Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1045/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1045/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 9705/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1045/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul N. A. E. în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. I. și CONSILIU L. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință.
Tribunalul constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, în temeiul art.223 alin.3 si art.411 alin.1 pct.2 din noul Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 208 si 210 din Legea nr. 62/2011.
Din oficiu instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a reținut cauza spre soluționare cu privire la această excepție.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul N. A. E. în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. I. și CONSILIU L. I. solicitând obligarea pârâților la calcularea,utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern 15/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 82/01.02.2008.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 15/2008 „pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii".
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobata, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/27.10.2008, publicata în Monitorul Oficial Partea I, nr. 730/28,10,2008. principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar, la 400.00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 si care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare Legea 221 / 2008.
Legea de aprobare a OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, a făcut obiectul controlului de constituționalitate. înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului, iar, prin Decizia nr. 1093/15.10.2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711/20.10.2008, Curtea Constituționala a constatat ca această lege este constituționala.
Ulterior publicării actului normativ menționat, a fost emisa OUG nr. 136/2008 pentru stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008.
În data de 12 noiembrie 2008, prin Decizia nr. 1221/12.11.2008 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804/02.12.2008), Curtea Constituționala a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat ca dispozițiile O.U.G. nr. 136/2008 sunt neconstituționale.
Ca urmare a sesizării Curții Constituționale de către Avocatul Poporului, cu privire la constituționalitatea O.U.G. nr. 136/2008, însă anterior pronunțării Deciziei nr. 1221/2008, în data de 10.11.2008, Guvernul a aprobat o noua Ordonanța de urgenta - Ordonanța de urgenta nr.151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ (Monitorul Oficial al Românei, Partea I nr. 759/11.11.2008).
A mai precizat reclamantul că în data de 29 ianuarie 2009 Guvernul a emis o noua ordonanța de urgența prin care se modifica dispozițiile O.G. nr. 15/2008, aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările si completările ulterioare. Practic, prin aceasta noua ordonanța de urgenta este modificata dinnou Legea nr. 221/2008.
Încercările Guvernului de a bloca aplicarea Legii 221/2008 au continuat ulterior prin prevederile art. 2 si 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 31/2009 si art. 2 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 41/2009 prin care se modificau prevederile art. l1 din O.G. 15 / 2008 cu modificările si completările ulterioare.
Acum cum se poate observa, modificările aduse de art. 2 și 3 din O.U.G. 31/2009 si art. 2 din O.U.G. 41/2009 priveau prevederile art. l" din O.G. 15/2008, art. l1 fiind introdus în O.G. 15/2008 de art. I pct. 3 din O.U.G. 151/2008, text declarat neconstituțional prin D.C.C. 842/2009 și D.C.C. 989/2009 si aveau ca obiect prelungirea perioadei de aplicabilitate a unor anumiți coeficienți prevăzuți în anexele 1.1a, 1.2a, 2a Di 3a. iar nu o modificare de fond a textului, de natură să înlăture cauzele de neconstituționalitate. Și aceste anexe au fost introduse în textul O.G. 15/2008 prin același text neconstituțional menționat mai sus.
In măsura în care toate dispozițiile care blocau aplicarea prevederilor Legii 221/2008 și-au încetat efectele, fapt care rezultă cu puterea evidenței din argumentarea expusă mai sus, rezultă fără putință de tăgadă că în luna decembrie a anului 2009 dispozițiile Legii 221/2008, de majorare a coeficientului 1,000 la valoarea de referință de 400,00 Iei, erau în vigoare, iar pârâții aveau obligația imperativă de a proceda la. calcularea salariilor utilizând această valoarea a coeficientului de multiplicare 1,000.
Potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea trebuia să se mențină ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie a anului 2009. Deși Legea 221/2008 a fost abrogată la data de 01 ianuarie 2010, coeficientul 1,000 cu valoarea de 400,00 lei stabilit prin această lege trebuia aplicat în continuare, întrucât el a rămas valabil și își produce efectele prin prisma dispozițiilor imperative ale Legii 330/2009.
Sintagma „salariul avut" din art. 30 alin.5 trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul ai salariilor pentru luna decembrie 2009. ca punct de referință de la care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010
Mai precizează reclamantul că pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ acest cadru legal este reprezentat de prevederile Legii 221/2008, în vigoare la acea dată, așa cum a demonstrat în cele argumentate până în prezent. În consecință în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic si didactic auxiliar trebuiau calculate conform legii prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400.00 lei. Acest coeficient trebuie utilizat si în prezent. în temeiul prevederilor legii 330/2009. care stabilește în mod expres si imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.
Din textul art. 3 din Legea 330/2009 se desprinde următoarea concluzie: începând cu data de 01ianuarie 2010 - data intrării în vigoare a legii unitare - în salariul brut al fiecărei persoane căreia i se aplică prevederile acestei legi, trebuie să se regăsească majorările salariate, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii unice de salarizare, prin hotărâri judecătorești. Prin urmare, conform articolului de lege mai sus expus, aceste drepturi de natură salarială trebuie să se regăsească în continuare, începând cu data de 01 ianuarie 2010, în salariul brut al fiecărui cadru didactic din învățământul preuniversitar.
Deși legal citați, pârâții Școala G. I. și Consiliu L. I. nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul, având în vedere excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, se va pronunța cu precădere asupra acestei excepții, conform art.248 alin.1 Cod de procedură civilă.
Obiectul prezentei cauze îl constituie obligarea pârâților la calcularea,utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern 15/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Potrivit art.166 din Codul muncii(în forma în vigoare până la data de 18 mai 2011), respectiv art.171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate.
Obligația de a plăti salariul are caracter succesiv, salariul plătindu-se în fiecare lună.
În cazul obligațiilor cu executare succesivă, pentru fiecare prestație curge o prescripție deosebită(art.12 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă).
Obligația lunară de a plăti salariul cadrelor didactice este afectată de un termen suspensiv de executare. În acest caz, prescripția începe sa curgă de la data când s-a împlinit termenul de executare(art. 7 alin.3 din Decretul nr.167/1958).
Potrivit anexei la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.86/2005, data plății salariilor pentru angajații din cadrul Ministerului Educației Naționale si instituțiilor publice subordonate este data de 14 a lunii următoare celei pentru care se plătește salariul.
Pretențiile deduse judecății privesc perioada 01.01._11, iar acțiunea a fost introdusă la data 23.12.2014, astfel că dreptul la acțiune este prescris, de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data scadenței salariului pentru fiecare lună din perioada 01.01._11, si până la data introducerii prezentei acțiunii trecând un termen mai mare de 3 ani.
Instanța nu poate reține cele invocate în acțiune, respectiv faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt de prevederile art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010, ce stabileau că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.141/2009, si a început să curgă
la data de 06.10.2011, când Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010 sunt neconstituționale, având în vedere că împrejurarea invocată nu se încadrează în cazurile de întrerupere a termenului de prescripție, prevăzute de art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, iar deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, astfel cum prevede art.147 din Constituția României.
In consecință, se va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, si se va respinge acțiunea, fiind prescris dreptul material la acțiune.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță.
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul N. A. E., având CNP_, cu domiciliul în Turceni, ., ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. I., cu sediul în . și CONSILIU L. I., cu sediul în ., ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red. M.V.
5 ex. /12 Martie 2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1050/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2392/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
