Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 948/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 948/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 5942/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 948/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
Asistent judiciar: N. M.
Asistent judiciar: R. N.
Grefier: N. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 26.02.2015 privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul Ș. S. E. împotriva pârâtei S.C. A. B. System S.R.L., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19.02.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamantul Ș. S.-E. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1040/09.06.2014 în contradictoriu cu pârâta S.C. A. B. System S.R.L., prin care aceasta a dispus încetarea Contractului individual de muncă nr. 3717/10.09.2013, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: constatarea nulității Deciziei nr. 1040/09.06.2014; obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă neacordate pentru lunile aprilie, mai și iunie 2014, în sumă de 585 lei; obligarea pârâtei la plata C.O. neefectuat în anii 2013 și 2014, în sumă de 249 lei; obligarea pârâtei la plata sporului de weekend de la data angajării până la zi, reactualizată la data plății (câte 10 lei/ week-end), în sumă de 350 lei; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate pentru lunile aprilie, mai și iunie 2014, până la data desfacerii contractului de muncă, reactualizată la data plății, în sumă de 1275 lei; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în calitate de salariat, de la data concedierii până la data plății efective; obligarea pârâtei la daune morale în cuantum de 50.000 lei pentru atingerea adusă integrității persoanei sale, fiindu-i „pătată” imaginea în ochii cunoscuților, simțindu-se nedreptățit de modul cum s-a procedat la concedierea sa, așa înțelegând să-și reprime nemulțumirea. Că, la toate acestea adaugă și aspectul financiar întrucât beneficiind de un contract de muncă pe perioadă nedeterminată a contactat un împrumut în bancă pe care la acest moment nu-l mai poate acoperi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 10.09.2013 a încheiat cu societatea pârâtă contract individual de muncă pe durata nedeterminată, având funcția de agent vânzări lucrând fără întrerupere până la data de 12.05.2014.
Că, la această dată nu i s-au mai asigurat bilete B. pentru vânzare și i s-a cerut să-și depună demisia, lucru pe care nu l-a făcut întrucât nu avea un alt loc de muncă și nici nu avea abateri disciplinare la locul de muncă unde își desfășura activitatea.
Începând cu data de 12.05.2014, nemaifiindu-i înmânate bilete B. pentru vânzare, a fost pus în imposibilitatea de a mai desfășura activitatea în calitate de agent vânzări.
Precizează reclamantul că toți colegii săi au acceptat să formuleze cererea de demisie întrucât li s-au promis locuri de muncă în toamnă când societatea pârâtă își va relua activitatea precum și drepturile salariale restante.
De asemenea, arată reclamantul faptul că nu i s-au adus la cunoștință motivele pentru care nu mai aveau bilete la vânzare și de ce trebuia să formuleze cerere de demisie însă și-a dat seama că șeful ascunde un adevăr și anume acela că a fost televizat, respectiv că B. România intră în vacanță și vor reveni cu noutăți în septembrie 2014.
Menționează reclamantul că începând cu data de 12.05.2014 s-a prezentat zilnic la sediul societății din Tg-J., timp în care șeful său încerca să-l lămurească că este mai bine să formuleze cerere de demisie, spunându-i că numai în asemenea caz va fi remunerat pentru zilele de lucru neplătite la zi.
Că, decizia pe care înțelege să o conteste este lovită de nulitate absolută întrucât în decizia de concediere se face vorbire că i s-a acordat un termen de preaviz de 15 zile lucrătoare acest lucru nu s-a întâmplat în realitate.
A mai precizat reclamantul că de la data de 12 mai 2014 nu a mai prestat activități în cadrul societății, respectiv nu i s-au mai asigurat bilete spre vânzare și nu avea cum să - i se acorde preaviz în perioada 10.06._14. Ba mai mult, contractul individual de muncă a fost întocmit în urma cererii formulată la data de 04.06.2014 prin care solicita societății să-i precizeze dacă i s-a desfăcut contractul individual de muncă și în caz afirmativ să-i fie comunicată decizia.
