Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2679/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2679/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 7294/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.2679
Ședința publică de la 05 iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte N. C. B.
Asistent judiciar D. C. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier M. E.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza privind pe reclamantul M. A. P. împotriva pârâtei Asociația Clubul Sportiv Energia Târgu-J., având ca obiect contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 28.05.2015, când cei prezenți au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi(încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință), iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 05.06.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 23.09.2014, sub nr._, reclamantul M. A. P., în contradictoriu cu pârâta Asociația Clubul Sportiv Energia Târgu-J., a contestat decizia nr.559/28.08.2014 emisă de pârâtă, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei, în raport de prevederile art. 251 alin.1 din Codul muncii, iar, în subsidiar, anularea deciziei, iar, pe cale de consecință, reintegrarea sa pe funcția și locul de muncă deținute anterior emiterii deciziei contestate și plata drepturilor salariale, indexate cu indicele de inflație și actualizate cu dobânda legala, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
În motivarea cererii a arătat că la data de 04.09.2012 a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr.13, pe durată determinată, respectiv până la 07.09.2016, cu o fracțiune de normă de 2 ore pe zi, 10 ore/ săptămână, în funcția de președinte al secției de handbal, încadrată potrivit clasificării ocupațiilor din România la sef secție, având atribuțiile de serviciu descrise în fișa postului,anexă la contractul individual de muncă. Potrivit capitolului D din contractul individual de muncă, activitatea urma să se desfășoare la S. Sporturilor din Târgu-J. și în diverse locuri unde era necesară prezenta sa ca salariat. In acest context, de la data încheierii contractului individual de muncă și până la data de 01.08.2014, nici un salariat nu a avut obligația să semneze vreo condică de prezență, pentru simplul fapt că ea nu exista. Când nu se afla în deplasări în țară pentru diverse activități, avea asigurat accesul la S. Sporturilor din Târgu-J., Biroul C. Sportiv Energia Târgu-J., deținând un rând de chei cu care să intre în birou.
Ulterior acestei date, a fost schimbată yala de la ușă, astfel că accesul său a devenit imposibil, introducându-se pentru prima oară condică de prezență. Pe acest fond a încercat să contacteze telefonic președintele clubului, pentru a vedea ce se întâmplă, însă fără rezultat. De la un salariat al pârâtei a primit informația că a fost schimbat din funcția de președinte al secției de handbal, fiind înlocuit cu domnul G. Benedict, începând chiar cu data de 01.08.2014, însă a refuzat să creadă acest lucru, întrucât nu primise nimic în acest sens. La data de 05.08.2014 a primit adresa nr.463, prin care i se făcea cunoscut faptul că, începând cu aceeași dată, îi încetează atribuțiile de coordonare a colectivului tehnico - sportiv - lotul de handbal, fără a emite vreo decizie în acest sens, aspect care echivalează însă cu o modificare unilaterală a contractului individual de muncă relativ la felul muncii. Pentru a obține lămuriri cu privire la această adresă, la data de 08.08.2014 a solicitat scris conducerii să-i comunice motivul pentru care a fost practic destituit din funcția pe care o deținea, având în vedere că pe funcția deținută de el figura deja începând cu 01.08.2014 d-nul G. Benedict, însă, în loc de răspuns a primit convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, la data de 25.08.2014, pentru data de 27.08.2014. Întrucât în data de 27.08.2014 urma să fie prezent cu tatăl său grav bolnav la Spitalul Floreasca din București, pentru ample investigații(acesta decedând ulterior la data de 13.09.2014), a solicitat scris, cu cererea înregistrată sub nr.547/26.08.2014, amânarea acestei proceduri pentru data de 29.08.2014, cu mențiunea că la data stabilită de comisie nu era în localitate. În acest sens l-a contactat telefonic pe președintele comisiei de disciplină, C. D., solicitându-i același lucru, însă acesta i-a comunicat că membrii comisiei nu vor fi de acord, lucru care de altfel s-a și întâmplat. D. urmare, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 251 alin.1din Codul muncii, care prevăd sub sancțiunea nulității absolute că nici o măsură nu poate fi dispusă, cu excepția avertismentului scris, mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Față de prevederile art.251 alin.3 din Codul muncii, care stipulează expres că „neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alineatul 2, fără un motiv obiectiv,, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile", procedură ce se constituie într-o garanție a dreptului la apărare, pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare, pentru a-i permite salariatului să se apere în raport cu învinuirile aduse, este lovită de nulitate decizia de concediere.
