angajeze să prestez activitatea o anumită perioadă de timp, aceasta cu atât mai mult cu cât încetarea contractului individual de muncă a avut loc în condițiile și cu nerespectarea legii, prin demisie.
In ce privește întâmpinarea ., reclamantul a reiterat aceleași aspecte reținute față de întâmpinarea . ceea ce privește cercetarea disciplinară, inadmisibilitatea cererii reconvenționale, iar cu privire la drepturile bănești solicitate în perioada 2011-2014 s-a susținut în esență că pârâta nu a făcut dovada achitării acestor drepturi bănești.
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, respectiv la data de 16.09.2014 instanța a pus în discuția părților prezente excepția inadmisibilității cererii reconvenționale invocată de reclamantul J. C. D. prin răspunsul la întâmpinare.
La același termen de judecată instanța a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale invocată de reclamant, cu motivarea că societatea pârâtă are în legătură cu acțiunea reclamantului pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legat de acesta. În concret, acțiunea reclamantului privește contestarea unei decizii de concediere, iar pretențiile solicitate reconvențional de pârât reprezintă contravaloarea cheltuielilor suportate de societate pentru formarea profesională, respectiv pretenții ce derivă din același raport juridic de muncă.
Pe parcursul cercetării judecătorești instanța a dispus efectuarea în cauză unei expertize de specialitate contabilă, ale cărei obiective au fost stabilite prin încheierea de ședință din data de 19.12.2014, cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamant prin acțiunea principală și cu privire la cheltuielile suportate de societatea pârâtă . cererea reconvențională.
În ședința publică din 24.02.2015 s-a luat o precizare reclamantului J. C. D., consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei (fila 32), prin care acesta a renunțat la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de . privind încetarea contractului individual de muncă.
Administratorul M. C. asistat de avocat P. Laviniu pentru pârâtele . . și-a manifestat expres acordul privind renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de . privind încetarea contractului individual de muncă.
În aceeași ședință publică pârâta . formulat o cerere de renunțare la capătul trei din cererea reconvențională, respectiv la cererea privind obligarea reclamantului la plata sumei d 2.500 lei reprezentând daune interese (fila 33 la dosar).
Reclamantul J. C. D. asistat de avocat M. P. și-a manifestat acordul privind renunțarea pârâtei la cererea mai sus menționată.
Tribunalul analizând cererea formulată de reclamantul J. C. D. și cererea reconvențională formulată de pârâta . raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susținerile părților și dispozițiile legale în materie, reține și constată următoarele:
În fapt, reclamantul solicită prin cererea formulată să se constate nulitatea deciziei nr. 262/15.04.2014 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, decizie emisă de pârâta . se constate încetarea contractului individual de muncă încheiat între acesta și pârâta . demisie, la data expirării termenului de preaviz de 20 zile lucrătoare, să se anuleze decizia nr. 21/15.04.2014 emisă de . privind încetarea contractului individual de muncă, să se constate încetarea raporturilor de muncă cu . în conformitate cu art. 81 din Codul muncii (prin demisie) și să fie obligată . la plata drepturilor bănești neacordate pe ultimi trei ani începând cu luna aprilie 2011 și până în aprilie 2014.
Pârâta . cererea reconvențională solicită obligarea reclamantului la plata sumei de 1.318 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate de societate pentru formarea profesională a acestuia, obligarea reclamantului la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului constând în sumele de bani pe care societatea trebuia să le achite pentru formarea și școlarizarea altei persoane și la plata sumei de 2.500 lei reprezentând daune interese.
Cu privire la decizia nr. 262/15.04.2014 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă emisă de .>instanța reține nulitatea acestei decizii pentru următoarele considerente:
Angajatorul, . a realizat cercetarea disciplinară prealabilă, în sensul dispozițiilor art. 251 Codul muncii.
Astfel, potrivit art. 251 (1) Codul muncii, ,,sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute de art. 248 (1) lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data și locul întrevederii.
Se reține astfel că angajatorul . a efectuat o cercetare conform metodologiei stabilite expres de prevederile art. 251 alin. (2), (3) și (4) Codul muncii și care comportă mai multe etape, între care sesizarea conducerii unității despre fapta săvârșită, convocarea și ascultarea salariatului căruia i se impută fapta și cercetarea apărărilor acestuia cu ocazia ascultării.
Față de prevederile art. 251 Codul muncii, cercetarea prealabilă se constituie într-o garanție a dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare, iar pentru a realiza acest rol, este necesar ca în primul rând salariatului să i se comunice învinuirea pentru care este cercetat.