Consideră că în mod abuziv i-a fost încălcat dreptul la preavizul de cel puțin 15 zile lucrătoare, astfel cum prevede art. 73 din Codul muncii, potrivit căruia persoanele concediate în temeiul art. 65 din Codul muncii au dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare. Angajatorul nu mi-a acordat dreptul la preavizul prevăzut de lege.
Arată reclamantul că în ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 74 lit.d din Codul Muncii nici nu se mai pune problema întrucât s-a hotărât concedierea sa și s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, fără ca angajatorul să respecte drepturile salariatului prevăzute de lege, fără a se mai pune problema oferirii unui loc de muncă vacant în unitate, compatibil cu pregătirea sa profesională sau de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
Nu numai ca decizia contestata nu cuprinde aceasta mențiune, ci angajatorul chiar nu și-a respectat aceasta obligație impusă de Codul muncii.
Angajatorul nu a făcut dovada desființării postului chiar dacă a intrat în reorganizare, având în vedere că această societate desfășoară activitate de vânzare bilete B. astfel că nefăcând dovada desființării postului, nu se mai pune problema cauzei reale și serioase a desființării postului în sensul art. 65 alin. 2.
Precizează de asemenea că la angajare a preluat un inventar de bunuri de patrimoniu, inventar pe care nu l-a predat nici până în prezent, nesemnând nici fișa de lichidare, deși nu a mai fost primit la serviciu.
Apreciază că a fost concediat cu încălcarea legii și în mod abuziv.
Mai precizează că, la desfacerea contractului individual de muncă nu s-a avut în vedere faptul că, fiind angajat pe perioadă nedeterminată, a obținut un împrumut de la bancă, adeverința în acest sens fiindu-i eliberată de societatea pârâtă, iar în acest moment este în imposibilitate de plată, considerând că pârâta ar fi trebuit să-i ofere un alt post în cadrul societății sau să-i fi acordat preavizul prevăzut de lege pentru a-i găsi un alt loc de muncă.
Că, așa cum rezultă pe plicul de corespondență (data poștei), Decizia de concediere individuală nr. 1040/09.06.2014 a fost comunicată la data de 19.06.2014 și a primit-o la data de 23.06.2014 și odată cu aceasta i-a fost comunicată și adeverința de vechime nr. 1093/01.07.2014.
Consideră că și această adeverință este nulă având în vedere că a fost înregistrată sub nr. 1093 din 01.07.2014 dar i-a fost comunicată la data de 19.06.2014, odată cu decizia de concediere. Nu putea fi întocmită și înregistrată la data de 01.07.2014 întrucât nu se ajunsese la acea dată.
Totodată, în adeverință se precizează faptul că a avut 26 zile absențe nemotivate ceea ce nu este real, fiind prezent la locul de muncă zi de zi, prin ger, ploaie, frig și nemâncat iar pârâta nu poate să rețină acest aspect întrucât prezintă dovezi din care rezultă că a lucrat zi de zi de la data angajării și până la data de 12 mai 2014 când nu i s-au mai asigurat bilete B. pentru vânzare.
De asemenea, consideră reclamantul că pârâta trebuie să-i acorde și daune morale în cuantum de 50.000 lei pentru atingerea adusă integrității persoanei sale, fiindu-i „pătată” imaginea în ochii cunoscuților, simțindu-se nedreptățit de modul cum s-a procedat la concedierea sa, așa înțelegând să-și reprime nemulțumirea. La toate acestea adaugă și aspectul financiar întrucât beneficiind de un contract de muncă pe perioadă nedeterminată a contactat un împrumut în bancă pe care la acest moment nu-l mai poate acoperi.
În drept, invocă prevederile legale din Codul Muncii.