Cu privire la temeinicia deciziei de sancționare, s-a arătat că în raport de natura funcției deținute, nu era necesară prezența obligatorie, zi de zi la S. Sporturilor din Tg-J., ci în diverse locuri unde era necesară prezența sa, așa cum a expus în precedent. Acest aspect poate fi probat cu delegațiile emise de angajator și înregistrate în contabilitatea acestuia. De altfel, ori de câte ori se deplasa în țară, în interes de serviciu, niciodată nu s-a pus problema că depășește durata a 2 ore de muncă pe zi, tocmai având în vedere caracterul flexibil al programului de lucru, și nici nu a primit diurnă de deplasare astfel că în mod eronat pârâta a reținut în considerentele deciziei contestate faptul că a încălcat dispozițiile capitolului H din contractul individual de muncă, care se referă la durata programului de lucru de 2 ore /zi și capitolul M alin.2 lit.c din contractul individual de muncă care se referă la respectarea prevederilor cuprinse în regulamentul intern,contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă, fără a face referire la capitolul D din contractul individual de muncă privind,, locul muncii. Practic, ceea ce nu poate fi înțeles este modul în care pârâtul apreciază că un salariat poate fi prezent în același timp în două locuri diferite, respectiv atât la birou cât și în deplasare, în interval de 2 ore.
Potrivit art.111 Codul muncii, timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform C.I.M, C.C.M și alte legislații in vigoare". Prin urmare, desfășurarea activității sale nu a fost niciodată condiționată de semnarea unei condici de prezență, cu atât mai mult cu cât de la data de 01.08.2014 pe postul deținut de el, a fost numită o altă persoană.
Pârâta Asociația Clubul Sportiv Energia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat că reclamantul a fost angajatul Asociației Clubul Sportiv Energia Târgu-J., cu fracțiune de norma, 2 ore pe zi, contractul individual de munca încheiat cu clubul fiind cu timp parțial, funcția îndeplinita fiind cea de șef secție, conform Clasificării Ocupațiilor din România.
Prin decizia nr.559/28.08.2014 a fost desfăcut disciplinar contractul individual de munca nr. 13/04.09.2012 al reclamantului, potrivit prevederilor art.61 lit.a coroborat cu dispozițiile art. 248 alin. 1 lit.e din Codul muncii, întrucât acesta a încălcat grav obligațiile contractuale asumate, în sensul că în perioada 01.08._14 a absentat nemotivat de la programul de lucru.
Potrivit articolului 63 din Codul muncii, "concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii, poate fi dispusa numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile". În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, în conformitate cu prevederile art.251 alin.(2) din Codul muncii, comisia constituită prin decizia nr. 520/18.08.2014 a procedat la convocarea reclamantului, prin adresa nr.529/20.08.2014, prin care i s-a solicitat să se prezinte în fața comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, în data de 27.08.2014, ora 1000, la S. Sporturilor din Târgu-J., pentru a fi ascultat în legătură cu absențele nemotivate de la programul de lucru, înregistrate în perioada 01.08._14. Urmare a acestui moment, a fost depusă prin registratură adresa nr.547/26.08.2014 semnată de reclamant, prin care a solicitat amânarea procedurii pentru ziua de vineri 29.08.2014, ora 9°°, întrucât nu este localitate în data de 27.08.2014, considerând data convocării: „termen de recomandare". Comisia a considerat că prin solicitarea nr.547/26.08.2014 nu a fost invocat un motiv obiectiv, în accepțiunea art.251 alin.(3) din Codul muncii, care să determine amânarea pentru o altă dată a efectuării cercetării disciplinare prealabilă și, în considerarea faptului că în mod nelegal a considerat data convocării „termen de recomandare", la data de 27.08.2014, ora 10°° comisia a constatat că domnul M. A. P. nu s-a prezentat în scopul desfășurării procedurii cercetării disciplinare prealabile.
Potrivit art.267 alin. 3 din Codul muncii, neprezentarea salariatului la convocarea astfel făcută fără nici un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Față de susținerile formulate de reclamant, deși în contestație precizează că a fost în imposibilitate să se prezinte datorita unor probleme medicale ale tatălui său, în adresa nr._.08.2014 nu invocă nici un motiv obiectiv, pur și simplu precizează că: "nu sunt în localitate la data respectivă", în consecința, solicita respingerea excepția nulității absolute a deciziei nr.559/28.08.2014.