În speța de față nu s-a făcut dovada că a fost adusă la cunoștință reclamantului declanșarea cercetării disciplinare, precum și motivele cercetării printr-o convocare scrisă.
Nota explicativă luată reclamantului în data de 19.03.2014 (fila 113 la dosar-vol.1), la treisprezece zile după ce acesta își depusese demisia, nu privește faptele pentru care s-a emis decizia mai sus menționată, respectiv neprezentarea la locul de muncă și înregistrarea de absențe nemotivate.
Cercetarea disciplinară efectuată de către . pentru care reclamantul a dat notă explicativă (fila 113 la dosar-vol.1) nu a avut ca obiect faptele pentru care a fost sancționat prin decizia contestată.
Prin adresa nr. 170/05.03.2014 emisă de . invocată de aceasta prin întâmpinare, reclamantul nu a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare privind absențe nemotivate (fila 118 la dosar-vol.1).
Nici prin adresa nr. 180/12.03.2014 (fila 115 la dosar-vol.1) pârâta . notifică reclamantul cu privire la obiectul cercetării disciplinare.
Din adresa nr. 198/25.03.2014 (fila 110 la dosar-vol.1) comunicată de . reclamant, reiese că reclamantul trebuia să se prezinte în data de 31.03.2014 la sediul firmei în vederea clarificării încetării contractului de muncă conform cererii de demisie transmisă pe e-mail la data de 06.03.2014, deci nici prin această adresă nu s-a făcut referire la cercetarea disciplinară pentru absențe nemotivate.
În ceea ce privește adresa nr. 61/25.03.2014 (fila 223 la dosar – vol. 1) prin care reclamantul este convocat să justifice absențele nemotivate, această adresă este emisă ., și nu de . se referă la fapte pentru care reclamantul a fost sancționat printr-o altă decizie de sancționare.
În concret, instanța reține că pentru faptele din decizia contestată pârâta . efectuat cercetarea disciplinară.
Cu privire la cererea reclamantului de a se constata încetarea contractului individual de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 81 din Codul muncii (prin demisie) instanța reține și constată următoarele:
Se reține că la data de 06.03.2014 reclamantul și-a depus demisia (transmisă prin e-mail) către . care solicită să i se aprobe cererea de demisie începând cu data de 06.03.2014 respectând prevederile Codului munci și respectând preavizul de douăzeci de zile lucrătoare (fila 214 la dosar-vol.1), aspect recunoscut de către pârâtă.
Potrivit art. 81 (1) Codul muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință al salariatului, care printr-o notificare scrisă comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Potrivit art. 81 alin. 3 Codul muncii salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
Art. 81 alin. 4 Codul muncii stabilește că termenul de preaviz este cel convenit de părți prin contractul de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă și nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcție de execuție, respectiv mai mare de 45 zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
Potrivit art. 81 alin. 7 Codul muncii contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
Art. 81 alin. 8 Codul muncii stabilește că salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu-și îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
Astfel, demisia este actul unilateral de voință al salariatului prin care înțelege să pună capăt unui contract individual fără să menționeze motivele care l-au determinat, dându-se expresie principiului libertății muncii.
În speța, de față reclamantul J. C. D. și-a prezentat demisia la data de 06.03.2014, în care menționează că înțelege să demisioneze începând cu data de 06.03.2014 respectând prevederile Codului muncii și respectând preavizul de 20 zile lucrătoare.
Pârâta . adresa nr. 198/25.03.2014 confirmă primirea demisiei expediată de către reclamant, fiind chemat acesta la sediul firmei . vederea clarificării încetării contractului de muncă conform cererii transmise pe e-mail la data de 06.03.2014.
În aceste condiții contractul individual de muncă încheiat între reclamantul J. C. D. și pârâta . încetat prin demisie la data expirării termenului de preaviz de 20 zile lucrătoare (așa cum se precizează în cererea de demisie - fila 214 la dosar-vol.1).
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (fila 214 la dosar-vol.1), reclamantul și-a dat demisia la data de 06.03.2014, consacrând manifestarea de voință unilaterală în formă scrisă, formă justificată de principiul simetriei la încetarea raporturilor de muncă.
În ceea ce privește motivul invocat de către reclamant, în sensul că potrivit art. 81 alin. 1 Codul muncii, acesta putea demisiona fără preaviz, întrucât angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul individual de muncă (nu i-au fost achitate în totalitate drepturile salariale aferente luni februarie 2014), instanța urmează a înlătura aceste apărări, deoarece prin cererea de demisie reclamantul însăși solicită demisia începând cu data de 06.03.2014 respectând prevederile Codului muncii și respectând preavizul de 20 zile lucrătoare.