În probatoriu, anexează la cerere, în dublu exemplar și în copie xerox cu mențiunea „conform cu originalul” (un exemplar pentru a fi comunicate pârâtei) următoarele înscrisuri: cartea de identitate; copia Deciziei nr. 1040/09.06.2014, prin care pârâta a dispus încetarea Contractului individual de muncă nr. 3717/10.09.2013 și adeverința de vechime nr. 1093/01.07.2014 (emisă în luna iunie dar înregistrată cu 01.07.2014); Contractul individual de muncă nr. 3717/10.09.2013 la care sunt atașate: informarea în vederea angajării, contractul nr. 39/10.09.2013 și fișa postului; cererea pe care am formulat-o către pârâtă prin care am solicitat să mi se comunice dacă mai sunt angajatul acesteia și confirmarea de primire; chitanțe ce reprezintă contravaloarea biletelor de joc vândute zilnic, începând cu data de 11.09.2013 și până la data de 10.05.2014; Avizele de însoțire a biletelor de joc emise începând cu data de 11.09.2013 și până la data de 10.05.2014; copii de pe mențiunile făcute zilnic în caietul personal ce reprezintă vânzările/zilele de lucru; copii ale cupoanelor ce reprezintă tichete de masă (pentru a face dovada că am primit tichete de masă și eram îndreptățit să primesc pe întreaga perioadă lucrată la pârâtă); copia contractului de împrumut nr. 939/30.10.2013 încheiat la CAR JIUL; adeverința eliberată de pârâtă din care rezultă salariul net lunar și faptul că a fost eliberată pentru CAR JIUL.
Față de considerentele arătate, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În temeiul art.411 din Codul de procedură civilă, solicită judecata în lipsă.
Deși legal citată pîrîta nu a formulat întîmpinare.
Analizînd actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul Ș. S. E., a fost angajat în cadrul pîrîtei S.C. A. B. System SR.L în funcția de agent vînzări în perioada 10.09._14, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr.3717/10.09.2013.
La data de 09.06.2014 prin decizia de concediere nr.1040 pîrîta a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, motivat de faptul că prin decizia societății din data de 05.06.2014 s-a dispus desființarea din organigrama societății a postului ocupat de reclamant respectiv de agent vînzări.
Motivele care au dus la desființarea postului de agent vînzări au fost :reanalizarea tuturor liniilor de business și de activitate în vederea optimizării și eficientizării cheltuielilor la nivel de societate; analiza profitabilității la nivel de societate și necesitatea corelării numărului de personal cu volumul activității în perioada reorganizării ; planul de producție realizat în anul 2013 de societate din care rezultă scăderea veniturilor și limitarea posibilității dezvoltării proiectelor vare să permită încasarea de noi venituri.
În ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității decizie nr.1040/09.06.2014, întrucît nu i s-ar fi acordat preavizul de 15 zile lucrătoare, acesta va fi respins cu motivarea că din cuprinsul deciziei de concediere, rezultă că reclamantul în perioada 10.06._14(inclusiv) a beneficiat de un termen de preaviz de 15 zile lucrătoare, iar în perioada preavizului reclamantul a avut dreptul de a absenta pentru căutarea unui nou loc de muncă, fără ca acest lucru să afecteze salariul și celelalte drepturi bănești.
Referitor la capătul de cerere privind plata drepturilor bănești solicitate de reclamant, respectiv c/valoarea tichetelor de masă neacordate pentru lunile aprilie-iunie 2014, contravaloarea concediului de odihnă neefectuat pe anii 2013-2014, a sporului de week-end pentru perioada 10.09._14 precum și plata drepturilor salariale pe lunile aprilie –iunie 2014, acesta urmează a fi admis cu precizarea că pîrîta nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte că ar fi achitat reclamantului sumele precizate.
Instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea pîrîtei la daune morale în cuantum de 50.000 lei cu următoarea motivare:
Obligarea angajatorului la plata daunelor morale a fost reglementată expres prin Legea nr. 237/2007 privind modificarea alin. (1) al art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, astfel că angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Prin coroborarea dispozițiilor codului muncii cu cele ale art. 998, 999 cod civil ( forma în vigoare la data sesizării instanței), pentru a fi angajată răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Este de subliniat că anterior datei de 28 iulie 2007, prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (în cauza Ghilbusi impotriva Romaniei), s-a constatat că a fost încălcat art. 6 alin. (1) din Convenția pentru drepturile omului, deoarece nu s-a pus în executare o hotărâre judecătorească de obligare a angajatorului la încheierea în scris a contractului individual de muncă. D. urmare, statul român a fost obligat să plătească o anumită sumă reprezentând prejudiciul material și moral suferit de cel în cauză. Acordarea de daune morale salariaților a constituit subiectul Deciziei nr. 721/2006 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că prevederile anterioare ale art. 269 alin. 1 din Codul Muncii nu restricționau dreptul persoanei, care avea calitatea de salariat și era discriminată la locul de muncă, de a solicita instanței judecătorești daune morale pentru prejudiciul cauzat de angajator, însă aceste daune morale trebuiau cerute nu în temeiul Codului Muncii, ci în temeiul Codului Civil.
Așadar, dreptul reclamantului de a pretinde obligarea angajatorului la plata daunelor morale derivă din dispoziții exprese ale legii, este afirmat constant în practica judecătorească, în cauză fiind pusă doar problema de probațiune a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
Dauna morala constă în atingerea adusă personalității omului, în cazul particular grefat pe dreptul muncii fiind vorba despre sănătatea fizică sau psihică a angajatului, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional, sugerând o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei.
Prejudiciul moral nu are conținut economic, nu poate fi evaluat în bani iar probele materiale pentru stabilirea întinderii acestui prejudiciu sunt inexistente, instanța trebuind să aprecieze, în raport de consecințele suferite de reclamant, ce sumă globală se impune a-i fi plătită, folosind o . criterii cum ar fi importanța valorilor morale lezate, măsura în care li s-a adus atingere și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin derogare de la regula generală instituită în dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de salariat este în sarcina reclamantului.
Ori, existenta unei tensiuni si producerea unui stres emoțional sau psihic reprezintă elemente inerente unei situații conflictuale la locul de muncă, astfel încât acordarea daunelor morale nu se impune, reclamantul neprobând că neplăcerile suferite au depășit in vreun fel limitele firești in astfel de situații.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va admite în parte acțiunea, va obliga pîrîta la plata către reclamant a contravalorii tichetelor de masă neacordate pentru lunile aprilie-iunie 2014,a contravalorii concediului de odihnă neefectuat pe anii 2013-2014, a plății sporului de weekend pentru perioada 10.09._14 precum și la plata drepturilor salariale pe lunile aprilie-iunie 2014, sume ce vor fi indexate, majorate și actualizate la data plății efective și va respinge capetele de cerere privind constatarea nulității deciziei nr.1040/09.06.2014, daunele morale și cheltuielile de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul Ș. S.-E., domiciliat în Tg.J., .. 2, ., ., CNP_, în contradictoriu cu S.C. A. B. SYSTEM S.R.L., cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 155, ., . și ., ., cam. 110, județul Ilfov, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J23/606/12.03.2012, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamant a contravalorii tichetelor de masă neacordate pentru lunile aprilie-iunie 2014,a contravalorii concediului de odihnă neefectuat pe anii 2013-2014, a plății sporului de weekend pentru perioada 10.09._14 precum și la plata drepturilor salariale pe lunile aprilie-iunie 2014, sume ce vor fi indexate, majorate și actualizate la data plății efective.
Respinge capetele de cerere privind constatarea nulității deciziei nr. 1040/09.06.2014 și daunele morale în cuantum de 50.000 lei.
Respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedite.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, T. M. | Asistent judiciar, N. M. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, N. R. |
Red MN
5EX/03.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