In drept, aplicarea sancțiunii disciplinare a fost dispusă pentru încălcarea gravă a obligațiilor prevăzute în contractual individual de muncă, respectiv înregistrarea unui număr foarte mare de absente nemotivate în perioada 01.08._14. Potrivit prevederilor punctului H. (durata muncii), lit.a din contractul individual de muncă nr.13/04.09.2012, reclamantul era obligat să presteze zilnic o activitate de 2 ore, locul de muncă fiind S. Sporturilor din Târgu-J., însă în perioada 01.08._14 reclamantul a absentat nemotivat de la programul de lucru, neprezentând nicio motivare pentru aceasta lipsă si nu a efectuat activități în afara locului de muncă, pentru care sa fi fost emise ordine de deplasare pe numele acestuia.
Cu referire la accesul în spațiul deținut de Club, s-a arătat că asociația deține trei încăperi, între care se poate comunica, cu două uși de acces din holul sălii sporturilor in birourile clubului, schimbarea yalei fiind făcută la o singura ușa, pentru simplul motiv că aceasta era defectă, după data emiterii deciziei contestate.
Față de afirmația reclamantului - "practic ceea ce nu este de înțeles este modul în care un salariat poate fi prezent în același timp în două locuri diferite "- s-a arătat că acesta deținea, deține funcția de bază la București, salariat cu program normal de lucru la S.C. Hidroelectrica Serv S.A. București. Astfel afirmația se confirmă întrutotul: după opt ore program zilnic de lucru în București, este fizic imposibil să prestezi o activitate, o fracțiune de normă (2 ore/zi), la peste 350 km., numai dacă, așa cum susține și reclamantul "poți fi prezent în același timp în două locuri diferite,,, astfel că și din perspectiva acestei constatării rezultă dovada săvârșirii abaterii disciplinare.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele susținute prin cererea de chemare în judecată.
La data de 19.02.2015 reclamantul a depus la dosar note de ședință, prin care, față de cele anterior arătate, a susținut că la data convocării pentru cercetare disciplinară, respectiv 27.08.2014, ora 10.00 nu era în localitate, fiind la București, și apoi la Râmnicu-V., ca urmare a delegației primite încă din data de 26.08.2014, aspect ce rezultă din extrasul din foaia de pontaj, foaia de parcurs si ordinul de deplasare, că nu a fost convocat la cercetare disciplinară cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de termenul stabilit pentru cercetare disciplinară, prevăzut la art.75 alin.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național pe 2011-2014, astfel că decizia este lovită de nulitate absolută, fiind emisă fără efectuarea cercetării disciplinare. A mai arătat că sancțiunea disciplinară este vădit disproporționată în raport de gravitate faptei, conduita generală a salariatului, consecințele abaterii, gradul de vinovăție, eventualele sancțiuni disciplinare, aspecte pe care angajatorul era obligat să le aibă în vedere la stabilirea sancțiunii disciplinare, conform art. 250 din Codul muncii. Împrejurările în care se presupune că a fost săvârșită fapta conduc la concluzia că nu a existat o faptă. În ceea ce privește vinovăția sa, consideră că, atâta timp cât nu a cunoscut că faptul că au fost modificate condițiile de desfășurare a activității, nu i se poate atribui o vină. Raportat la consecințele abaterii, acestea nu au fost indicate și nici dovedite de pârâtă, dat fiind faptul că nu a existat o consecință, iar sub aspectul comportării generale la serviciu, a precizat că a avut o bună conduită, fiind în permanență preocupat ca echipa de handbal să aibă rezultate bune, pe care le-a și avut în perioada în care a fost președinte, si nu a fost niciodată sancționat disciplinar.