Astfel, regula în materia încetării contractului individual de muncă din inițiativa salariatului, este că, încetarea raporturilor operează după expirarea unui termen de preaviz în condițiile art. 81 Codul muncii.
Raportat la aceste considerente, instanța va constata încetarea contractului individual de muncă încheiat între reclamantul J. C. D. și pârâta . demisie, la data expirării termenului de preaviz de 20 zile lucrătoare.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta . plata drepturilor bănești neacordate parțial pe luna februarie 2014 în sumă netă de 1.070 lei, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca fiind rămas fără obiect, având în vedere că pe parcursul cercetării judecătorești pârâta a făcut dovada achitării acestor drepturi salariale către reclamant.
În ceea ce privește anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 de încetare a contractului individual de muncă emisă de ., instanța reține că s-a luat o precizare reclamantului J. C. D. consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei (fila 32 la dosar – vol.2), prin care acesta a renunțat la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de . privind încetarea contractului individual de muncă.
Față de cererea de renunțare a reclamantului, administratorul societății . și-a manifestat expres acordul privind renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de . privind încetarea contractului individual de muncă.
În acest sens instanța a luat act de renunțarea reclamantului J. C. D. la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de . privind încetarea contractului individual de muncă.
Cu privire la drepturile bănești solicitate de reclamant de la pârâta . reprezentând drepturi bănești neacordate începând cu luna aprilie 2011 și până în aprilie 2014, instanța reține și constată următoarele:
Prin expertiza efectuată în cauză s-a concluzionat de către expert că pe perioada aprilie 2011 – aprilie 2014 (exclusiv lunile decembrie 2013-ianuarie 2014, potrivit statelor de salariu întocmite de către ., reclamantului i se cuvenea suma netă de 6877 lei).
Că, aceste drepturi salariale au fost achitate reclamantului cu dispoziții de plată, care în opinia societăți pârâte reprezintă documente de plată a drepturilor salariale datorate reclamantului de către ., pentru perioada aprilie 2011-aprilie 2014.
Astfel, societatea pârâtă în cauză invocă faptul că între cele două societății . CM Exponențial SRL s-a încheiat un contract de asociere în care se stipulează faptul că retribuirea angajaților va fi făcută prin orice mijloc financiar (card, numerar din încasări cu dispoziție de plată, etc.), de către oricare dintre cele două firme cu respectarea prevederilor legale.
Se invocă, de asemenea, de către pârâta . că între reclamant și societate a exista o convenție prin care activitatea prestată de salariat, fiind discontinuă, fără a acoperi în fiecare zi cele două ore, impuse ca și timp minim legal de angajare, contravaloarea salariului cuvenit să fie achitat sub formă de bonus acordat periodic de către cealaltă societate, respectiv . baza unor dispoziții de plată.
Față de apărarea pârâtei ., în sensul că drepturile bănești pe perioada aprilie 2011-aprilie 2014 au fost achitate în întregime reclamantului, în modalitatea mai sus descrisă, instanța reține următoarele:
Fișele analitice partener depuse de angajator pentru anii 2011 și 2012 provenind de la . nu pot fi reținute de instanță atâta timp cât acestea nu sunt însoțite de state de plată sau o dovadă scrisă din partea firmei că aceste plăți au fost efectuate de .. Mai mult decât atât, aceste fișe analitice partener nu au fost semnate de către reclamant.
Această modalitate de plată a drepturilor salariale prin dispoziție de plată, numerar, bonusuri sau în baza contractului de asociere între cele două societăți, nu poate fi reținută de instanță ca fiind o dovadă a achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant pe perioada aprilie 2011-aprilie 2014, câtă vreme în contractul individual de muncă încheiat de către reclamant cu pârâta . (fila 3 – vol. acte) se precizează la lit. j – capitol salariu, că pentru munca prestată salariatul primește un salariu de bază lunar brut de 1.000 lei, iar data la care se plătește salariu este 15 și 24 ale lunii.
Astfel, prin contractul individual de muncă încheiat între pârâtă și reclamant nu s-a stipulat faptul că pentru munca prestată, reclamantului i se vor achita drepturile salariale cuvenite sub formă de bonusuri, numerar, pe bază de dispoziție de plată sau în baza unui contract de asociere.
Modalitatea în care pârâta . putea să facă dovada achitării drepturilor salariale reclamantului era ca acesta să depună statele de plată pentru perioada în litigiu, semnate de reclamant, din care să rezulte achitarea drepturilor salariale.