În probațiune, anexate cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: decizia nr.559/28.08.2014 de desfacere a contractului individual de muncă; contractual individual de muncă nr.13/04.09.2012; actul adițional nr.1 la contractul individual de muncă, actul adițional din 31.07.2012 la contractul individual de muncă nr.109/14.02.2012, actul constitutiv și statutul C. Sportiv Energia Rovinari, actul adițional de modificare a statutului, actul adițional nr.1 la statutul C. Sportiv Energia Rovinari, actul adițional nr.2 de modificare a statutului pârâtei, cererea reclamantului, înregistrată nr.547/26.08.2014, adresa nr.463/05.08.2014 emisă de pârâtă, cererea adresata de reclamant pârâtei pentru lămuriri in legătura cu încetarea atribuțiilor de coordonare a colectivului tehnico/sportiv, din data de 07.08.2014, convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile nr.529/20.08.2014. În cursul cercetării judecătorești reclamantul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul individual de muncă nr.2/13.08.2013 încheiat cu Societatea Hidroelectrica Serv S.A., în original, extras din foaia colectivă de prezență din luna august 2014 și, în copie: anexă la actul adițional nr.321/31.07.2012 la contractul individual de muncă încheiat între părți, foi de parcurs din 27 si 28 august 2014 emise de Hidroelectrica Serv S.A., dispoziția nr.359/29.08.2014 emisă de Hidroelectrica Serv S.A., ordinul de deplasare nr.173, înregistrat la Hidroelectrica Serv sub nr. R6217/29.08.2014, certificatul de deces . nr._
În apărare, pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: decizia nr.559/28.08.2014 de desfacere a contractului individual de muncă, raportul de cercetare disciplinară nr.551/27.08.2014, procesul-verbal nr.550/27.08.2014 privind desfășurarea cercetării disciplinare, decizia nr. 520/18.08.2014 privind numirea comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, cererea reclamantului, înregistrată sub nr.547/26.08.2014, convocarea reclamantului la cercetare disciplinară, înregistrată sub nr.529/20.08.2014.
În probațiune, s-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți și proba testimonială cu martorii R. Ani-S. și R. I. L., ce a fost administrată n cauză.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: extras din condica de prezență din perioada 1-15 august 2014.
Din oficiu, s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantului și proba cu martorii C. D. și G. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza contractului individual de muncă nr.13/04.09.2012, reclamantul M. A. P. a fost angajat al pârâtei Asociația Clubul Sportiv Energia Târgu-J., în funcția de șef-secție, cu fracțiune de normă de 2 ore/zi, 10 ore/săptămână(filele 4-6 din dosar)
Prin decizia nr.559/28.08.2014 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 01.09.2014, în baza prevederilor art.61 lit.a si art. 248 alin.1 lit.e din Codul muncii, reținându-se în sarcina reclamantului săvârșirea abaterii disciplinare grave constând în absențele nemotivate de la programul de lucru, înregistrate în perioada 01.08._14, fiind astfel încălcate prevederile contractului individual de muncă, cap.H, lit.a, capitolul M, alin.2, lit.c.
Reclamantul contestă decizia de concediere sub aspectul legalității, susținând că cercetarea disciplinară prealabilă a fost efectuată în lipsa sa, cu încălcarea prevederilor art.251 din Codul muncii, cât și în ceea ce privește temeinicia, arătând că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost sancționat.
Potrivit art. 63 din Codul muncii:
,,Concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de prezentul cod.
În conformitate cu art.251din Codul muncii:
,,(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute de art.248 alin.1 lit.a(avertisment) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile în care prevăzute la alin.2, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare salariatul are dreptul să formuleze si să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum si dreptul de a fi asistat, la cererea sa, de către un avocat sau membru al sindicatului al cărui membru este,,.
Conform prevederilor enunțate, cercetarea disciplinară prealabilă este obligatorie în cazul sancționării salariatului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, cu excepția situației în care salariatul, convocat în condițiile prevăzute la alin.2, nu se prezintă la cercetare, fără un motiv obiectiv.
În speță, prin adresa nr.529/20.08.2014, reclamantul a fost convocat la cercetare disciplinară pentru data de 27.08.2014, ora 10.00(fila 27 din dosar).
Prin cererea înregistrată la asociația pârâtă sub nr.547/26.08.2014 reclamantul a solicitat efectuarea cercetării disciplinare în data de 29.08.2014, ora 9.00, pe motiv că nu era în localitate la data stabilită pentru cercetare(fila 28 din dosar).
Apreciind că reclamantul nu a invocat un motiv obiectiv care să justifice lipsa de la cercetare, angajatorul a dispus sancționare fără efectuarea cercetării, făcând mențiune despre aceasta în decizie.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța reține că nu a existat un motiv obiectiv care să justifice neprezentarea reclamantului la cercetarea disciplinară stabilită pentru data de 27.08.2014, ora 10.00.