De altfel, sumele pe care pârâta . susține că le-a achitat, au fost plătite cu titlu de bonificați și nu cu titlu de salariu de către cealaltă societate . care reclamantul avea, de asemenea, raporturi de muncă.
Raportat la aceste considerente va fi obligată pârâta . la plata către reclamantul J. D. C. a sumei de 6.877 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate pe perioada aprilie 2011-aprilie 2014.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta .> prin care se solicită obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 1.318 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate de societate pentru formarea profesională a acestuia și la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului, constând in sumele pe care societatea trebuie sa le achite în prezent pentru școlarizarea și formarea în termen foarte scurt a altei persoane specializate care să desfășoare activitatea pe postul ocupat anterior de către pârâtul reconvențional, instanța reține următoarele:
În sprijinul celor solicitate se invocă de către societatea pârâtă dispozițiile art. 125 din CCM încheiat la nivel de unitate, în sensul că: salariați care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesională în condițiile art. 194 alin. 1 Codul muncii, nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă stabilită prin actul adițional.
Or, pentru suma de 1.318 lei reprezentând costuri pentru formarea profesională, instanța reține că reclamantul nu a semnat cu societatea pârâtă . act adițional în acest sens, din care să rezulte obligația acestuia de a desfășura o anumită perioadă de timp activitate după efectuarea acestor cursuri și nici obligația corelativă de a le achita, în caz de denunțare unilaterală a contractului individual de muncă.
Neexistând un act adițional, sau orice alt document prin care reclamantul se obliga a presta activitatea o perioadă determinată de timp după absolvirea cursului, suma solicitată de pârâta . este datorată.
Potrivit art. 198 (1) Codul muncii salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională în condițiile art. 197 (1) Codul muncii, nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă stabilită prin actul adițional.
A.. 2 al aceluiași articol prevede, însă, că durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă.
Pârâta . a făcut dovada încheierii unui act adițional, în sensul dispozițiilor mai sus menționate, sens în care se va respinge acest capăt de cerere formulat reconvențional.
Cât privește obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului, constând in sumele pe care societatea trebuie sa le achite în prezent pentru școlarizarea și formarea în termen foarte scurt a altei persoane specializate care să desfășoare activitatea pe postul ocupat anterior de către acesta, instanța va respinge și această cerere, reținând că nu există temei legal sau convențional prin care să se stabilească o asemenea obligație în sarcina pârâtului reconvențional.
Cu privire la capătul de cerere din cererea reconvențională privind obligarea reclamantului J. C. D. la plata sumei de 2.500 lei reprezentând daune interese, instanța reține că pârâta . formulat o cerere de renunțare la acest capăt de (fila 33 la dosar – vol.2).
Față de cererea de renunțare a pârâtei . J. C. D. și-a manifestat acordul expres privind renunțarea pârâtei la cererea mai sus menționată.
În acest sens instanța va lua act de renunțarea pârâtei . capătul de cerere din cererea reconvențională privind obligarea reclamantului J. C. D. la plata sumei de 2.500 lei reprezentând daune interese.
Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată
Pentru aceste considerente și cu motivarea mai sus expusă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul J. C. D., CNP_, domiciliat în Tg J., ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtele . ., ambele cu sediul în Tg J., .. 2, județul Gorj.
Constată nulitatea deciziei nr. 262/15.04.2014 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, decizie emisă de pârâta .>
Constată încetarea contractului individual de muncă încheiat între reclamantul J. C. D. și pârâta . demisie, la data expirării termenului de preaviz de 20 zile lucrătoare.
Respinge capătul de cerere privind obligarea . plata către reclamant a drepturilor bănești pe luna februarie 2014 în sumă netă de 1.070 lei, ca fiind rămas fără obiect.
Ia act de renunțarea reclamantului J. C. D. la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de . privind încetarea contractului individual de muncă.
Obligă pârâta . la plata către reclamantul J. C. D. a sumei nete de 6.877 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate pe perioada aprilie 2011-aprilie 2014.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta . privire la capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata sumei de 1.318 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate de societate pentru formarea profesională a acestuia și cu privire la capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului constând în sumele de bani pe care societatea trebuia să le achite pentru formarea și școlarizarea altei persoane.
Ia act de renunțarea pârâtei . capătul de cerere din cererea reconvențională privind obligarea reclamantului J. C. D. la plata sumei de 2.500 lei reprezentând daune interese.
Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Sentință executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunal Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 02.03.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, E. G. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, T. U. |
E.G./T.U
4 ex./19 Martie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