Reclamantul a solicitat reprogramarea cercetării, față de lipsa din localitate la data cercetării, în cerere neprecizând concret împrejurarea pentru care lipsește din localitate.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut că a solicitat amânarea procedurii cercetării pentru data de 29.08.2014, întrucât în data de 27.08.2014 urma să fie prezent în București, cu tatăl său grav bolnav, pentru ample investigații la Spitalul Floreasca.
Același motiv a fost menționat în răspunsul la întâmpinare, pentru ca, ulterior, prin notele scrise de la filele 63-66 din dosar reclamantul să susțină și o altă împrejurare care a justificat lipsa de la cercetare, respectiv faptul că era în delegație în perioada în care trebuia să aibă loc cercetarea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu ca angajat la S.C. Hidroelectrica Serv S.A.
Din prevederile art.251 alin.3 din Codul muncii rezultă că neprezentarea salariatului la cercetare disciplinară trebuie să se datoreze unui motiv obiectiv pentru a împiedica angajatorul să procedeze la sancționare fără efectuarea cercetării, deci existența unui astfel de motiv trebuie dovedită, nu doar invocată.
Reclamantul nu a dovedit împrejurarea că în data de 27.08.2014, ora 10.00, a fost în București, cu tatăl său, grav bolnav, pentru efectuarea unor investigații medicale. A depus la dosar certificatul de deces al tatălui său, decedat la data de 13 septembrie 2014, dar aceasta nu este o dovadă care să probeze prezenta reclamantului în altă localitate la data când trebuia efectuată cercetarea.
Cât privește al doilea motiv prin care reclamantul justifică imposibilitatea de prezentare la cercetare, nici acesta nu este întemeiat. Reclamantul a invocat trimiterea în delegație de către celălalt angajator, ..A., la Râmnicu-V., în perioada 27.08._14, însă ordinul de deplasare nr.173/29.04.2014 (fila 74 din dosar), completat chiar de reclamant, pe care sunt mențiuni privind ora plecării si ora sosirii, de mai multe ori rectificate, nu e o dovadă certă care să facă dovada prezentei într-o altă localitate în data de 27.08.2014, ca de altfel nici foile de parcurs de la filele 71-72 din dosar.
Mai mult decât atât, din declarația martorului G. F. rezultă că reclamantul a fost prezent în localitatea Târgu-J., la data de 27 august 2014, după ora 10.00, în jurul orei 11.00, martorul văzându-l pe reclamant în timp ce cobora de la Prefectura Județului Gorj și se îndrepta spre zona Bancpost-CEC. Despre prezența reclamantului în localitate la acel moment martorul l-a informat pe președintele comisiei de cercetare, C. D., împrejurare confirmată de acesta din urmă.
Totodată, reclamantul a arătat în fața instanței că în data de 27.08.2014 a venit de la Râmnicu-V. în Târgu-J., ajungând după-amiază, neputând preciza cu exactitate ora sosirii. Astfel, chiar reclamantul a recunoscut că nu în toată perioada 27-28 august 2014 a fost plecat în delegație.
Instanța observă, de asemenea, că reclamantul nu a susținut plecarea în delegație drept motiv ce l-a împiedicat să se prezinte la convocare, de la începutul procesului, prin cererea de chemare în judecată, ci după aproape 5 luni de la introducerea acțiunii, fără a motiva în mod plauzibil de ce a procedat în acest mod.
Față de cele mai sus menționate, instanța consideră că în mod corect a procedat pârâta, sancționând reclamantul fără efectuarea cercetării disciplinare, acesta nedovedind existența unui motiv obiectiv care să-l împiedice să se prezinte la data si ora convocării pentru efectuarea cercetării disciplinare.
Referitor la cercetarea disciplinară, instanța mai reține că prevederile art.251 din Codul muncii nu stabilesc convocarea salariatului la cercetare cu respectarea unui anumit termen, iar art.75 alin.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național pe 2011-2014, invocat de reclamant, nu ar putea prevedea un astfel de termen pentru motivul că nu a fost încheiat un contract colectiv de muncă unic la nivel național pe 2011-2014, ultimul contract colectiv de muncă la nivel național fiind cel încheiat pentru perioada 2006-2010.
Cât privește susținerea reclamantului că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, instanța retine că:
În conformitate cu prevederile art.247 alin.2 din Codul muncii, constituie abatere disciplinara fapta în legătură cu munca, ce constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În sarcina reclamantului s-a reținut abaterea disciplinară constând în absența nemotivată a reclamantului de la programul de lucru în perioada 01-15 august 2014.
Conform prevederilor din contractul individual de muncă al reclamantului(cap.H, lit.a), reclamantul era angajat cu o fracțiune de normă de 2ore/zi, 10 ore/săptămână.
În perioada 01-15 august 2014 reclamantul nu s-a prezentat la locul de muncă conform programului menționat în contract, împrejurare confirmată de martorii audiați în cauză și chiar de reclamant, prin răspunsurile la interogatoriu.
Reclamantul a declarat că ,,s-a prezentat la club în perioada 01-15 august 2014, timp de câteva zile, după amiaza, două zile cu siguranță,,(fila 86).
Conform depoziției martorei R. Ani S., înainte de 1 august reclamantul venea zilnic la club, o anumită perioadă și ori de câte ori situația o impunea, de obicei după-amiaza, însă în perioada 1-15 august 2014 reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu așa cum obișnuia. Martorul C. D. a declarat că l-a văzut de 2 ori venind la club pe reclamant în perioada 1-15 august 2014, iar martorul G. F. a declarat că în această perioadă reclamantul nu s-a prezentat în fiecare zi la serviciu.
Reclamantul a invocat faptul că nu a știut de existența condicii de prezență, acesta fiind motivul pentru care nu a semnat-o, dar instanța constată că nu pentru lipsa semnării condicii de prezență a fost sancționat, iar semnarea/nesemnarea condicii de prezență nu este o dovada certă a prezentei/lipsei de la serviciu.
A mai arătat reclamantul că natura funcției sale nu implica prezența obligatorie, zi de zi, la serviciu, ci in diverse locuri în care era necesară prezența sa, efectuând deplasări în țară pentru diverse activități specifice funcției, însă nu a dovedit existența unor astfel de deplasări în perioada 01-15 august 2014.
Nu este întemeiată nici susținerea reclamantului, potrivit căreia a lipsit de la serviciu, nemaiavând acces în birou, întrucât a fost schimbată yala, fiind contrazisă chiar de reclamant care a declarat că s-a prezentat cel puțin două zile la serviciu în perioada 1-15 august 2014, dar si de ceilalți martori care l-au văzut la serviciu în unele zile din acea perioadă.
Reclamantul a mai susținut că a fost schimbat din funcția de președinte al secției de handbal, astfel cum i s-a comunicat prin adresa nr.463/05.08.2014, încetând atribuțiile sale de coordonare a colectivului tehnico-sportiv - lotul de handbal, fără a se emite o decizie în acest sens, ceea ce ar echivala cu o modificare unilaterală a contractului. Eventuala schimbare a felului muncii reclamantului nu face însă obiectul acestei cauze, iar diferendele dintre salariat și angajator trebuie rezolvate fără încălcarea prevederilor legale sau contractuale.
Totodată, încetarea unor atribuții de serviciu nu ar putea justifica în nicio situație lipsa de la serviciu, cu atât mai mult cu cât reclamantul avea și alte atribuții, pe lângă cele de coordonare a colectivului tehnico-sportiv - lotul de handbal.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii disciplinare, conform art.250 din Codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea aplicabilă în raport de gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție al salariatului; consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta. Absența reclamantului de la programul de lucru pe o perioadă mare de timp, fără nicio justificare în raport de împrejurările cauzei, reprezintă o abatere gravă, care justifică aplicarea sancțiunii disciplinare dispuse de pârâtă.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța consideră că decizia de sancționare este legală și temeinică, astfel că este neîntemeiată contestația reclamantului.
In baza art.453 alin.1 Cod procedura civilă, constatând culpa procesuală a reclamantului față de soluția ce urmează a se pronunța, instanța apreciază ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantul M. A. P., C.N.P._, cu domiciliul în Târgu-J., ..149, județul Gorj, împotriva pârâtei Asociația Clubul Sportiv Energia Târgu-J., înscrisă în registrul special al persoanelor juridice fără scop patrimonial al Judecătoriei Târgu-J. sub nr.31/24.10.2002, C.U.I._, cu sediul în Târgu-J., . P., nr.17, județul Gorj, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.06.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. N. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
B.C.N./06.07.2015 /4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2493/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
